Instanţa a estimat, de asemenea, că în cei aproape 30 de ani cât acest cuplu a trăit împreună femeia a fost cea care a avut grijă de căminul lor.
Femeia ceruse 240.000 de euro în primă instanță
La judecarea cazului în primă instanţă, femeia a cerut 240.000 de euro, dar tribunalul din localitatea Barcelos a apreciat ca neîntemeiată solicitarea vreunei despăgubiri pentru activităţile casnice, întrucât într-o căsnicie acestea sunt „o obligaţie naturală”.
Dar femeia a înaintat recurs la o instanţă superioară, care i-a dat dreptate şi a stabilit la 60.782 de euro indemnizaţia pe care trebuie să o primească din partea fostului soţ.
Bărbatul a atacat sentinţa la STJ, dar în final a pierdut. Instanţa supremă a validat hotărârea celei anterioare, motivând că, „pe baza egalităţii”, activităţile casnice şi îngrijirea copiilor nu pot fi considerate „drept o obligaţie naturală”.
Activitatea casnică „are o valoare economică”, astfel că aceasta se traduce „în îmbogăţire şi economie de cheltuieli”, a mai considerat instanţa.
Pentru a determina valoarea muncii casnice, ea a luat drept criteriu salariul minim în Portugalia înmulţit cu 12 luni şi cu anii de convieţuire ai acestui cuplu. Suma rezultată a fost diminuată cu o treime în contul cheltuielilor femeii pentru ea în timpul căsniciei.
Un verdict asemănător fusese dat în China, pe 24 februarie, a informat CNN, citat de Agerpres: un bărbat din China a fost condamnat să-i plătească despăgubiri de 7.700 de dolari fostei soţii pentru munca domestică prestată în timpul celor cinci ani de căsnicie, într-o hotărâre de divorţ fără precedent, care a declanşat discuţii pe tema muncii domestice neremunerate.
Compensaţiile pentru munca domestică au drept scop oferirea unei protecţii suplimentare soţilor care au îndeplinit mai multe sarcini domestice, sacrificându-şi şansele avansării în carieră sau studii, potrivit experţilor juridici.
Foto: 123rf