Viaţa reginei Elisabeta a II-a, de la Lilibet la „bunica națiunii”. „Mulți se vor întreba cine a fost de fapt și ce va urma”

A fost una dintre cele mai venerate figuri ale istoriei recente, a purtat coroane, a deschis parlamente, ne-a privit de pe bancnote precum Mona Lisa şi a fost şef de stat pentru 150 de milioane de oameni, din Papua Noua Guinee până în Canada. A inspirat serigrafiile lui Andy Warhol, hiturile Beatles şi o mulţime de poeţi. A fost unul dintre cei mai faimoşi oameni ai timpului său, atât de iubită încât până şi republicanii înrăiţi îşi temperau apelurile pentru sfârşitul monarhiei spunând: „Dar regina a făcut o treabă fantastică”.

În ciuda celebrităţii sale, personalitatea reginei Elisabeta a II-a va rămâne mai degrabă un mister: suverana a făcut din tăcere o virtute şi a refuzat cu încăpăţânare să fie intervievată. Adora caii și câinii, precum și oamenii care iubeau animalele. Dar, dincolo de pălăriile, rochiile şi bijuteriile sale, dincolo de rolul pe care l-a jucat cu măiestrie, timp de 70 de ani, pe tronul Marii Britanii, cine a fost cu adevărat Elisabeth Winsdor?

„Prin faptul că și-a păstrat alter ego-ul oficial la fel de vag precum constituția britanică nescrisă, iar personalitatea sa privată a fost complet ascunsă, Elisabeta a II-a a devenit cea mai de succes suverană de la Victoria încoace, aducând relevanță unei instituții feudale care era depășită de 200 de ani”, scriu jurnaliştii de la Politico.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

Teama că ar putea fi schimbată la naştere

Regina Elisabeta a II-a s-a născut prin cezariană la 21 aprilie 1926. Așa cum se obișnuia pe atunci, ministrul de Interne Sir William Joynson-Hicks, a fost prezent lângă mama sa, tot Elizabeth, Ducesa de York, de teamă că bebelușul ar putea fi schimbat cu cineva care nu era de origine regală.

Locuinţa sa, aflată la numărul 145, pe strada Piccadilly din Londra, avea 25 de dormitoare, o sală de bal, o bibliotecă şi o grădină imense. Deşi îşi vedeau rar părinţii, Elisabeth şi sora sa cea mică, Margaret, au fost crescute de o armată de servitori. Îngirijirea lor era însă lăsată în seama a două bone: Clara Knight, o femeie strictă, care le insufla respect și bune maniere, și Margaret MacDonald.

Singura persoană din afara familiei care-i spunea „Lilibet”

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

În fiecare dimineață, MacDonald îi aducea lui Elizabeth o ceașcă de ceai, îi întindea hainele și îi pregătea baia zilnică. Margaret MacDonald nu s-a căsătorit niciodată, lucru ca ar fi costat-o slujba, aşa că şi-a dedicat viaţa reginei până la moartea sa, în 1993. A fost singura persoană din afara familiei regale căreia i s-a permis să o strige pe Elizabeta cu porecla ei de familie, Lilibet. Ba chiar a împărțit un dormitor cu protejata ei până la vârsta de 11 ani. Primul cuvânt al lui Lilibet, „Bobo”, i-a fost adresat lui MacDonald – iar porecla i-a rămas.

„În ultimii ei ani, Bobo a deținut o poziție unică în Palatul Buckingham, având propriul apartament, fără îndatoriri și bucurându-se de o prietenie personală mai strânsă cu regina decât practic oricine altcineva, inclusiv unele dintre cele mai apropiate rude ale reginei”, scrie Douglas Keay, autorul cărții „The Queen: O privire revelatoare asupra vieții private a Elisabetei a II-a”.

Ce înseamnă „a face un Crawfie”

O mărturie importantă despre viaţa timpurie a reginei Elisabeta a II-a a lăsat însă Marion Crawford, guvernanta celor două surori.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

„Crawfie”, aşa cum o fusese poreclită de către Elisabeta şi de către sora sa, Margaret, s-a ocupat de cele două prinţese până în anul 1947. Trei ani mai târziu, a publicat volumul „Micile prinţese”, unul dintre bestseller-urile anului 1950, iar memoriile sale n-au ascuns dragostea pe care o purta pentru familia regală. Deşi iniţial aprobase proiectul, regina mamă a declarat că fosta guvernantă „şi-a ieşit din minţi”, cel mai probabil din cauza unor fraze care făceau aluzie la temperamentul regelui din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scriu jurnaliștii de la Politico.

Rezultatul: Marion Crawford a dispărut din registrele oficiale, iar expresia „a face un Crawfie” a devenit un argou regal pentru trădare. Impactul acestei decizii a fost devastator pentru fosta guvernantă: femeia a încercat să se sinucidă de două ori şi chiar s-a mutat în apropierea domeniului Balmoral, în aşteptarea unei întâmplări care ar fi putut s-o reabiliteze în faţa familiei regale. Momentul nu a venit, însă, niciodată. În 1988, la moartea sa, Casa Regală nu a trimis nici măcar o coroană de flori.

„Această expediere brutală și insensibilă a unui confident atât de apropiat și prieten loial spune multe despre familia care este numită uneori «Firma». Sângele vital al monarhiei este autoconservarea. Nimeni nu este indispensabil. Nimeni nu este mai mare decât mașinăria. De-a lungul domniei reginei, această autoconservare nemiloasă – atât de în contradicție cu imaginea sa – își va ridica capul din nou și din nou”, scrie Politico.

Cine era pentru regina Elisabeta „un Dumnezeu viking”

La vârsta de 13 ani, o simplă vizită la Colegiul Naval Dartmouth, desfăşurată în ajunul războiului, i l-a adus în faţă pe cel care avea să devină prinţul Philip, duce de Edinburgh. În 1939, acesta era exliat la Paris şi înstrăinat de familia sa. Cele trei surori ale sale se căsătoriseră în regimul nazist, tatăl era un playboy în Monte Carlo, iar mama fusese declarată nebună.

Prinţesa Elisabeta a fost însă impresionată de apariţia prinţului Philip – „un Dumnezeu viking”, cum l-a descris într-o scrisoare adresată unui văr. Cei doi au corespondat pe tot parcursul războiului. În ciuda poziţiei reginei-mamei, care nu avea încredere în tânărul prinţ şi pe care-l poreclise „hunul”.

În 1947, prinţesa îi povestea scriitoarei Betty Shew despre sentimentele sale, într-o scrisoare de peste patru pagini în care descria cluburi de noapte și dansuri sau fuga palpitantă pentru a se ascunde de fotografi pe străzile Londrei. Cuplul s-a logodit în acelaşi an.

„Nunta de austeritate” cu 2.500 de cadouri

Nunta lor din noiembrie a fost un subiect de sărbătoare națională. Anunțată ca fiind o „nuntă de austeritate”, ceremonia a fost un pretext pentru festivități la nivel național. Mii de oameni au venit la Londra pentru eveniment. Au fost oferite 2.500 de cadouri – inclusiv un șal țesut de Gandhi și un colier Cartier cu diamante și platină de la nizamul de Hyderabad (conducătorul fostului stat princiar indian Hyderabad).

În perioada 1949-1951, cei doi s-au mutat în Malta, unde Philip era ofițer de marină pe vasul HMS Chequers. Locuiau într-o vilă cu șase dormitoare și, pe lângă Bobo, aveau o armată de servitori.

În 1952, regele George al VI-lea, a murit, iar Elisabeta a devenit regină

Deși viața ei fusese o lungă repetiție pentru acest rol, acesta a venit mai repede decât se aștepta și pare să fi provocat conflicte conjugale considerabile. Dinamica s-a schimbat imediat, Philip transformându-se, după propriile sale cuvinte, într-o „amibă sângeroasă”, în timp ce soția sa s-a predat cu totul noilor sale îndatoriri, scrie Politico.

Ducele de Edinburgh a început să petreacă perioade tot mai lungi departe de casă, iar zvonurile despre aventurile sale au continuat până în anii 1980.

Criza regală din 1969: cum a demistificat presa imaginea familiei regale

Familia Regală a Marii Britanii a fost mereu prezentată drept perfectă şi devotată, însă imaginea sa avea să se schimbe, în anul 1969, după ce o echipă de televiziune a avut acces pentru a realiza un documentar despre membrii Casei Regale.

Filmul a fost un dezastru de PR.

Philip a fost arătat plângându-se cu voce tare de fripturile soției sale, un tânăr Edward a fost văzut plângând pentru că Charles l-a lovit din greșeală cu o coardă de violoncel, iar imaginile dezvăluiau o mamă destul de detașată. Stângăcia cu care membrii Familiei Regale încercau să petreacă timp împreună a declanșat un „Crawfie” autoprovocat.

Deşi ziarele de scandal au evitat să scrie despre regină, de-a lungul anilor ’70, cei trei copii mai mari au fost hăituiți, viețile lor private au fost examinate și fiecare înjurătură a lor a fost transformată în hrană pentru populism.

Sex Pistols vs regina Elisabeta a II-a

Lucrurile s-au îmbunătățit cu ocazia Jubileului de Argint al suveranei. În 1977, milioane de oameni au venit să sărbătorească munca de zi cu zi a reginei Elisabeta a II-a și locul pe care familia sa îl ocupă în istoria naţională.

Dar, în același an, Sex Pistols au interpretat „God Save the Queen“.

Discul a fost interzis de BBC – motiv pentru care a urcat rapid pe primul loc în topuri. A fost primul atac frontal asupra instituției monarhiei de către cultura populară.

Prinţesa Diana şi declinul Casei Regale

În 1981, un alt eveniment avea să ocupe prima pagină a ziarelor britanice: căsătoria prinţului Charles cu Diana Spencer. Străzile au fost din nou ocupate de britanici curioşi să vadă noul cuplu regal, iar căsătoria celor doi părea desprinsă dintr-un basm.

Relația dintre prinţesa Diana şi „firma” regală s-a dizolvat însă rapid. Regina le-a deposedat atât pe Diana, cât şi pe Sarah Ferguson (soţia celui de-al treilea copil, prinţul Andrew) de titlurile lor. Prinţesa Diana şi-a pierdut, de asemenea, biroul, protecția poliției, dar şi renumele – întrucât tabloidele i-au târât reputația prin noroi.

În 1997, prințesa Diana a murit într-un accident de mașină la Paris, iar popularitatea familiei regale a scăzut dramatic. În timpul pregătirilor pentru Jubileul de Aur din 2002, presa dezbătea posibilitatea ca evenimentul să nu aibă spectatori. Sărbătoarea monarhiei britanice a fost transformată însă într-o „petrecere a poporului”.

„Bunica naţiunii”

Admiraţia pentru regina Elisabeta a II-a a crescut pe măsură ce suverana a început să fie percepută drept „bunica naţiunii”, scrie Politico. Şi, pe măsură ce a înaintat spre 80 de ani, imaginea unui monarh nesurâzător a părut să se relaxeze puțin. Regina chiar a participat la o cascadorie cu actorul James Bond, Daniel Craig, la deschiderea Jocurilor Olimpice din 2012, când a părut să sară dintr-un elicopter, și a făcut un videoclip viral amuzant cu nepotul său Harry în perioada premergătoare Jocurilor Invictus din 2016.

În interiorul Familiei Regale, însă, tensiunile au continuat. Regina nu și-a ascuns prea mult nemulțumirea în urma căsătoriei nepotului său Harry cu Meghan Markle, a dezertării ulterioare a cuplului în Statele Unite și a interviului dăunător acordat de aceștia lui Oprah Winfrey, în care au fost formulate acuzații de rasism și hărțuire la adresa membrilor familiei regale.

Același tratament insensibil nu a fost aplicat tuturor. Slăbiciunea reginei a fost Andrew – copilul ei mijlociu și cel mai iubit, care, în ciuda comportamentului său risipitor, a prieteniei cu pedofilul Jeffrey Epstein și a popularităţii sale scăzute în rândul publicului, a rămas protejat până la sfârșit.

„Mulţi se vor întreba cine a fost de fapt şi ce va urma”

„În cele din urmă, viața reginei Elizabeta a II-a rămâne o enigmă”, conchide Politico. În ciuda legendelor arhicunoscute şi a imaginii atent îngrijite, adevărata personalitate a reginei Elisabeta rămâne greu de cuprins.

Un lucru rămâne însă cert: pentru a oferi Regatului Unit monarhul de care simțea că are nevoie, ea a sacrificat o viață obișnuită și celelalte lucruri pe care cei mai mulți dintre noi le considerăm de la sine înțelese. Dar natura monarhiei ereditare nu i-a oferit niciodată o altă cale.

„Marea Britanie se va considera norocoasă că a avut un șef de stat atât de statornic. Elizabeth Windsor a jucat rolul de regină cu o convingere neclintită timp de peste 70 de ani. În interpretarea atât de bună a rolului, ea a lăsat un gol care s-ar putea dovedi imposibil de umplut. În următoarele zile și luni, mulți o vor plânge. De asemenea, mulți se vor întreba cine a fost de fapt și ce va urma”, arată Politico.

Urmărește-ne pe Google News