O serie de “filosofi” de talk-show, mai ales portocalii, susţin că provocări de genul celor debitate de Tökes şi de alţi radicali maghiari nu trebuie băgate în seamă. Nu-i deloc aşa. Frecventele manifestări ale unor dezaxaţi de prin Secuime nu-s scene, cu butaforii, costume şi recuzită, din operetele lui Kalman, iar popa nu-i “Zigeunerbaron”. El şi alţii ca el incită metodic şi pervers populaţia din zonă (vrea pentru azi un miting în forţă cu 100.000 de participanţi la Miercurea-Ciuc) şi nu întâmplător invocă evoluţia Kosovo. Să mai amintesc că, nu-i un an, deşi ministru în Guvernul român, Attila Cseke mărşăluia într-o coloană care purta pancarta“Ţinutul Secuiesc nu-i România”? Care e leit aceea fluturată acum două săptămâni de extremiştii basci în Catalunya, zonă unde atentatele teroriste au făcut numeroase victime (“Catalunya nu-i Spania”)?
Oficialităţile româneşti, îndeosebi preşedintele şi premierul, au obligaţia să se pronunţe în privinţa acestei noi măgării, care face parte din celebra “politică a paşilor mărunţi” cu claritate şi hotărâre. Nu de conjunctură şi nu cu gângurelile Elenei Udrea, căreia nu de mult i se părea încântător ca la târgurile internaţionale “Ţinutul Secuiesc” să fie reprezentat distinct, fireşte, cu contur şi insemne.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro