Viața florăresei Carmen Simion de pe strada Avalanșei: „Trăiesc flori!”. Cum i-a schimbat viața primarul Băluță
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Carmen Simion a numărat milioane. Cu mâna ei. Le-a rupt frunzulița și petala și le-a ras țepii. Să fie milioane de flori pe care Carmen Simion le-a gătit pentru toanele celor de pe Lemaître-Avalanșei din București. Sărăcia-bogăția și-a pigulit-o cu mintea ei. Dar, spune ea, minciuna primarului Băluță o „ofilește”.
Cuprins:
- Florile au învățat-o să nu umble alandala
- Florile de pe vremea când era „mama fată”. Florile naturii
- Carmen Simion are de toate, din toate. Florile tuturor toanelor
- Toanele astea ne obligă să investim „în vitrină”, ni se cer 200 de trandafiri, dacă ne iau 3
- Toanele clienților ne-au schimbat ziua: stai să vinzi de dimineața până noaptea și tot degeaba, arunci din flori
- Cum e lumea aici la mine, pe Avalanșei: banul și clickul
- Floarea - afacere gingașă
- Primarul Băluță ne-a mințit. Minciuna politicii aduce sărăcia, boala, neputința
- Când plouă. Pe Avalanșei
Florile au învățat-o să nu umble alandala
Carmen Simion aici unde a vândut flori prima oară, aici a prins rădăcini. „Aveam opt ani și stăteam cu mama la flori și vindeam. Eram cu mama Victora, în zona asta Lemaître, mergeam și la bunica Didina la Foișorul de Foc. Mama vindea mai mult clandestin. N-avea tonetă de flori, dar bunica mea avea tonetă de flori.” A văzut cu ochii ei că e bună zona, n-a umblat după alt noroc, alandala prin București. Doar primarul sectorului 4, Băluță, a forțat-o să se tragă pe strada Avalanșei. Locul ei de drept e la metrou, la Timpuri Noi, la Lemaître.
Florile de pe vremea când era „mama fată”. Florile naturii
„De asta zic că «trăiesc flori», sunt în ADN-ul meu. De pe vremea copilăriei am crescut cu sezonul. Înțelegeai viața după ce flori îți dădea natura. Ce luai din grădină aia vindeai. Pe primăvară se vindeau narcise, lalele, zambile, ghiocei, viorele și flori de pădure. Vara vindeau gladiolul, trandafirul de grădină mic. Toamna, crizantema. Iarna vindeau imortele, că nu erau flori, decât puține, puține rău de tot, maxim garoafe. Iarna erau florile nemuritoare, mai bine zis. Pe atunci vorbea natura. Bunica mea se ducea direct acasă la grădinari. Cum erau ei pe Abatorului, i se spunea Lunca pe atunci. Sau la Copăceni, sau pe la Jilava.”
Carmen Simion are de toate, din toate. Florile tuturor toanelor
„Acum vorbesc serele. Acum avem flori de Olanda, flori de Ecuador. Din Olanda, frezii, lalele, extrasezon, crizantemă olandeză. Trandafiri mici, trandafiri mari, crini albi, crini roz, crini asiatici. Avem trandafir de la Ecuador, e și crin, e și astromelia. Sunt și din Columbia, dar eu nu prea iau din Columbia.”
Acum, continuă ea, e prea multă forfotă, nu mai vorbește natura decât un pic primăvara, când apar zambila și ghiocelul. În rest, vorbesc toanele clientului. Și asta înseamnă că se iau flori din mai multe locații, nu găsești într-un singur loc.
Toanele astea ne obligă să investim „în vitrină”, ni se cer 200 de trandafiri, dacă ne iau 3
Cerințele acum sunt mari. Când omul poate să aibă de toate, clienții ne cer prea multe. Adică, vor să vadă foarte multe flori. Dacă vor să cumpere trei trandafiri, vor să vadă 200 de fire de trandafiri. Dacă aș avea în vaze 20 de fire de trandafiri, ar pleca. N-ar lua. Deci noi investim foarte mult „în vitrină”, „în expoziție”, cum zicem noi. Și, de fapt, alegerea lor, până la urmă, este puțină. Oamenii vor să cumpere trei fire cel mult, mai rar cumpără, în zilele noastre, șapte fire. Trei fire-cinci fire, dar vor să vadă zeci de feluri. Și oamenii nu mai vor să vadă pământ și ghimpe pe trandafir. Nu mai vor să vadă natura și să simtă răul.
Toanele clienților ne-au schimbat ziua: stai să vinzi de dimineața până noaptea și tot degeaba, arunci din flori
„Cu bunica, cu mama nu se aruncau flori. Terminai florile, te duceai acasă. Acum cu florile astea multe, stai până seara. Stăteai atunci, rar, până la șase, șapte seara. Acum stai până noaptea. Și cum sunt multe flori, ți-e milă să pierzi vreo floare. Dar n-ai ce face. Florile se duc și tu stai cu ele să le vinzi, cumva le păzești să nu se ducă. Ți-e milă de flori. Se ofilesc ele, sărăcești și tu”.
Cum e lumea aici la mine, pe Avalanșei: banul și clickul
„Lumea aici, în zonă, are bani cât să trăiască. E lume care ia metroul. Și cum se dă o criză, cum se dă un război, cum lumea n-are bani. Bine, acum, oricât aș băga bani «în vitrină», sunt florăriile astea mari, unde se vând online, ăștia vând mult mai bine ca noi. Oamenii care au bani și se respectă apasă click pe telefon și ia buchete de 200 de lei, de 300 de lei. Dar acolo nu vezi, nu miroși. Chiar nu este vitrină așa mare ca a mea, amăgești lumea cu poze multe. Poze fac întâi și apoi, după click, fac buchete. Eu am și floare, am și buchet mixt. Buchet de primăvară, buchet mixt de primăvară sau buchet mixt pur și simplu. Tot timpul trebuie să am și și. Avem și iris, și trandafir, dar și amestecăm iris cu trandafir. Sunt două vieți aici. Una de trandafir și una de buchet. Ai viața ta de iris, dar eu îți dau și o nouă viață de buchet iris și trandafir. Irisul e și la fir cu irișii, dar e și la buchet cu trandafirul. Combin alb cu albastru, galben cu albastru. Alb și roșu. Alb și roșu se vinde cel mai bine”.
Și mai e ceva cu clickul, dezvăluie ea. „La click nu contează durata și anotimpul. Pe click, floarea n-are viață și nu expiră. La mine, da. Un fir, un buchet nu stă mai mult de 3 zile la vânzare. Primăvara-iarna mai stă, dar vara nu stă mai mult. E arșiță. Am aer condiționat, dar degeaba. Arșița moleșește și omoară floarea”.
Floarea - afacere gingașă
„Mă mai păcălesc și eu. Ideea este să cumperi mult cât să iei ochii, dar nu foarte mult că apoi te-ngropi în flori. Pur și simplu, ce nu vindem, aruncăm. Mai le dăm la vecini, dar mai mult le aruncăm. Ne doare sufletul, dar ce să facem? Asta e... E pierderea. Nu prea sunt în pierdere tot anul, vă dați seama asta. Dacă aș fi în pierdere în fiecare lună, n-aș mai sta aici. Dar așa, pe lunile de vară, mă înțelegeți, este cel mai prost. Cel mai prost în vară. Pentru că se strică florile repede. Dar și pentru că e vacanță, sunt concedii, nu sunt sărbători. Și ianuarie, să zicem, puțin din februarie, iar e prost. Pentru că lumea vine de la porc, de la Crăciun, după Revelion, și uită ce este frumos. Acum, primăvara-toamna, e mai bine. E mai mult sau mai puțin, dar nu suntem în pierdere. Depindem mult de sărbători. Atunci ne plătim datoriile”.
Primarul Băluță ne-a mințit. Minciuna politicii aduce sărăcia, boala, neputința
„Eu aici pe Avalanșei am ajuns după luptă. Lupta adevărată este cu primăriile. Întâi a venit Băsescu și ne-a luat chioșcurile. Am ieșit în stradă. Am protestat. După un timp, m-am așezat tot la locul meu, mi-am luat chioșc de la primărie. Apoi, Primăria de la 4 mi-a luat chioșcul dat de ei. Aveam chioșcul mai în față, mai la intersecție, la metrou. Și ne-a ridicat chioșcul. Nu doar mie. Au fost vreo 12 florărese ca mine în tot sectorul 4. Nici măcar nu ne-au dat în altă parte. Ne-a ridicat, a zis că se va licita, că ne va da locurile înapoi, dar numai că trebuie să licităm. Că o să fie chioșcurile făcute de Primărie, nu o să mai fie chioșcurile noastre, că ne fac alte chioșcuri. Și Băluță ne-a dus cu zăhărelul patru ani. Atunci aveam chioșcul meu și locul era închiriat de la Primărie. Au vrut să ne mute în piață, dar unde? Unde sunt foarte mulți? Păi, eu sunt om independent, nu sunt pe piață. Suntem în situația asta vreo douăsprezece persoane. Ne-au luat chioșcul, ne-au amăgit. Că fac licitație. N-au făcut. Au zis că desființează toate chioșcurile din sectorul 4. N-au desființat toate chioșcurile. Pe ce s-au bazat că i-au lăsat pe mulți și ne-au desființat pe noi doisprezece, că ne scapă motivul.
Ar fi trebuit să ne respecte. Mai ales pe ăștia care avem peste 50 de ani. Ce pot să mai fac eu la 57 de ani ai mei? Cine mă angajează pe mine la 57 de ani? Sunt și bolnavă. Bolnavă de oase. Îl am și pe bărbatul meu bolnav de cancer. Primarul ne-a dat faliment. Cu ce am greșit? Uite, vizavi a rămas toneta pe loc. Și așa au rămas multe. Ne-a desființat doar pe noi doisprezece. Din 60 care suntem cu toții în sectorul 4, ne-a ridicat doar pe noi 12 și restul au rămas pe locurile lor”.
Când plouă. Pe Avalanșei
Uite, acum (joi, 2 aprilie), e ora 4. Plec acasă, nu mai stau. Am avut doi clienți de azi-dimineață. Plouă torențial. Pe vremea asta, cine poate oase roade.
nasty1 05.04.2026, 09:33
Cred ca niste intrebari despre casa de marcat, marfa "la negru" sau plata de taxe si impozite catre stat stricau o poveste atat de frumoasa si lacrimogena... Alea-s pentru fraierii din Romania! :)
Amic 05.04.2026, 14:11
Mama lui jorjica? Semiom are cu se mandri.