Un fost soldat american și un taliban, față în față la 11 ani după ce au încercat să se ucidă. Cum a decurs întâlnirea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Thomas Gibbons-Neff, acum reporter Times, a făcut parte din Marina americană și a participat la o bătălie importantă care a avut loc în Afganistan în 2010. La mai bine de un deceniu de atunci, a revenit în locul unde s-a desfășurat lupta și s-a reîntâlnit cu un comandant al talibanilor cu care s-a confruntat în trecut. A vrut să afle ce s-a schimbat între timp și care este perspectiva talibanilor despre întâmplările de atunci, după cum relatează el într-un articol publicat de New York Times.
„Odată cu încheierea războiului, în august, locurile în care luptasem cândva sunt acum accesibile din nou - porțiuni de pământ unde prietenii mei au murit și unde am urmărit eșecurile militare ale țării mele. Acum, în calitate de jurnalist pentru The Times, am vrut să mă întorc să relatez ce s-a schimbat și ce nu s-a schimbat pe aceste foste câmpuri de luptă”, scrie jurnalistul despre revenirea sa în Afganistan din luna noiembrie.
Ceaiul era fierbinte. Camera, apăsătoare și prăfuită. Și comandantul taliban lângă care stăteam, într-o clădire din sudul Afganistanului ce poartă urmele gloanțelor, încercase să mă omoare cu puțin peste un deceniu în urmă. La fel cum și eu încercasem să-l omor. Thomas Gibbons-Neff, reporter The Times:
Totul s-a întâmplat pe 13 februarie 2010, în districtul Marja, din provincia afgană Helmand, iar actualul reporter și mullahul Abdul Rahim Gulab aveau atunci aceeași vârstă, 22 de ani.
Talibanul făcea parte dintr-un grup de luptători care încercau să apere districtul de trupele SUA, ale coaliției internaționale și de cele afgane, trimise să cucerească zona considerată atunci un bastion important al talibanilor.
Abdul Rahim Gulab, acum un comandant de rang înalt din rândul talibanilor, nu știa că reporterul cu care vorbește acum era caporalul dintr-o companie de pușcași marini pe care luptătorii lui au atacat-o în acea dimineață de februarie.
„I-am spus că lupta pentru Marja fusese importantă pentru Statele Unite, dar că majoritatea oamenilor auziseră o singură versiune a poveștii bătăliei. Nu și perspectiva talibană”, notează Thomas Gibbons-Neff, care a revenit în Afganistan alături de doi colegi de la The New York Times.
În 2010, talibanii redeveneau o forță militară puternică, ce amenința aproape fiecare parte a Afganistanului, iar în Marja, insurgenții le cereau taxe localnicilor, organizau judecăți sumare și luau o parte importantă din banii obținuți de pe urma recoltelor de mac, își amintește reporterul.
Operațiunea Moshtarak, așa cum a numit armata americană misiunea de cucerire a districtului, a fost prima luptă a forței de contrainsurgență a președintelui Barack Obama care a eșuat.
Ziua bătăliei
„Unsprezece ani mai târziu, domnul Gulab și cu mine încă ne amintim de chemarea la rugăciune din acea dimineață de februarie în satul Koru Chareh, un cătun situat în mijlocul câmpurilor de mac pe jumătate inundate, nu departe de centrul orașului Marja. Copacii din jur, fără frunze, păreau niște mâini moarte întinse”, notează jurnalistul.
„Cerul de deasupra orașului era plin de elicoptere de unde au fost parașutați soldați americani în diferite zone”, a spus, la rândul lui, Abdul Rahim Gulab.
La răsăritul soarelui, talibanul și-a adunat trupa de luptători, cu care a mers la rugăciune. Apoi a început schimbul de focuri.
„Până la sfârșitul zilei, un inginer al Marinei era mort și alți câțiva răniți. Insurgenții au suferit propriile victime”, spune Gibbons-Neff.
