Disperare. Aceasta este situatia in care au ajuns cateva mii de oameni din Onesti fiindca, in mod ciudat, statul, prin reprezentantii sai, prefera inca sa aiba un buget gaurit si tensiuni sociale.
La sfarsitul saptamanii trecute, la Carom Onesti a izbucnit un protest care, in scurt timp, a luat amploare. Astfel, joi, in jurul orei 8.30, circa 30 de salariati disperati ca vor ajunge in strada s-au suit pe un acoperis si au inceput sa bata niste clopote. Gestul protestatarilor a simulat inmormantarea, pentru totdeauna, a singurului producator de cauciuc sintetic din Romania, aflat in plin faliment.
Cu funia deasupra capetelor, 260 din cei 1500 de salariati au decis deja sa intre in greva foamei. Protestatarilor li s-au mai alaturat si locuitori ai cartierului aflat in imediata apropiere a SC Carom Onesti, ale caror utilitati depind direct de functionarea combinatului de cauciuc.
Decaderea singurului producator de cauciuc sintetic din tara a inceput practic dupa ce a intrat pe mana lui Ovidiu Tender, in iunie 2003, singurul rol rezervat acestui combinat fiind de veriga intr-o suveica financiara, menita a eluda taxele ce trebuiau platite catre buget.
Falimentul Carom a devenit evident abia atunci cand Balkan Petroleum a vandut catre Calder A pachetul majoritar de actiuni al Rafo Onesti. Din acel moment, rolul suveicii s-a incheiat, iar tot ce le mai ramanea de facut patronilor era stoarcerea de bani, prin lichidare, de la societatile pe care ei insisi le falimentasera.
Pe scurt, prin firma Faber, controlata tot de actionarii Carom si Rafo, se importa titei, care ajungea la rafinaria din Onesti la un pret mult mai mare decat cel de achizitionare. Din aceasta cauza, Rafo obtinea un profit nesemnificativ, care insa era supus taxelor. Insa nici acestea nu erau platite in totalitate, pentru ca o parte importanta din carburantii obtinuti era trecuta pe hartie la Carom drept produse petroliere derivate, care nu erau accizate. Aceste gprodusehT ajungeau inapoi la Faber, care le distribuia pe piata ca benzina si motorina. Mai mult, intre cele trei societati mai avea loc si un proces de compensari, prin care erau stinse costurile de procesare, iar Rafo si Carom se indatorau sistematic catre Faber.
In aceste conditii, falimentul Carom vine ca o manusa pentru actionarii firmei Faber, care isi va recupera gdatoriileh in detrimentul statului, ramas astfel cu buza umflata si cu o mare problema sociala la Onesti.
Cronica unui faliment anuntat
In iunie 2003, combinatul Carom a fost privatizat prin vanzarea de catre APAPS a 51% din actiuni catre Tender SA , firma care s-a angajat sa faca investitii de peste cinci milioane de dolari. La numai trei luni, obligativitatea investitiei a fost preluata de VGB Impex, administrata de Marian Iancu, presedintele Balkan Petroleum. In baza unor contracte de cesiune, societatea lui Ovidiu Tender primeste in doar un an de zile aproape 1200 de miliarde de lei de la VGB Impex si Rafo, bani ce ar fi trebuit sa ajunga de fapt in conturile Carom. Lipsit de disponibilitati financiare, combinatul ajunge astfel in lichidare judiciara.