Otonamaki s-a născut din practica Ohinamaki, ce constă în înfășarea bebelușilor într-o manieră similară în vederea dezvoltării flexibilității corpului. Terapia Otonamaki a fost inventată de o moașă celebră în Japonia, Nobuko Watanabe, care a conceput și centura maternală folosită pe scară largă în această țară. „Prin apropierea umerilor și picioarelor, corpul este îndreptat și este îndepărtată durerea de spate și de la încheietura șoldurilor”, a explicat Matsuo pentru BBC. Compania sa a introdus această practică în 2015.
Fiecare sesiune din Terapia Otonamaki durează în jur de 20 de minute, iar cei care au testat terapia ciudată se arată mulțumiți. „Pare înghesuit, dar nu te simți deloc așa”, a spus un client Kyoko Proportion, în vârstă de 40 de ani. „Chiar din contră. După aceea am simțit o îmbunătățire în zona umerilor și a spatelui”, a completat acesta. „M-am simțit atât de bine încât aproape am adormit. Gâtul și spatele mi s-au relaxat”, a declarat alt client, potrivit sursei citate.
Nu toată lumea este, însă, încântată de perspectiva de a fi „ambalat”, unele persoane susținând pe Twitter că procedura „arată înfiorător” și că pare desprinsă dintr-un film horror. De asemenea, unii specialiști îi contestă beneficiile. „Eu dezaprob această metodă de tratament”, a declarat Visvanathan Ravi, fizioterapeut șef în cadrul Hallmark Physiotherapy. „Modul în care (pacienții — n.r.) sunt „ambalați” poate duce la întinderi musculare, dacă nu pe termen scurt, pe termen lung cu siguranță”, a completat acesta adăugând că dacă o persoană stă într-o astfel de poziție timp de 30 de minute „vor apărea probleme ale coloanei vertebrale”.