Am putut vedea treptele pe care stătuseră prietenii mei răniți, bandajați, luând analgezice și zâmbind, înainte ca elicopterul de evacuare să vină. Cam atunci când un luptător taliban trăgea o rafală de gloanțe înspre colegii mei, domnul Gulab își pierdea unul dintre luptători - de parcă pendulul violențelor care au avut loc în acea zi ar încerca să se echilibreze. Thomas Gibbons-Neff, reporter The Times, despre revenirea în Afganistan:
„Clădirea cu două etaje pe care o ocupasem cândva ca centru de comandă, unde prietenii mei Matt Tooker și Matt Bostrom au fost împușcați în acea zi din februarie, era acum o clinică de moașe”, mai precizează jurnalistul.
Cine este Abdul Rahim Gulab
Mullahul Abdul Rahim Gulab a crescut într-o parte izolată și muntoasă a provinciei Helmand și s-a alăturat talibanilor în 2005, după ce își pierduse doi frați în lupte. Se întâmpla cu un an înainte ca Thomas Gibbons-Neff, care a copilărit în suburbiile Connecticutului, să se înroleze în Marină.
„Când eram copil, mergeam la madrasa (școală găzduită într-o moschee – n.r.), iar mullahul nostru ne spunea: «Străinii vor să ne ocupe țara, iar voi, băieți, ar trebui să fiți gata să-i învingeți», i-a explicat talibanul reporterului Times.
În 2010, Gulab era un luptător experimentat care supraviețuise mai multor atacuri aeriene americane și era responsabil pentru aproape 60 de luptători.
De câte ori forțele americane se apropiau, „ne aruncam armele și apoi ieșeam în stradă și îi salutam, iar ei ne întrebau unde sunt talibanii. Le spuneam că nu știm. După aceea, copiii și sătenii ne strângeau armele și le țineau în casele lor până le primeam înapoi”, povestește Abdul Rahim Gulab.
Talibanul mai spune că luptătorii foloseau adesea copii pentru a depista patrulele străine și a-și chema oamenii de îndată ce americanii își părăseau posturile.
„În timp ce domnul Gulab își povestea amintirile despre toate modurile în care prietenii lui mi-au ucis prietenii și invers, m-am uitat la pușca lui de lângă brațul meu drept. O sprijinise pe scaunul de lângă mine înainte să mă așez. Era o carabină M4 americană, la fel ca cea pe care am purtat-o eu în 2010”, relatează Thomas Gibbons-Neff.
Pușca era un instrument familiar, cândva o prelungire a mâinii mele, mereu la îndemână. Dar acum că nu mai era nevoie, era puțin mai mult decât o masă de plastic și oțel și nu avea nicio legătură cu modul în care am interacționat cu Marja și domnul Gulab. El nu mai era un inamic, ci un om care stătea pe podea, gândindu-se la următoarea frază. Nu lupta într-un război care părea că nu se va termina niciodată. Și nici eu. El își câștigase războiul. Eu îl pierdusem pe al meu. Thomas Gibbons-Neff:
Thomas Gibbons-Neff s-a întors din Afganistan în iulie 2010, iar cinci ani mai târziu, districtul Marja a căzut în mâinile talibanilor. În vara acestui an, cu aproximativ două săptămâni înainte de cucerirea Kabulului, talibanii l-au capturat complet.
Sunt foarte fericit că străinii au părăsit țara și s-a terminat. Nu trebuie să-i omorâm. Ei nu-mi ucid prietenii. Abdul Rahim Gulab:
„Pe parcursul interviului, am vrut să-i spun (…) că am fost în Marja pe 13 februarie 2010 și că am luptat împotriva lui. Am vrut să spun că îmi pare rău pentru toate: pentru moartea inutilă, pentru pierderi. Prietenii lui. Prietenii mei. Dar n-am spus nimic. M-am ridicat, i-am strâns mâna, am zâmbit. Și am părăsit Marja”, încheie reporterul The Times.
Fotografie cu caracter ilustrativ: EPA
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
