Un român întors din Olanda a petrecut Paștele într-un convoi de 100 de mașini, cu apă și biscuți. „Vameșii erau nervoși, ne reproșau că am venit acasă”

1.903 kilometri în două zile, atât au parcurs Sergiu şi cei doi prieteni ai săi, plecaţi cu maşina spre ţară, dintr-o suburbie a Amsterdamului.

Au petrecut noaptea de Înviere pe drum, în vamă, unde au stat şase ore la intrarea în ţară, apoi alte ore lungi, fără somn şi pauză de masă, până la un centru de carantină. “La ce bun acest chin? Că asta nu e organizare, e opusul organizării, e dezastru. Aşa arată statul român că-i pasă de om în pandemie, obligându-l să stea cu alte sute de oameni, grămadă?”.

Sergiu, electrician de meserie, avusese un contract pe durată determinată în Olanda. După ce şi-a încheiat contractul, la începutul lui aprilie, a primit permisiunea angajatorului să stea într-o clădire a companiei, care avea altă destinaţie decât locuirea, dar dotată cu baie şi bucătărie.

Între timp, Sergiu a solicitat în scris ajutor de la Ambasada României în Olanda. Răspunsul a fost următorul: “Regretăm situaţia în care vă aflaţi. (…) Vă recomandăm să luaţi legătura cu angajatorul în vederea identificării unei soluţii până când companiile aeriene vor relua zborurile către România”.  

Recomandări

Mulți candidați, o singură necunoscută: Cine intră în turul 2 cu Marcel Ciolacu? Variantele care îl pun în dificultate pe liderul PSD

“Norocul meu”, spune Sergiu, “e că un prieten de-al meu, care are maşină, dorea să revină şi el în România. Aşa că am plecat cu el, am mai luat cu noi încă un amic, eram trei în maşină, conduceam cu rândul. Am plecat din Olanda sâmbătă dimineaţă”.

Fără poliţie pe străzi în Occident

Traversând Europa, prin Germania, Austria şi Ungaria, Sergiu se aştepta la filtre, baraje şi verificări. “Nu, nici pomeneală. N-am văzut nici o maşină de poliţie până am ajuns în România. În Germania, sunt foarte puţine maşini pe autostradă, e clar că nemţii stau acasă, nu glumesc. La graniţa cu Austria, am aşteptat foarte puţin la punctul de control, erau doar două maşini în faţa noastră. Angajaţii de la vama austriacă ne-au vorbit foarte politicos, ne-au urat drum bun”.

Recomandări

Ce știm despre posibila tentativă de asasinare a lui Trump: „Un al doilea incident grav care implică o armă. Este alarmant și îngrozitor”

Nici în Ungaria, contrar aşteptărilor, n-au fost opriţi de nimeni şi nici n-au dat de coadă la frontieră. “Doar am fost instruiţi la intrare să ne punem stickere speciale pe bord, care să arate că suntem în tranzit. Puteam să alimentăm la anumite benzinării. Şi cam atât. Am ajuns la Nădlac pe la 7 dimineaţa, duminică. Cum am intrat în ţară, senzaţia mea a fost că am intrat în haos”.

Coadă infernală la Nădlac

La Vama Nădlac, continuă Sergiu, se formase o coadă de zeci de maşini. Au aşteptat în jur de două ore până au fost controlaţi. “Angajaţii din vamă, poliţiştii de frontieră erau pur şi simplu speriaţi de noi. Ne reproşau că ne-am întors tocmai acum acasă. Erau nervoşi, nu ştiau exact cum să procedeze cu noi.

La un moment dat ne-au băgat într-un cort, unde mai erau şase persoane, venite cine ştie de pe unde. Apoi ne-au pus să aşteptăm în maşină, la un loc cu alţii, să plecăm în convoi. Am aşteptat încă vreo trei ore. Deci peste cinci ore de stat în vama românească, în total”.

Sergiu, român întors din Olanda:

Dovadă stau înregistrările făcute de camera video montată la bordul maşinii.

Recomandări

Cutremur azi, 16 septembrie, în zona Vrancea – 5,2 pe Richter, resimțit și la București

Era dimineaţa de Paşte.

“Nici unul dintre noi nu dorea să se afle într-o astfel de zi acolo, nici noi, nici poliţiştii. Până la un punct, îi înţeleg că se purtau cum se purtau. Dar oricât de nervoşi ar fi, să-i trateze pe cetăţeni ca pe oameni, nu ca pe vite, care trebuie mânate. Poliţiştii nu voiau să ne spună nimic, dacă îi întrebai ceva, se uitau prin tine. Comunicarea era varză. Nu ştiam ce vor face cu noi, unde ne duc şi când.

Coloana în care au intrat Sergiu şi prietenii săi cuprindea în jur de o sută de maşini, cu cel puţin doi oameni în fiecare. “Peste două sute de oameni, aşadar. Oameni care aveau copiii după ei, veniţi şi ei de pe drum, nedormiţi, nemâncaţi. Copiii plângeau, părinţii se rugau de poliţişti. Nu le-a dat nimeni o sticlă cu apă. Nu aveai voie să opreşti. Opream la semnalul poliţiştilor, cu toţii, pentru mers la toaletă şi atât. Noi aveam mâncare la noi, dar era în portbagaj. Nu puteam ajunge la ea. Aşa că am mâncat biscuiţi şi am băut apă şi asta a fost masa de Paşte”, povesteşte tânărul.

O tortură costisitoare

Pentru că Sergiu şi prietenul lui cu maşină sunt din Deva, au fost conduşi la un centru de carantină apropiat de localitate de domiciliu şi anume la Geoagiu Băi. Acolo au ajuns duminică seară şi au fost cazaţi în aceeaşi cameră.

Celălalt prieten al lor e din Constanţa. “Asta i-a încurcat rău pe poliţişti. Au spus: tu eşti din Constanţa, tu nu trebuia să fii aici, în maşina asta! L-au scos din maşină şi l-au pus să aştepte până a fost preluat cu o ambulanţă. O ambulanţă! Poate era nevoie de ambulanţa aia în altă parte! Până la urmă, a ajuns şi el, săracul, luni noaptea la carantină în Techirghiol”.

Sergiu va sta în Geoagiu Băi timp de două săptămâni, după care va fi liber să se ducă acasă, la Deva.

“Mă întreb de ce e nevoie de risipa asta colosală de resurse, pentru a ţine sute de oameni în acelaşi loc, în pandemie? Când puteam să-mi lipesc un abţibild pe maşină, ca la unguri, să mă duc direct acasă şi să mă închid acolo. Rugam familia, prietenii să-mi ia o pâine şi să o lase la uşă. Nu era nevoie ca statul român să cheltuie atâta cu mine. După părerea mea, măsura asta cu ţinutul în carantină nu-şi are rostul. Gândiţi-vă, sunt familii întregi care trec prin chinul ăsta, de cum ajung la Nădlac. Nu foloseşte la nimic tortura asta, aş zice că dimpotrivă”.

Sergiu, român întors din Olanda:

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro