Majoritatea liderilor PDL nu se grăbesc să-l debarce pe Boc şi, oricum, ar prefera un premier politic, nu un independent, cum optează Băsescu, care se află acum în situaţia jenantă de a nu i se mai asculta fără crâcnire ordinele. Prăbuşirea credibilităţii preşedintelui s-a instalat nu doar în societate în general, ci şi în propria sa (fostă?) citadelă. Amânarea deciziei de înlocuire a premierului până după congresul UDMR are un dublu scop. Boc, omul de sacrificiu al lui Băsescu, mai are două misiuni esenţiale.
În răgazul ce i se dă, ar putea să-şi angajeze răspunderea atât pentru Statutul minorităţilor (plata pentru sprijinul UDMR), cât şi pentru extrem de controversatul Cod al Muncii, contestat vehement de liderii sindicali, care-s băgaţi acum de-a valma şi în malaxorul ANI. Apoi, poate să plece, visând eventual la postul de rector al Universităţii Babeş-Bolyai, dacă-l ratează pe cel de preşedinte al PDL. Apropo, ieşind răvăşit de la o şedinţă cu Băsescu, a declarat că “România e pe un stabiliment”. “Stabiliment” nu înseamnă “situaţie stabilă”, ci “aşezământ de utilitate publică” sau, pardon!, “bordel”.
Separarea funcţiei de premier de cea de preşedinte al PDL e o manevră electorală. Românilor n-are cum să le meargă bine nici în 2011, nici în 2012, iar cineva va trebui să fie la alegeri ţap ispăşitor. Traian Băsescu vrea să-şi salveze partidul, scoţându- l de sub tirul direct al populaţiei. Aşa că ţinta de serviciu, carnea de tun jertfită, ar fi un “guvern al coaliţiei” condus de un premier “independent”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro