Statisticile Agenţiei Naţionale Antidrog arată că în România sunt peste 600.000 de consumatori de droguri. Neoficial, numărul este mult mai mare, iar aproximativ jumătate din dependenţii de stupefiante din ţară trăiesc Capitală. Ghetourile din Bucureşti, ultima frontieră a civilizaţiei. Ne continuăm periplul în lumea consumatorilor de droguri, alături de echipa de la ARAS. Ambulanţa înaintează cu greu pe străzile desfundate. E dificil de privit, e imposibil de înţeles. Oare cum se poate trăi în astfel de zone? Nimeni nu le vede?! Zonele rău famate ale oraşului, loc de pelerinaj pentru toţi străinii care doresc să denigreze România.
Trecem graniţa către realitatea cruntă a drogurilor, purtând cu noi pachete întregi de seringi sterile pentru consumatorii de droguri. Ne oprim în mijlocul unei străzi. Greu de descris, gunoaiele şi mirosul lovesc din toate părţile. Autorităţile nu par să se implice prea mult pentru a rezolva aceste probleme. Locuitorii, sceptici, ne privesc din blocuri, strecurându- şi privirile printre geamurile sparte şi rufe aproape curate, întinse pe frânghii. Rezemate de o pubelă, două femei, uitate de timp între aceste gunoaie, ne iau la rost imediat ce ambulanţa se opreşte.
“Fir-aţi ai dracu’, voi aduceţi drogaţii aici. Numai din vina voastră s-au înmulţit. O să ne îmbolnăvească pe toţi”, ţipă femeile ca din gură de şarpe. În sfârşit, au găsit vinovaţii pentru numărul mare de consumatori din zonă. Strada e pavată cu seringi folosite. Unde pui piciorul, nu se poate să nu simţi sub tălpi plasticul dur. Revolta doamnelor atinge apogeul. Rezemate în coate de tomberonul înţesat cu gunoi, continuă să-şi verse năduful.
De fapt, venirea noastră aici este un eveniment. Nimeni nu pune mâna pe o mătură, pe o lopată. Nimeni nu încearcă să strângă mizeria din jur. Vorbele de ocară îşi fac loc printre cojile de seminţe pe care le scuipă printre dinţi. Ce mai contează o coajă, două peste maldărele de gunoaie? Nu se mai observă seringile. Drogurile fac rău, seminţele sunt distracţie. “Noi, cât suntem pe teren, mai adunăm din seringile aruncate. Încercăm astfel să dăm un exemplu pe care să-l urmeze şi locuitorii zonei”, ne-a spus Dan Popescu, coordonatorul echipei ARAS.
Cuprins:
Consumatorii încep să se adune. Ca nişte zombi ai heroinei, priviri pierdute într-un peisaj care îi integrează perfect, vin din toate părţile, purtând cu sine semnele viciului. Vin să-şi ridice porţia regulată de seringi sterile, iar unii aduc şi unele folosite, la schimb. Ceilalţi locuitori îşi urmează cursul firesc. Trec spre apartamentele lor înghesuite, purtând mândri pungi de cumpărături.
Pentru că maidanul din jurul nostru era plin de seringi folosite, echipa ARAS le-a adunat şi le-a pus în recipiente speciale, urmând să le dea foc
Ei nu se droghează. Poate au o rudă, un copil, un nepot care consumă stupefiante, dar ei, nu. Ei sunt cuminţi. Ce pot să le facă ei, să îi educe? E greu, viaţa e grea, nu au timp să se ocupe şi de alţii. În definitiv, a fost alegerea lor. Puţini sunt cei care sunt conştienţi de faptul că şi copiii lor se joacă în zonele unde sunt aruncate seringile şi riscă oricând să se înţepe într-un ac folosit şi contaminat cu HIV. În prezent, în România sunt aproximativ 11.000 de persoane infectate cu virusul HIV, iar multe dintre acestea s-au îmbolnăvit din cauză că şi-au injectat droguri cu ace refolosite.
“De unde sunteţi, de la ziar? Să ştiţi că guvernul nu ne ajută cu nimic. Ne drogăm pentru că suntem amărâţi, nu avem serviciu. Haideţi să vă dau un sistem antifurt pentru biciclete. E foarte bun. L-am «cumpărat » acum de la o bicicletă. E aproape nou. Te protejează de hoţi”.
Ne uităm la el şi nu ştim cum să reacţionăm. E un om obişnuit, doar privirea îi trădează dependenţa. E o situaţie hilară şi ne umflă râsul. Din păcate, ansamblul este trist. Ar face orice pentru a-şi achiziţiona doza zilnică de droguri. Dar pe cine interesează? Femeile de lângă pubelă continuă să spargă la seminţe. Pentru ele, rămânem singurii vinovaţi. Schimbul de seringi continuă.
“Poate ne daţi şi nişte prezervative. Ne facem şi noi treaba şi nu mai stăm cu teamă că ne îmbolnăvim”, spune un dependent de droguri, care cară pe umerii săi un copil de numai 4 ani. Mulţimea râde mulţumită. S-a distrat şi astăzi. Dimineaţă a plouat. Afară, miroase a vară proaspătă. În ghetou, viaţa rămâne aceeaşi, indiferent de anotimp. Unii se droghează, alţii mănâncă parizer şi toată lumea se distrează. După o perioadă scurtă de timp, câte unul dispare dintre ei. Nu contează, era drogat. Viaţa merge înainte printre gunoaie, maldăre de seringi şi seminţe scuipate cu năduf.
Dependenţii de droguri vin să-şi ia seringi şi prezervative cărând în cârcă micuţi de vârste foarte fragede
Gigel Lazăr, preşedintele Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO), susţine că în România autorităţile nu fac nimic pentru a opri fenomenul creşterii consumului de stupefiante. “În 2011 s-a strâns un miliard de euro din taxa pe viciu, pentru prevenirea şi tratarea consumului de substanţe care creează dependenţă. Am întrebat unde s-au dus banii şi nimeni nu a putut să ne spună cu exactitate destinaţia lor”, ne-a declarat Lazăr.
Heroina e cel mai frecvent drog care se consumă în Europa. Potrivit cifrelor oficiale, între 10.000 şi 20.000 de dependenţi de droguri mor anual în UE. În România, 4,3% din populaţie utilizează droguri, 27.000 de consumatori sunt problematici şi avem 600.000 de consumatori ocazionali. “Trebuie să înmulţim cifrele cu trei pentru a afla datele reale. Ponderea consumatorilor de droguri în Occident e de aproximativ 8%, dar ei au ajuns la acest procent după 60 de ani de consum, pe când la noi s-a depăşit 4% după doar 20 de ani”, ne-a spus Gigel Lazăr, preşedintele CIADO.
Serial Libertatea - «Viaţa la limita speranţei» - episodul 2 | Oamenii străzii bolnavi de SIDA sunt lăsaţi în voia sorţiiReportaj despre viaţa prostituatelor din Bucureşti | «Îmi vând trupul pentru ca băieţelul meu să se facă muzician»