De Justin Gafiuc,

Azi, fostul bucătar reface pentru Libertatea parcursul bizar al documentelor, încercările de vânzare, oferă amănunte despre personajele care au ”intrat pe fir” și recunoaște că se teme că există oameni care și-ar dori ca adevărul din acele documente să nu iasă vreodată la iveală.  

Totuși spune el, va continua să lupte pentru aflarea lui. Cu orice preț.

În luna martie, ”Libertatea” dezvăluia povestea tulburătoare a descoperirii dosarului ”Tezaurul de la Moscova 2”, găsit la Brașov în peretele dublu al unei vitrine de epocă. Erau peste 200 de pagini, reunite în 1941 într-un set de documente originale la ordinul lui Ion Antonescu pentru a se încerca recuperarea de la Kremlin a valorilor trimise spre păstrare la Moscova în 1916/1917.

În august 2018, urmare a unei acțiuni DIICOT, actele au ajuns în posesia BNR, care le-a și expus public, recent, cu ocazia unui seminar special.

Doi oameni s-au aflat în mijlocul recentelor evenimente spectaculoase: un iranian stabilit la poalele Tâmpei, Rezaei Kejani Davood, în al cărui depozit de mobilă veche au ieșit la lumină documentele, și un român de etnie maghiară, Attila Szocs, bucătar de profesie. Ultimul rupe azi tăcerea și vorbește despre secretele și afacerile tulburi din spatele acestei povești, aflată în continuare în stare de anchetă pe masa DIICOT.

Attila Szocs, 50 ani, românul de etnie maghiară care a semnalat DIICOT descoperirea la Brașov a dosarului ”Tezaurul de la Moscova 2

– Domnule Szocs, cum ați intrat pe circuitul acestui dosar de patrimoniu?
– Pe 30 august 2017, am fost chemat acasă la familia iranianului Davood, cu care mă cunoșteam de la alte tranzacții comerciale. Sunt iubitor de artă și mai cumpărasem piese de mobilier de la el. Mi-a spus că vrea să-mi arate ceva important. Împreună cu fetele lui, am plecat să mâncăm o înghețată la McDonalds, iar acolo mi-a servit . Mi-a zis că are un dosar gros, pe a cărui copertă scrie . M-au luat imediat transpirațiile!

– Nu i-ați cerut să vă arate actele?
– Ba da. A rămas că ne revedem a doua zi dimineața, iar în toată acea noapte n-am putut dormi. Ne-am reîntâlnit la depozitul lui din Cristian, unde a adus din pod un vraf de documente. Mi-a zis că le-a găsit într-un dulap în urmă cu vreo trei ani, nu le-a dat importanță o vreme și, oricum, nu mai știe nimeni de ele. M-am apucat să le răsfoiesc. Îmi tremurau mâinile când vedeam rezoluțiile pe pagini, însemnele Băncii Naționale, nume de oameni iluștri. În afară de dosarul tezaurului, era multă corespondență privată a lui Nicolae Roșca, omul care a securizat documentele în urmă cu 80 de ani, precum și date despre lagărul de la Mărculești, din Republica Moldova. I-am zis iranianului că aceste acte trebuie predate urgent autorităților.

„Sunt aici de 30 de ani și tot n-am cetățenie”

– Cum a reacționat?
– A devenit reticent și a strâns hârtiile. Din acel moment, s-a aprins un vulcan în mine, gândindu-mă cum să procedez ca să salvăm aceste documente. Mi-a venit ideea de a apela la un domn de la DIICOT, Dragoș Dragomir, pe care-l cunoscusem anterior în împrejurări private. I-am spus despre ce e vorba, se afla din întâmplare în misiune la Brașov, dar mi-a transmis că e nevoie de probe, nu doar vorbe.

– Adică v-a sugerat să procurați copii de pe acte?
– Exact! În aceeași zi, m-am întors la iranian, i-am explicat că știu un om important care ne poate ajuta, dar trebuie să facem poze la documente ca să le prezint mai departe. ”Sunt aici de 30 de ani și tot n-am cetățenie. Acest dosar e salvarea mea”, mi-a zis. Și i-am răspuns: ”Omule, dacă tu predai unde trebuie actele astea, vei fi un erou! Și vei fi și recompensat cum se cuvine. Faci un lucru legal, nu o favoare”. În fine, după ce s-a consultat cu soția, româncă, mi-a permis a doua zi dimineață să fotografiez dosarul pagină cu pagină! Am pus apoi imaginile pe un stick, pe care i l-am predat lui Dragoș Dragomir. Mă liniștisem un pic, fiindcă probele ajunseseră la dispoziția unei autorități respectabile. Numai că, din acel moment, n-am mai avut nicio veste timp de opt luni. Iar tensiunea era maximă cu iranianul, care-mi reproșa că nu se întâmplă nimic.

– Ce înseamnă că tensiunea era maximă?
– Păi, la un moment dat, iranianul îmi spune: ”Băi, dacă nu se rezolvă mai repede unde ai predat tu copiile, eu vând dosarul!”. De altfel, sunt convins că, atunci când m-a abordat, se gândea că voi dori să cumpăr documentele. L-am avertizat însă: ”Dacă vinzi ceva, faci cea mai mare greșeală a vieții! N-aș vrea să te văd arestat!”. L-am anunțat și pe Dragomir de la DIICOT ce vrea să facă Davood. ”Dacă asta are în cap, treaba lui!”, mi-a replicat.

Ați înnebunit? Cum să-i lăsați originalele?

– Cum s-a întâmplat însă că actele originale au ajuns la un moment dat în posesia unui domn recomandat drept general, statut dovedit fals finalmente?
– Pe Adrian Vlad, falsul general, mi l-a recomandat o avocată din București, Hermina Ignat, care mă reprezentase în niște spețe personale. Cînd i-am relatat despre dosar, s-a blocat: ”L-ai văzut cu ochii tăi sau ești bun de internat la spitalul de nebuni?”. Înțelegând că e ceva serios, mi l-a indicat pe Vlad, crezând că ne poate sprijini ca documentele să ajungă pe mâini bune. M-am întâlnit cu el la restaurantul ”Horoscop” de la Piața Unirii din București, unde mi-a arătat poze îmbrăcat în haine militare, ca să mă impresioneze. I-am dat un stick cu copiile de pe documente, iar a doua zi am revenit în București cu iranianul și soția lui, care se codeau să-i lase actele originale. Până la urmă i le-au înmânat, dar omul le-a aruncat într-un diplomat, a tras cifrul și voia să plece! ”Stați un pic! Trebuie să facem un proces verbal”. A răspuns arogant, ”Ce, domne’, n-aveți încredere?”, după care am întocmit, totuși, un act de predare-primire, pe care Vlad evita să-l semneze. A făcut-o doar la insistențele mele.

– Nu v-a ridicat semne de întrebare comportamentul lui Vlad?
– Ba da! Și iranianul m-a sunat a doua zi la 5 dimineața: ”Plecăm imediat la București să luăm înapoi dosarul original! N-am încredere în omul ăla!”. L-am sunat imediat pe Dragoș Dragomir de la DIICOT, i-am spus ce s-a întâmplat. ”Ați înnebunit? Cum să-i lăsați originalele?!”. M-a rugat să-i dau datele ”generalului”, i le-am furnizat, după care au urmat iar vreo două luni de tăcere. Iranianul a intrat din nou în panică.

Am avut ofertă să vând dosarul cu 250.000 de euro

– În ce sens?
– Îmi spune: ”Am avut ofertă de 250.000 de euro pe acest dosar! Să-mi dai banii!”. ”Stai liniștit, mă! Dacă nu se rezolvă nimic, am un teren la Izvorul Mureșului, îl vând și-ți dau eu banii ăștia”. Între timp, Vlad mă mințea că a predat documentele la Academia Română. Iar pe 8 august 2018 primim invitație de la DIICOT să participăm la un flagrant cu ”generalul”.

– Pentru recuperarea dosarului, probabil, nu?
– Corect! Ne-am întâlnit cu Vlad la o terasă, îi spusesem că am mai găsit niște documente vechi și am vrea să i le arătăm și pe acelea. Discuția a durat aproape două ore, după care, la ieșire, noi am luat-o într-o parte, iar oamenii de la DIICOT l-au oprit pe Vlad. Ofițerul Dragoș Dragomir m-a căutat a doua zi: ”Ce zici, Attila? Te iubește Dumnezeu? Actele originale sunt la noi. Omul ne spusese că le luase de la niște ucraineni”. A fost ocazia în care s-a dovedit că Vlad era, de fapt, un fals general. Așa au ajuns apoi documentele la BNR, prin intervenția DIICOT.

Ancheta e blocată deliberat la anumite niveluri

– Cunoașteți care mai e situația la zi a anchetei?
– Senzația e că există mari frâne pe această investigație și la anumite niveluri se blochează deliberat demersurile pentru aflarea adevărului. Urmele acestui caz ar fi dispărut imediat dacă povestea nu apărea în presă. M-am mirat când am văzut-o publicată, nu știu cum au ajuns toate detaliile în mass-media, dar, în egală măsură, m-am bucurat, fiindcă e normal ca publicul să afle ce se întâmplă cu acest dosar de interes național, care ascunde încă multe secrete.

– Ce fel de secrete?
– O să vă spun câteva lucruri în premieră. Sunt momente care m-au tulburat. La scurt timp după ce povestea a apărut în presă, m-a căutat un domn, Sorin Mihăilă, pe care-l cunoscusem anterior ocazional, din cercul de amici al iranianului. Și-mi zice: ”Uite adevărul! Dulapul în care s-au găsit documentele venise de la Ploiești, de la niște oameni înstăriți, iar pionii importanți sunt restauratorul de mobilă angajat de iranian, un tip Gigi, și Nae Alexoi”. Ultimul am aflat că are vreo patru copii, botezați de Davood, se ocupă tot cu comerțul cu mobilier vechi și locuiește în Râșnov. Și m-am dus să-l caut.

Dispăruseră cecuri, acte de proprietate, inventare ale bijuteriilor regale

– Ați discutat cu el?
– Pe 8 martie 2019 ne-am întâlnit într-o hală pe care o are la Râșnov. Mi-a povestit că, atunci când au deschis dulapul, au găsit un dosar stufos într-o pungă. Mi-a vorbit că, pe lângă actele despre tezaur, descoperiseră corespondențe, cecuri, titluri de proprietate cu mii de hectare, inclusiv ale unei fabrici de bere, evidențe amănunțite ale bijuteriilor reginei Maria și ale lingourilor de aur. Un inventar incredibil! Știind ce-mi arătase iranianul, am realizat că, între timp, au dispărut documente adiacente dosarului cu tezaurul. Alexoi i-a deschis ochii iranianului că actele au o mare valoare. Davood îi și promisese că-i va da 10.000 de euro pentru fiecare copil și vor împărți prada pe jumătate dacă va fi vândută, dar au rupt brusc relațiile după descoperire, din inițiativa iranianului.

Presupuse negocieri cu patronul de la Jidvei, negate de acesta

Patronul de la podgoriile ”Jidvei”, Claudiu Necșulescu

– V-a evocat și detalii despre cumpărători interesați?
– Tot Alexoi mi-a spus: ”N-am mai vorbit cu Davood vreo doi ani, dar sigur a vândut din ele”. Își amintea de contactele cu un bătrân bogat de la București, care deținea și un service Renault, iar soția iranianului ar fi avut legături cu persoane din masonerie și cu cetățeni ruși în căutarea de cumpărători.

Printre cetățenii cu care ar fi existat negocieri pentru vânzarea dosarului, Attila Szocs îl nominealizează și pe patronul de la podgoriile ”Jidvei”, Claudiu Necșulescu. Iar intermedierea a făcut-o un tip pe nume Marian Spătaru, mare negustor de antichități.

Contactat de Libertatea, Claudiu Necșulescu a declarat: ”Nu am discutat niciodată, cu nimeni, despre tema dosarului cu tezaurul de la Moscova. Într-adevăr, îl cunosc bine pe Marian Spătaru, am fost colegi de facultate la Brașov, știu că gestionează o afacere cu antichități, dar nu a deschis niciodată un subiect legat de documentele de tezaur. N-aș fi avut niciun secret dacă măcar mi s-ar fi propus ceva. Dar nu e adevărat nimic!”

Sunt gata să mor pentru descoperirea adevărului în dosarul tezaurului

Attila Szocs crede că e un semn divin apariția sa pe traseul dosarului de la Brașov:

”Sunt om cu frica lui Dumnezeu și, chiar dacă unii vor spune că-s nebun, probabil că El m-a trimis să lupt pentru a face lumină în acest caz. Am obiceiul, învățat de la un duhovnic, să deschid uneori Cartea Sfântă și să pun degetul pe un pasaj, căutând să aflu ce vrea să-mi transmită Cel de Sus. Iar în seara în care am văzut prima dată dosarul am făcut acest exercițiu, iar mâna mi-a căzut pe citatul care arăta că Moise i-a cerut Faraonului să lase poporul evreu să plece din robie.

Păi, aurul nostru nu e în robie la ruși?! Am mai primit două semne similare când i-am dat dosarul falsului general și când povestea a apărut în presă, întărindu-mi convingerea că Dumnezeu veghează și luptă pentru a face dreptate poporului român. Îmi asum cu prețul vieții descoperirea adevărului în dosarul tezaurului găsit la Brașov. Cât de mic aș fi, sunt gata să-i cer iertare președintelui Putin dacă apreciază că România a greșit față de Rusia în timpul războiului, dar sunt obligați să ne dea aurul înapoi. Pentru poporul rus nu înseamnă nimic, dar pentru noi e însăși parte a identității naționale”.

Citeşte şi:

EXCLUSIV | Descoperire istorică! Un brașovean și un iranian au găsit, ascuns într-un dulap de epocă și neatins de 80 de ani, dosarul pe care Antonescu l-a trimis cu armata la Moscova ca să revendice tezaurul României!

„Dosarul Moscova 2” este numele pe care BNR l-a dat documentelor de la Brașov. Bucătarul Attila Szocs, un maghiar din Brașov, și iranianul Rezaei Kejani Davood au făcut o descoperire care reaprinde o veche dispută istorică și de patrimoniu

Dosarul «Moscova 2» ne reamintește ce imens e Tezaurul României la valoarea de azi. Rușii ne-au sechestrat 10 miliarde $!

Avocatul iranianului suspectat de DIICOT că a vrut să vândă inventarul Tezaurului României unor milionari ruși își apără clientul: «A vrut să-l dea statului și să fie despăgubit»

În 2005 mergea la "Din Dragoste", după ce își înșelase soțul cu 2 bărbați. Uluitor ce s-a aflat acum, după 14 ani VIDEO
GSP.RO

În 2005 mergea la "Din Dragoste", după ce își înșelase soțul cu 2 bărbați. Uluitor ce s-a aflat acum, după 14 ani VIDEO