Viata la 100 de ani

Maria s-a nascut in- tr-un satuc din Republica Moldova, devenit ulterior teritoriu in Ucraina. 5 copiii la parinti. „Nu ne prea plangeam de nimic. Mama statea toata ziua cu foarfeca in mana si facea mode pentru o patroana din Odessa. Tata avea de toate in casa, era un mester desavarsit, lucra orice”, afirma batranica.
Spune ca alaturi de sotul sau a cunoscut cele mai mari si mai frumoase bucurii ale vietii desi in tinerete nici nu se gandea ca va ajunge sa se marite cu omul caruia ii refuzase doua cereri in casatorie. „Initial nu voiam sa ma marit cu el. De fapt, nu voiam sa ma marit cu nimeni, pur si simplu nu consideram ca a venit momentul sa fac acest pas. Dar pana la urma m-am lasat convinsa si am acceptat”.
Maria mai spune ca s-a indragostit si a inceput sa-l iubeasca pe sotul sau dupa ce s-a maritat. „Asa a fost sa fie, nici eu nu-mi explic foarte bine de ce. Cei 36 de ani pe care i-am petrecut alaturi de el reprezinta cea mai frumoasa amintire. A fost ca un sfant pentru mine, nu ne-am certat niciodata, nu a fost zi lasata de Dumnezeu in care sa nu ne iubim. A fost un vis care a durat 36 de ani”.
Amintiri, dulci amintiri. In tinerete s-a aflat la mare concurenta cu fata boierului, ce avea casa lipita de cea a parintilor ei. „Locuiam chiar la strada. Cand trecea garnizoana pe strada, fetele boierului ieseau la poarta si le faceau semne cu mana. Eu nu aveam voie. Tata citea ziarul in fata portii, iar eu ma piteam in camera de la strada, dupa perdea. Si trageam cu ochiul la ei. Militarii le salutau politicos insa tot la mine la fereastra veneau si se uitau peste pervaz in camera. Erau asa frumosi, imbracati in uniformele acelea sclipitoare”, isi aminteste batranica.
Subiect de scenariu de film. Durere si bucurie, tristete si fericire, toate amestecate de mana destinului intr-un mod care si acum ii smulge lacrimi de durere. Ar vrea sa planga, insa refuza sa faca acest lucru in fata obiectivului aparatului de fotografiat.
Asa ca povesteste. Incet, cu calm, ca si cand ar dori sa umple urmatorii 100 de ani cu franturi de amintiri pe care nu are cum sa le lase prada uitarii. „Mi-am pierdut fiul. A plecat intr-o dimineata sa cumpere un film de la magazin si nu s-a mai intors. Avea 17 ani. Ne-am regasit dupa alti 19 ani”. E mandra de faptul ca si-a trait viata fara sa regrete nimic, asa cum a considerat de cuviinta, si spune ca cei 2 copii, 5 nepoti si cei 6 stranepoti sunt o vie marturie a faptului ca pentru ea viata nu a fost decat o continua provocare. Urmeaza stra-stranepotii.

Urmărește-ne pe Google News