Traieste de 50 de ani in pat, cu fata in jos

Pentru ca „vremurile erau grele”, batranul nu s-a putut trata, ajungand ca in numai trei ani sa nu-si mai poata misca mainile si picioarele. Boala a evoluat repede, iar Ioan Ciobanu s-a trezit ca nu se mai poate misca deloc, iar singura pozitie confortabila era statul in pat cu fata in jos. De atunci viata lui s-a schimbat. Bravul soldat de odinioara devenea un om neputincios, condamnat la izolare. Rapus de boala inca din tinerete, Ioan Ciobanu nici nu s-a putut casatori. Singur si fara putere, acesta a trebuit sa invete sa se descurce singur. Astfel, el a improvizat un adevarat sistem de parghii, scripeti si furtunuri care-l ajuta sa se hraneasca, sa bea apa si chiar sa citeasca.
Fiind nevoit sa stea numai cu fata in jos si cu mainile la spate, el le-a cerut vecinilor sa-i lege de maini bete de alun prevazute cu linguri cu care sa poata manca. Odata asezata farfuria in fata sa, mos Ioan poate manca singur, fara ca cineva sa il ajute. Daca i se face sete, nu trebuie decat sa traga din furtunul legat de spatele sau, furtun „conectat” la o sticla cu apa pusa la marginea patului. Pentru ca i-a placut mult cartea, batranul continua sa citeasca tot ce gaseste. Cu ajutorul unui carlig de sarma prins de un bat, el reuseste sa dea cu usurinta paginile, iar timpul trece mai repede. Mai greu ii vine sa citeasca din Biblie, pentru ca „are foile prea subtiri si alunecoase si nu se dau dupa carlig, iar scrisul e mult prea mic”. Intreaga viata a lui mos Ioan inseamna betisoare de tot felul, carlige si furtunuri, iar camera sa, de numai 2 metri patrati, arata ca un adevarat laborator.
De gatitul mancarii si putina curatenie se ocupa vecinii, care au invatat sa fie rabdatori. „Mi-e mila de el, dar nu trebuie sa arat acest lucru, pentru ca imediat ma da afara din casa. Trec pe la el sa-i umplu bidoanele cu apa si farfuriile cu mancare, ca in rest se descurca si singur”, a declarat Aurica Panzaru, vecina lui mos Ioan. Lui Ioan Ciobanu ii place viata si se bucura cand copiii se aduna la geamul camerei sale pentru a-l spiona. Desi incearca sa-i sperie scotand tot felul de sunete, mos Ioan le face semn cu betele indemnandu-i sa intre ca sa le povesteasca amintirile sale din razboi. Oamenii din sat nu-l mai vad de mult ca pe o ciudatenie. Cand au timp si vor sa afle sfatul unui „om batran si intelept”, localnicii merg sa-l vada pe Supravietuitor, cum il numesc. Imediat ce vremea se incalzeste, ei il muta pe batran in curtea casei, intr-o caruta, ca sa se poata bucura de aerul curat si „sa mai vada lumea”. De altfel el este cunoscut de toti ca omul care sta jumatate de an in casa si jumatate in caruta.
La cei 75 de ani, Ioan Ciobanu pare impacat cu soarta pe care Dumnezeu i-a harazit-o. Cu toate ca sta de mai bine de 50 de ani doar cu fata in jos, el tot ar mai vrea sa traiasca macar inca pe atat.