Acesta era ieri peisajul în care ţiganii din apropierea Bucureştiului îşi căutau pâinea în… fierul fostei fabrici Timpuri Noi. De dimineaţă, de la ora 7.00, şi până seara târziu, aceştia găsesc fierul mai repede ca detectorul de metale. “Într-o lună, facem cam 1.500 de lei de om din vânzarea fierului strâns aici. Un kilogram de fier vechi la centrul de reciclare se cumpără cu un leu.
Am venit să facem un ban, pentru a avea ce să luăm de mâncare la copilaşi”, ne-a spus Mariana Borgos (42 de ani). În locul fabricii Timpuri Noi se va ridica un complex rezidenţial. Inter IKEA confirmă cumpărarea unei proprietăţi în zona Timpuri Noi din centrul Capitalei: “Este o investiţie pe termen lung, cu scopul de dezvoltare a unor spaţii cu destinaţii mixte: rezidenţiale, de birou şi de retail.”
A fost prima turnătorie de fontă
În 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Louis Lemaître a deschis pe actuala locaţie numită Timpuri Noi o spălătorie mecanică pentru spitale. În 1869, aici se pune în funcţiune prima turnătorie de fontă din România. După 1950, comuniştii adaugă câteva clădiri noi şi redenumesc fabrica: Timpuri Noi. Cu toate acestea, până aproape de mijlocul anilor 80, locuitorii cunoşteau zona sub numele “Lemetru”. Abia după apariţia staţiei de metrou Timpuri Noi s-a impus acest nume în vocabularul bucureştean. (Preluare din volumul ”Bucureştiul postindustrial”, de Liviu Chelcea, Editura Polirom, 2008)
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro