Cum au ajuns urmașele lui Dinu Patriciu responsabile de datoria făcută de Rompetrol după un pact între Ceaușescu și Gaddafi. Fiicele și fostele soții ale magnatului se bat cu statul la Înalta Curte

88 de milioane de dolari pe care statul român le are de recuperat

Ministerul Finanțelor s-a hotărât în anul 2021 să execute în civil întreaga „creanță Libia” din dosarul Rompetrol, adică aproximativ 88 de milioane de dolari pe care statul român trebuia să le încaseze în anii 2000, bani pe care Rompetrol SA nu i-a mai plătit din dispoziția lui Dinu Patriciu, fiind ulterior „spălați” prin firme off-shore.

Deși în 2014 instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva lui Dinu Patriciu ca urmare a decesului acestuia, instanța a dispus recuperarea unui prejudiciu de 58 de milioane de dolari, aproximativ 30 de milioane de dolari din creanța inițială fiind „pierduți” odată cu arhiva unei companii spaniole.

În 2021, Tribunalul București le-a obligat în solidar pe urmașele lui Dinu Patriciu să plătească întreaga sumă din decizia penală, însă, în 2025, Curtea de Apel București a scăzut cuantumul daunelor la 16,1 milioane de dolari, urmând ca ultimul cuvânt să îl aibă judecătorii de la Înalta Curte.

„Creanța Libia”, născută dintr-un pact între Ceaușescu și Gaddafi

Prin Decretul nr. 356 din 21 noiembrie 1980 al Consiliului de Stat a fost aprobată derularea Acordului de Explorare şi Împărţire a Producţiei – EPSA (Exploration and Production Sharing Agreement – n.r.).

Acordul a fost semnat în luna mai 1980 cu organizaţia libiană de stat National Oil Corporation (N.O.C.).

Acordul prevedea participarea Rompetrol la executarea de lucrări geologice şi de exploatare a unor zăcăminte de petrol în Libia.

La vremea respectivă, România era condusă de dictatorul Nicolae Ceaușescu, Rompetrol se afla în subordinea Ministerului comunist al Minelor, Petrolului şi Geologiei, iar Libia era condusă de dictatorul Muammar al-Gaddafi.

• „Acordul a fost semnat în vederea asigurării economiei naţionale cu surse stabile de petrol pe o perioadă îndelungată, fiind aprobată înfiinţarea companiei de drept libian «Rompetrol of Libya» – filială a întreprinderii ICES Rompetrol, ca persoană juridică de drept libian care să angajeze pe bază de contract executarea lucrărilor pentru Rompetrol Bucureşti.
• La articolul 4 din acord s-a prevăzut că Rompetrol of Libya este numită şi acceptată să servească și ca operator cu responsabilitatea de a executa operaţiunile petroliere conform acestui acord, calitate în care nu va realiza niciun profit şi nu va suporta nicio pierdere.
• S-a aprobat şi executarea pe contul şi riscul părţii române a lucrărilor geologice în valoare de 380,5 milioane de lei şi 53,3 milioane USD şi dotarea Întreprinderii Rompetrol Bucureşti cu echipamente, utilaje şi instalaţii de producţie internă şi instalaţii specifice în sumă de 300 de milioane de lei.
• Durata contractului urma să fie de 25 de ani (până în anul 2005) şi să se desfăşoare pe trei etape, respectiv explorare, dezvoltare, exploatare.
• Prima fază a fost prevăzută să se desfăşoare în perioada 1981-1986, urmând a se trece la etapa de dezvoltare. În vederea realizării primei etape s-a prevăzut modalitatea alocării de fonduri, în mai multe etape. (…)
• În cursul anului 1992, o comisie guvernamentală formată din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor şi Ministerul Comerţului au efectuat o deplasare în Libia pentru analizarea stadiului lucrărilor, stabilind că pentru susţinerea etapei de dezvoltare, necesarul de fonduri pentru partea română era de peste 500 de milioane USD.
• Această sumă nefiind disponibilă la acea dată, s-a stabilit ca firma spaniolă Repsol Exploracion să dobândească drepturile şi obligaţiile ce revin părţii române din acordul EPSA cu condiţia unei înţelegeri ulterioare cu SC Rompetrol SA. (…)
• La data de 18.03.1993, SC Rompetrol SA (cu capital integral de stat), Rompetrol of Libya (filială a Rompetrol SA) şi Repsol Exploracion (Spania) au încheiat un contract de cesiune prin care firma spaniolă dobândea toate drepturile, obligaţiile, echipamentele, materialele şi lucrurile proprietate a Rompetrol of Libya.
• Preţul convenit pentru cesiune a fost de 45 de milioane USD, din care Repsol urma să reţină suma de 17,6 milioane USD, reprezentând obligaţii ale Rompetrol şi Rompetrol of Libya faţă de NOC, împreună cu dobânzile aferente.
• În cuprinsul actului de cesiune se prevedea la punctul 3.2 că Repsol va plăti către Rompetrol of Libya o serie de compensaţii suplimentare de 85 de milioane USD.
• SC Rompetrol SA a semnat acordurile de transfer cu National Oil Corporation Libia și Repsol Exploration Spania din partea statului român.
• Rezultă astfel că plăţile compensatorii cuvenite din acordul de transfer în baza creanţei asupra companiei Repsol Spania, creanţă ce era administrată şi gestionată de SC Rompetrol SA în numele şi cu reprezentarea statului, trebuiau virate la bugetul de stat”, se arată în documentele de la dosar.

Cât a „sifonat” Dinu Patriciu din banii statului român

La data de 27 ianuarie 1995, SC Rompetrol SA încasează de la Repsol Exploration suma de 32.810.423,54 de mărci germane (echivalent a 21.684.284 de dolari), diferenţa până la 45.000.000 de dolari reprezentând cheltuieli din etapa de dezvoltare datorate conform contractului de reglare și descărcare semnat între Rompetrol of Libya și NOC la data de 16 martie 1993, modificat prin actul adiţional nr. 1/10.08.1994.

• „Din suma primită de la Repsol, Rompetrol SA, după achitarea creditelor aferente derulării acordului, a virat bugetului de stat suma de 12.050.757 USD, mai puţin cu 3.753.221 USD față de cât s-a constatat prin raportul tehnico-științific, diferenţa fiind rezultatul lipsei documentelor justificative.
• Prin această plată, Rompetrol SA a recunoscut că este debitor al statului român și că are obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 157/1993, de a vira bugetului de stat toate sumele provenind din derularea acordului de exploatare.
• Ulterior însă, SC Rompetrol SA nu mai recunoaşte această calitate, și prin adresa nr. 10137/16.12.1999 înştiinţează Ministerul Finanţelor Publice că urmează să primească o nouă tranșă din sumele datorate de Repsol, sume pe care însă nu mai intenţionează să le vireze la bugetul de stat, întrucât această creanţă s-ar fi născut direct în patrimoniul său, iar plata primelor sume achitate de Repsol ar fi fost făcută din eroare. (…)
• Rompetrol SA, prin preşedintele consiliului de administraţie, respectiv inculpatul (Patriciu Dan Costache – n.r.), a apreciat că prin această atitudine s-a dat dovadă de bună-credinţă și ar fi pus în întârziere Ministerul Finanţelor Publice față de sumele deja plătite și în ceea ce priveşte intenţia de a nu vira această sumă la buget.
• Buna-credinţă însă, în acest caz, a fost contrazisă chiar de actele și faptele conducerii societăţii care, în data de 26 septembrie 1999, «încheie un contract de cesionare a creanţelor cu compania The Rompetrol International LTD».
• Prin acest contract se cesiona, pentru suma de 5.550.000 USD, creanţa în valoare de 10.000.000 USD ce reprezenta prima tranșă din suma suplimentară de 85 de milioane de dolari SUA ce se cuvenea bugetului de stat conform contractului de transfer.
• Acelaşi drept de dispoziţie al conducerii societăţii s-a manifestat și în privinţa sumei de 75 de milioane USD (restul din creanţa statului în cuantum de 85 de milioane USD).
• Astfel, prin contractul de cedare-cesiune de creanţă încheiat în data de 5.01.2001 cu holdingul petrolier The Rompetrol Grup BV, Rompetrol SA cesiona creanţa în valoare de 75 de milioane USD pentru suma de 35.000.000 USD.
• Atât inculpatul (Patriciu Dan Costache – n.r.), cât și inculpatul (Bucșă Alexandru, vicepreședintele Rompetrol – n.r) prin faptele lor au eludat legea, apreciind și susţinând că actele normative care reglementau obligativitatea virării la bugetul de stat a sumelor rezultate din Acordul EPSA au un caracter ilegal și neconstituțional, deşi nicio instanță nu se pronunţase în acest sens.
• Așa cum s-a stabilit și în cursul urmăririi penale și prin actul de sesizare al instanţei, cei doi inculpaţi au folosit sumele cuvenite bugetului de stat în scopul intereselor unor societăţi ce fac parte din grupul Rompetrol”, se arată în documentele citate.

Răspunderea civilă a moștenitorilor lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu a murit pe data de 19 august 2014, cu aproximativ două luni înainte ca judecătorii de la Curtea de Apel București să pronunțe decizia definitivă în dosarul Rompetrol.

Pe data de 7 octombrie 2014, instanța de apel a pronunțat condamnări cu executare pe numele lui Alexandru Bucșă (vicepreședinte Rompetrol, 6 ani de închisoare), Petrică Grama (funcționar în Ministerul Finanțelor, 2 ani și 4 luni de închisoare), Sorin Roșca Stănescu (fost senator, 2 ani și 4 luni de închisoare) și Sorin Pantiș (fost ministru al comunicațiilor, 2 ani și 8 luni de închisoare).

Cu privire la Dinu Patriciu, care inițial fusese condamnat pe fond, Curtea de Apel a dispus încetarea procesului penal, însă judecătorii au dispus continuarea acțiunii civile împotriva moștenitorilor lui.

Pe data de 14 iunie 2021, Ministerul Finanțelor a deschis un proces civil împotriva fiicelor și a fostelor soții ale lui Dinu Patriciu, în dosarul 17404/3/2021, pe rolul Tribunalului București, în acțiune arătând următoarele:

• „Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune civilă care se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului său.
• Așa fiind, dacă autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligaţia de dezdăunare – deci însăși răspunderea civilă delictuală – se va transmite moştenitorilor.
• Decesul inculpatului nu afectează aplicabilitatea sancţiunii civile a reparării prejudiciilor, această sancţiune (neavând caracter de pedeapsă) se va transmite la moştenitorii acestuia care au acceptat succesiunea.
• Sub aspectul laturii civile, deci sub aspectul răspunderii civile delictuale, procesul se va desfăşura față de moştenitorii inculpatului decedat.
• În consecinţă apreciem că se justifică legitimarea procesuală pasivă a moştenitorilor inculpatului în prezenta cauză, în patrimoniul succesoral regăsindu-se creanţa destinată bugetului de stat, pe care (Dan Costache Patriciu – n.r.) și-a însușit-o în mod fraudulos, prin săvârşirea faptelor reţinute de instanţa penală. (…)”, notează Ministerul Finanțelor Publice.

Testamentul lui Patriciu: cine și cât a moștenit din averea magnatului

Între documentele depuse la dosar se numără și testamentul lui Dinu Patriciu, încheiat în fața unui notar la data de 20 august 2013, în care omul de afaceri și-a exprimat voința de a-și împărți averea către următorii succesori:

• „Las fiicelor mele (Ana Patriciu – n.r.) și (Maria Patriciu – n.r.) o cotă totală de 82,5% din întreaga mea avere, respectiv o cotă de 41,25% fiecăreia, indiferent de natura şi valoarea bunurilor care vor intra în această cotă în urma partajului cu actuala mea soţie (…).
• Las fostei mele soţii (Sabina Patriciu n.r.), care s-a îngrijit cu căldură şi sinceritate de starea mea de sănătate în perioade dificile, o cotă de 5% din masa succesorală (…).
• Las restul averii mele în cotă de 12,5% dnei (Melanie Anne Chen – n.r.) ca semn de mulţumire pentru sprijinul moral şi uman pe care mi l-a acordat în ultima perioadă a vieţii mele (…)
• În ce o priveşte pe actuala mea soţie, (Dana Rodica Patriciu – n.r.), cu care mă aflu în procedură de divorţ, respectiv partaj, în faţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, declar că, în ipoteza în care decesul meu ar interveni anterior pronunţării hotărârii de divorţ, înţeleg să o dezmoştenesc până la limita permisă de legea română, respectiv până la 1/8 din succesiunea mea, care reprezintă rezervă succesorală”, se arată în testament.

Motivarea instanței: O parte din prejudiciu a fost deja plătit

Pe data de 24 decembrie 2021, instanța de fond a admis în parte acțiunea și le-a obligat pe moștenitoarele lui Dinu Patriciu să plătească Ministerului Finanțelor Publice suma de 58.521.056 de dolari plus dobânda calculată din 5 ianuarie 2001 la zi.

Fiicele lui Dinu Patriciu și fostele soții ale acestuia au atacat soluția pe rolul Curții de Apel București, care, pe data de 19 iunie 2025, a scăzut cuantumul daunelor de la 58,5 milioane de dolari la 16,1 milioane de dolari plus dobândă.

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 1088/2025 a Curții de Apel București pentru a vedea cum au calculat judecătorii daunele pe care familia lui Dinu Patriciu trebuie să le plătească statului român.

• „În ce privește prejudiciul, acesta reprezintă efectul negativ suferit de reclamantul în speţă, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de autorul pârâtelor.
• Prejudiciul suferit de reclamant (Ministerul Finanțelor Publice – n.r.) este apreciat de acesta prin cererea de chemare în judecată la 88.753.221 USD, la care se adaugă dobânzile, majorările și penalitățile calculate de la data scadenței și până la plata integrală.
• Curtea reține că în cadrul dosarului penal a fost efectuată o expertiză contabilă, care a stabilit că prejudiciul produs statului român îl constituie suma de 58.521.056 USD.
• Pentru diferența până la suma pretinsă prin prezenta cerere de chemare în judecată s–a efectuat o comisie rogatorie, solicitându-se societății Repsol să comunice dovezile plăților efectuate în baza acordului.
• Din răspunsul comunicat de aceasta, instanța reține că societatea spaniolă nu mai deține arhiva și nu este în măsură să comunice date relevante.
• Având în vedere această situație de fapt și față de dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă ce impun reclamantului obligația de a face dovada întinderii prejudiciului produs prin fapta ilicită, Curtea constată că prejudiciul dovedit de reclamant este cel stabilit anterior în fața instanței penale, neexistând indicii și probe care să conducă la o altă concluzie.
• În concluzie, prejudiciul susceptibil a fi reparat este de 58.521.056 USD.
• Din înscrisurile depuse de pârâta (Oilfield Exploration Business Solutions SA) – extrase de cont, din punctul de vedere exprimat de reclamant, Curtea reține că până la data de 23.01.2025 fusese achitat o parte din debit, respectiv 41.420.675,88 USD.
• Apoi se constată că pârâta (…) a achitat la data de 31.01.2025 suma de 235.548,07 USD, la data de 28.02.2025 suma de 236.114,24 USD, la data de 31.03.2025 suma de 245.552,65 USD și la data de 30.04.2025 suma de 257.990,95 USD.
• Prin urmare, la momentul de referință 8.05.2025 (pârâta – n.r.) achitase suma de 42.395.881,79 USD, rămânând un rest de 16.125.174,21 USD.
• Pentru repararea prejudiciului este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat în prealabil.
• În speță, prejudiciul este cert şi a fost parțial reparat, având în vedere plățile evidențiate mai sus. (…)
• Așadar, prejudiciul produs prin fapta lui (Patriciu Dan Costache – n.r.) de a nu vira la bugetul de stat și a-și însuși sumele provenind din compensațiile suplimentare la Acordul EPSA a fost în cuantum de 58.521.056 USD, din care o parte a fost deja acoperită prin plata ratelor stabilite prin acordul de eșalonare, rămânând un rest de 16.125.174,21 USD”, reține instanța de apel.

Fiicele și fostele soții ale lui Dinu Patriciu au atacat cu recurs soluția Curții de Apel București pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a înregistrat dosarul pe 15 ianuarie 2026, dar nu a fixat încă primul termen de judecată.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro