Studiu: Unde vor fi în România „insulele de căldură urbană” cu temperaturi de peste 40 grade Celsius 

O dezvoltare urbană incoerentă, fără planificare sustenabilă

Începând cu 1990, pe fondul schimbărilor politice și legislative, orașele din România au trecut printr-o transformare urbană accelerată, marcată de liberalizarea pieței imobiliare, extinderea zonelor construite și planificarea urbană deficitară. Dezvoltarea urbană a ultimelor trei decenii a fost marcată de absența aplicării unui cadru coerent de dezvoltare sustenabilă și a condus la reducerea semnificativă a spațiilor verzi, a crescut gradul de impermeabilitate a suprafețelor și a contribuit la acumularea excesivă a căldurii. 

„Peste 50% din românii care locuiesc în orașe sunt expuși unor temperaturi cu 3… 8°C mai mari decât vecinii lor din mediul rural. Din păcate, structura urbană actuală din România face ca aceste orașe să se transforme într-un loc ce ne pune sănătatea și bunăstarea în pericol, mai ales în timpul verii”, se precizează în cercetarea „Climatul urban în România 2025”, publicată de InfoClima în cadrul studiului „Starea Climei România 2025”.

În aceste condiții, temperatura aerului a crescut considerabil în toate orașele României, mai ales după anul 2000. În orașele din sudul țării – precum Buzău, Călărași sau Craiova – cele mai mari temperaturi medii anuale ajungeau în secolul trecut până la 12-12,5°C, în timp ce după 2010, s-au depășit 13°C în aproape toate orașele reședință de județ. 

În orașele de munte temperaturile medii anuale au ajuns la valori neatinse în deceniile precedente. Astfel, în 2023 și 2024 s-au depășit pentru prima oară în ultima sută de ani 10°C, la Brașov, și 8°C la Miercurea Ciuc.

Temperaturi caniculare în multe orașe

„Temperatura anuală medie calculată pe toate orașele reședință de județ a crescut de la un deceniu la altul. Până în deceniul al IX-lea al secolului trecut aceasta nu a depășit 10°C, ajungând însă la peste 11°C, în deceniul 2011-2020, și depășind 12°C în perioada 2021-2024. Creșterea temperaturii din orașele României are două cauze importante, respectiv încălzirea de fond, generalizată la nivel de țară, și modificările la nivelul suprafeței subiacente”, se precizează în analiză.

Anul 2025 a fost, și în România, unul din cei mai calzi din istorie, iar orașele au resimțit din plin temperaturile ridicate din timpul verii. Față de valori medii ale temperaturii maxime cuprinse între 32,5 și 38°C în perioada 1991-2020, în iulie 2025, temperatura maximă a depășit 40°C în mai multe orașe din sudul și din vestul țării precum Alexandria, București, Drobeta-Turnu Severin sau Timișoara. 

În ultimul secol, temperatura aerului a avut o tendință permanentă de creștere în București. La începutul secolului al XX-lea, temperatura medie anuală era, în general, sub 11°C, în apropierea orașului București, și în jur de 12… 12,5°C în oraș, în vreme ce după anul 2000, temperaturile medii anuale trec frecvent în fiecare an de 12,5°C, atât în interiorul orașului cât și în proximitatea acestuia. Aceeași tendință de încălzire se manifestă și în luna iulie, cu medii alte temperaturilor maxime lunare care au depășit 35°C doar după anul 2000.

„Insula de Căldură Urbană (ICU) este cel mai evident impact pe care mediul construit îl are asupra climatului regional, determinând frecvent diferențe de temperatură de 2… 3°C între oraș și imediata sa vecinătate, acestea putând ajunge de multe ori și la 4… 6°C, valori care definesc intensitatea ICU. Aceasta influențează confortul termic urban și are impact semnificativ asupra mortalității și morbidității asociate cu boli cardiovasculare, afecțiuni renale sau cerebrale. Suprafețele acoperite cu beton, cu bitum, asfalt sau alte materiale, modifică temperatura cu câteva grade, proporțional cu mărimea suprafeței. Orașele de mărimea Bucureștiului pot schimba temperatura ambientală, încălzindu-se cu 5… 6°C peste regiunea înconjurătoare”, se susține în documentul citat.

Specialiștii afirmă că suprafețele construite rețin o cantitate mai mare de căldură, în timp ce lipsa vegetației diminuează evapotranspirația și scade efectul natural de umbrire. Apa de ploaie se scurge rapid, ceea ce reduce umiditatea aerului, iar activitățile umane eliberează căldură suplimentară. Clădirile și infrastructura urbană sporesc rugozitatea suprafeței, îngreunând circulația aerului, iar poluarea atmosferică intensifică efectul de seră. Toate acestea contribuie la creșterea temperaturii în interiorul orașului, proporțional cu nivelul de influență a acestor factori. 

Bucureștiul, una dintre cele mai calde capitale europene

Mărimea orașului, numărul de locuitori, dezvoltarea economică sunt alți factori care contribuie la amplificarea efectului de ICU. De exemplu, mai mult de 50% din suprafața Bucureștiului este modificată antropic prin construcții, șosele, zone industriale și alte amenajări ale teritoriului, ceea ce se reflectă în extinderea ICU și a riscului termic asociat. 

„Prin urmare, Bucureștiul este astăzi una din cele mai calde capitale europene. În luna iulie – cea mai caldă lună a anului – temperatura aerului la București este de 22,5°C, ceea ce plasează capitala României pe locul 9. Atena, Madrid, Roma, Tirana, Skopje, Lisabona, Belgrad și Istanbul, care se situează pe pozițiile 1-8, sunt toate orașe mai sudice decât București. Populația din locuințele informale, cu venituri reduse, muncitorii care desfășoară activități în aer liber, persoanele în vârstă sau cu diferite probleme de sănătate sunt cei mai expuși temperaturilor extreme asociate valurilor de căldură”, susțin autorii studiului. 

ICU are intensitate diferită pe timp de zi și de noapte și este direct proporțională cu mărimea orașului, respectiv suprafața construită și numărul de locuitori. În luna iulie, cea mai mare intensitate medie a ICU este de 1… 2°C în orașele din afara Arcului Carpatic, pe timpul nopții, și 1,5… 3,5°C, în special în orașele din interiorul Arcului Carpatic, pe timpul zilei. Valorile maxime ating 3… 4°C, noaptea, și 7… 8°C, ziua, cu tipare ale distribuției geografice mai puțin evidente.

Studiile realizate au arătat că prezența și calitatea spațiilor verzi joacă un alt rol critic pentru confortul termic urban. Vegetația contribuie la răcirea ambientală prin umbrire și evapotranspirație. Parcurile, pădurile urbane, coridoarele verzi și corpurile de apă pot reduce temperatura medie orașului cu până la 1°C și punctual cu până la 5°C, având efect de oază de răcoare și aer curat. Tipurile de cartiere cu cel mai ridicat risc termic sunt, în general, cele caracterizate prin densitate mare a construcțiilor, spații verzi cu arii reduse și materiale de construcție care absorb și rețin căldura. 

În multe orașe din România, cartierele rezidențiale compacte, se confruntă cu un efect termic cumulativ accentuat. Absența vegetației, a arborilor maturi și a coridoarelor de ventilație naturală transformă aceste cartiere în adevărate „cuptoare” în timpul verii. 

Populația vârstnică este cea mai afectată de temperaturile urbane în creștere. 

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în orașele din România trăiesc peste 1.599.000 de persoane vârstnice (cu vârste de 65 de ani și peste), reprezentând aproximativ 20,3% din totalul populației urbane. În timpul episoadelor de caniculă, persoanele în vârstă sunt expuse riscului de insolație, deshidratare, agravarea bolilor cardiovasculare sau renale, iar lipsa unui acces facil la servicii de sprijin și asistență conduce la creșterea riscului medical și a fragilității sociale.

Zilele și nopțile tropicale, creștere accentuată până în 2050

O altă concluzie a studiului arată că cel puțin 40-50% din populația orașelor cu mai mult de 30.000 de locuitori din România locuiește în zone cu risc termic mare și foarte mare, iar în mai multe orașe din jumătatea sudică procentul depășește 50% (e.g., București, Craiova, Galați). 

Acest lucru se va accentua, pentru că România va avea o climă tot mai caldă în următoarele decenii. „La București, temperatura medie anuală va crește până la finalul secolului, cu circa 1,5… 2,0°C în scenariul RCP4.5 (Representative Concentration Pathway – Traiectorie reprezentativă de concentrație – n.r.) concentrație și cu circa 4°C în scenariul RCP8.5. 

Temperaturile medii ale lunii iulie, cea mai caldă lună a anului, ar putea crește de la valori plasate în jur de 30°C, până la 34… 35°C în scenariul RCP8.5. La rândul lor, zilele tropicale (zilele în care temperatura este egală sau depășește 30°C) și nopțile tropicale (nopțile în care temperatura nu coboară sub 20°C) vor fi tot mai numeroase. În București, vom avea cu circa 20 mai multe zile tropicale și cu 10-20 mai multe nopți tropicale până în anul 2050, iar tendința de creștere va continua până la finalul secolului”, se mai susține în documentul citat. 

Astfel de creșteri substanțiale de temperatură vor avea loc, cu diferite intensități, în toate orașele României, și vor pune o presiune tot mai mare asupra populației și infrastructurii urbane. Între 2025-2040, temperaturile maxime și minime vor fi, în medie, cu cel puțin 0,5°C mai mari, dar în numeroase orașe din Oltenia, Muntenia și Dobrogea temperatura maximă va fi mai mare cu mai mult de 1°C față de perioada de referință. La rândul lor, valurile de căldură, definite de evoluția consecutivă a temperaturilor ridicate din timpul lor, vor fi mai frecvente mai ales în jumătatea sudică, acolo unde excesul de căldură are deja un impact considerabil asupra mediului și societății. 

Strategii, fără pași concreți

Autorii studiului au identificat faptul că, în România, au fost adoptate strategii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora, iar orașele sunt integrate ca arii cu o vulnerabilitate climatică ridicată, însă nu se regăsește o implementare foarte extinsă a soluțiilor bazate pe natură. Deși există inițiative punctuale: facilități publice și clădiri verzi, parcuri noi, plantări de copaci, sau puncte de răcorire a pietonilor, strategiile coerente și integrate de răspuns în fața schimbărilor climatice sunt încă într-o fază incipientă. 

„În București există o fragmentare accentuată a politicilor climatice și de mediu, determinată în special de organizarea administrativă a orașului. Primăriile de sector și Primăria Generală au dezvoltat, în general, priorități, abordări și strategii în mod independent în lipsa unor mecanisme transparente de cooperare municipală. 

Sunt implementate soluții punctuale de către diversele administrații (linii de tramvai verzi, parcuri noi – Parcul Liniei, parcuri reabilitate – Parcul Sticlăriei, puncte de răcorire pentru pietoni), însă nu există un cadru de planificare clar definit, o abordare unitară în privința riscurilor climatice și nici obiective climatice comune. 

Această lipsă de coerență și coordonare limitează semnificativ capacitatea orașului de a răspunde eficient provocărilor climatice actuale și viitoare”, afirmă autorii. 

Studiul „Climatul urban în România 2025” a fost realizat de experții în climatologie Sorin Cheval, Vlăduț Fălcescu și Alexandru Dumitrescu.

Foto: Inquam Photos / Mălina Norocea

Secțiunea „Schimbări climatice” este susținută de European Climate Foundation. ECF nu a fost implicată în niciun fel în procesul editorial și nu este responsabilă pentru punctele de vedere exprimate în textele apărute în cadrul secțiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro