O tânără dintr-un centru de plasament nu a fost lăsată de Crăciun la nașii ei, pentru că „nu există documente care să arate relația de atașament”. Fata le scrie zilnic „Vă iubesc”

„Nu se putea opri din plâns când a aflat că nu poate veni la noi”, povestește Ana Țîrcă, pentru Libertatea. „Am vorbit cu ea prin limbajul semnelor, pe video, și ne spunea că îi e dor de noi”.

„Casă când?”

I. are 22 de ani și se află în grija statului de când era bebeluș. A rămas aici din cauza dizabilității ei, fiind deficientă de auz. Mama ei nu a putut să o păstreze, nici pe ea, nici pe sora ei, acum în vârstă de 5 ani, care locuiește cu soții Țîrcă. Femeia lucrează la o mănăstire din Rupea, dar le mai vizitează pe fete.

„Casă când tu?”, i-a scris I. nașei sale, Ana, pe Facebook, săptămâna trecută, cu câteva zile înainte de Crăciun.

„Tu ceri acasă la noi, noi venim. Mergi directoare mâine. Mâine vrem”, i-a răspuns Ana Țîrcă.

I. este deficientă de auz. Comunică prin scris așa cum comunică și prin limbajul mimico-gestual, care are propria sa semantică și propriile reguli gramaticale, de-asta lipsesc anumite cuvinte de legătură.

I. a mai primit de câteva ori învoire de la centrul de plasament ca să meargă la nașii săi. Ultima dată, în 2019, înainte de izbucnirea pandemiei.

Apoi, vizitele și plecările s-au oprit din cauza virusului.

„Nu există documente, nu există relație de atașament”

În 20 decembrie, cei doi soți au depus cerere la DGASPC pentru a o lua acasă pe I., așa cum au făcut și de Paște, în 2019.

„Nu înțeleg de ce. Fata a mai fost la noi, altădată s-a putut. Avem și anchetă socială făcută de primărie că avem condiții, că fata cea mică este bine îngrijită, o ducem la medic, la grădiniță și are tot ce îi trebuie”, spune Ana Țîrcă.

Semnul universal al tristeții

După ce Ana i-a spus că nu poate merge acasă de sărbători, I. i-a trimis un video în care îi spune, prin limbajul mimico-gestual, că îi e dor de ea. Plânge și își șterge aproape frenetic ochii cu mâneca bluzei. Face apoi un semn cu degetul pe obraz, de la ochi până sub bărbie. „Plâng”, vrea să spună.

„Ea și sora ei se bucură așa mult când se văd, acum au plâns amândouă că nu au putut fi împreună de Crăciun”, spune nașa tinerei.

„Faptul că plânge după noi nu e dovadă de atașament?”

În județul Brașov, 54 de copii aflați în centrele de plasament și-au petrecut sărbătorile alături de familii, potrivit unui răspuns al instituției la solicitarea Libertatea. Pentru ei au fost aprobate cererile depuse de acestea. Pentru alți cinci, au fost respinse. Motivele: condiții improprii, lipsă documente care să ateste relația de atașament, plângeri penale pe numele solicitantului.

Prin documente care să ateste relația de atașament, DGASPC Brașov se referă la rapoarte de vizită, consemnări ale întâlnirilor, note de discuție.

„Pentru tânăra în cauză nu au fost solicitate vizite până în prezent”, mai spune instituția, în răspunsul către Libertatea.

„Mint. Sau nu știu ce scuză să mai găsească. Am fost la ea în București, cât a făcut școala acolo, a venit ea la noi în vizită, avem fotografii. Eu am scris către ei în cerere că îmi doresc să se întâlnească surorile”, spune, în schimb, Ana Țîrcă.

Faptul că plânge după noi nu e dovadă de atașament? Și-au arătat bradul în ziua de Crăciun prin video și au plâns. Mai mult decât să plângi după cineva nu există altă dovadă de atașament.

Ana Țîrcă:

Ce prevede legea

Peste 47.000 de copii din România sunt în grija statului, fie în centre de plasament, fie în case de tip familial, potrivit datelor de la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).

Legea permite „găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului”.

Psiholog: „Este adâncită trauma abandonului”

Pentru copiii și tineri aflați în centrele de plasament, separați de familii, perioada sărbătorilor înseamnă și mai multă tristețe și dezamăgire, spune Mihaela Dinu, psihologă la organizația Salvați Copiii.

Refuzul centrelor de a-i lăsa pe tineri să meargă la rude sau la prieteni de sărbători nu face decât să adâncească și mai mult trauma abandonului, crede ea.

„Sunt puține momente în care acești copii pot fi cu familiile lor, fie ele și extinse. Iar documente pentru a atesta atașamentul nu vor exista niciodată. Atașamentul nu se dovedește prin documente”, mai spune Mihaela Dinu.

Un alt caz, în București

O situație asemănătoare a avut loc și în București. Vișinel Bălan, președintele Consiliului Tinerilor Instituționalizați, un ONG care se ocupă de promovarea drepturilor copiilor aflați în sistemul de protecție specială, a povestit pe Facebook cum a vrut să ia acasă, de Crăciun, patru copii dintr-un centru de plasament din sectorul 1, însă DGASPC „a reacționat într-un sens negativ”.

„Am trimis cerere pentru a lua doi copii pe 25 decembrie și alți doi copii pe 26 decembrie. Mi-au zis că am nevoie de anchetă socială. Asta, deși au mai fost la mine copiii și nu a fost nevoie atunci de anchetă socială, mai ales că le-am propus să-i iau dimineața și să-i aduc seara înapoi, deci nu ar fi rămas peste noapte”, a povestit Bălan, pentru Libertatea.

Ancheta socială nu s-a mai desfășurat însă. Contactată de ziar, Direcția Generală de Asistență Socială Sector 1 a spus că Serviciul Public de Asistență Socială al primăriei „nu a putut da curs solicitării instituției noastre” de a desfășura verificările. Astfel că cei patru copii, cu vârste între 10 și 16 ani, nu au putut merge acasă la Vișinel Bălan.

„Au fost de acord să le dea învoire pentru ziua de 27 decembrie, pentru a merge cu ei la plimbare. Dar mi se pare un abuz din partea DGASPC-urilor să le blocheze copiilor posibilitatea de a petrece sărbătorile cu persoanele cu care au dezvoltat relații de atașament”, a declarat Bălan.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro