produsese pana ieri la ora la care scriam aceste randuri si, la fel, nici vreun anunt care sa ne lumineze daca primul-ministru mai are sau nu de gand sa ne lase…
Gluma, gluma, insa un lucru e clar: Calin Popescu Tariceanu n-are alternativa; el este obligat sa demisioneze – il obliga onoarea sa de politician, il obliga cuvantul dat, il obliga, in cele din urma, demnitatea sa de barbat, daca mai are asa ceva. Demnitate care ii impune fie sa demisioneze consecvent ideii de a declansa alegerile anticipate, fie sa demisioneze facand, in acelasi timp, public si faptul ca n-a fost vorba decat despre un scenariu pus la cale de presedintele Basescu pentru a-l debarca. Fara demisie se alege praful de omul politic Calin Popescu Tariceanu, dar nu numai…
Acelasi praf se alege de onoarea liberalilor care s-au intrunit la varf pentru a sprijini gestul premierului, in acelasi timp si presedintele lor. Praf se alege si de cuvantul democratilor, la fel adunati in par pentru a ne anunta ca mergem „irevocabil” spre anticipate. Dar, pana la urma, daca stau sa ma gandesc bine, mai are vreo importanta onoarea in politica romaneasca?!
P.S: Ieri, ora 17.00: premierul s-a razgandit. Nu-si mai da demisia! Ramane, deci, cum am stabilit mai sus in legatura cu onoarea…