Sărăcia extremă a românilor în comunism: „Când s-a mai văzut ca un meseriaș să lucreze o oră pentru 3 ardei”

Concluzii șocante ale sondajului

66,2% din eșantionul de aproximativ 1.500 de persoane aveau o părere bună sau foarte bună despre dictatorul Nicolae Ceaușescu, față de 24,1%, care aveau o părere proastă sau foarte proastă.

O altă concluzie șocantă a sondajului a arătat că 48,4% dintre respondenți credeau că „se trăia mai bine” înainte de 1989 și doar 34,7% au spus că azi se trăiește mai bine.

În același timp, 80,9% recunoșteau totuși că exista mai puțină libertate înainte de 1989, iar 65,1% susțineau că era mai puțină corupție în comunism, în timp ce 58,7% considerau că instituțiile statului erau mai eficiente. În opinia a 66,4% dintre respondenți, statul avea mai multă grijă de cetățean înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent.

Studiul INSCOP arată că nostalgia față de regimul dictatorial, care a condus România timp de peste 50 de ani, crește puternic la românii cu vârsta de peste 60 de ani (67%), care au trăit aproape jumătate din viață în comunism, dar și la cei cu studii primare (72%).

Și mai surprinzător este faptul că 45% dintre tinerii cu vârste între 18 și 29 de ani, care nu au avut cum să cunoască în mod real lipsurile din perioada respectivă, au exprimat o părere pozitivă despre regimul dictatorial ante-89. Idealizarea comunismului este, fără îndoială, la aceleași cifre și după un an de la publicarea rezultatelor sondajului.

Contribuie din plin la această percepție a românilor campaniile agresive derulate pe rețele sociale, care exploatează din plin sentimentele de nostalgie ale oamenilor.

„Aici nu avem carne. Alături nu au pâine”

În tot acest amalgam de mesaje care vor să scoată în evidență „raiul” din perioada comunistă, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) publică periodic informații reale, identificate în documentele desecretizate ale Securității, despre traiul foarte dificil al românilor de dinainte de revoluția din decembrie 1989.

Într-una dintre aceste comunicări aflăm că cetățeanul responsabil al Republicii Socialiste România nu pleca de acasă fără să aibă asupra sa o plasă, renumita PPC – „poate pică ceva”.

„Nici nu conta ce «se dădea», fiindcă produsele erau aproape inexistente în comerţul socialist, iar lumea cumpăra absolut orice găsea, mai ales când era vorba de produse alimentare. Nu de puţine ori, oamenii se întorceau acasă cu plasa goală. Ultimul deceniu al Epocii de aur a fost sinonim cu raţionalizarea: alimente, energie, combustibil. De fapt, «raţionalizare» era doar un eufemism pentru lipsa generalizată.

«Alimentaţia ştiinţifică» ascundea incapacitatea partidului-stat şi a politicilor sale falimentare de a le asigura cetăţenilor minimumul necesar pentru traiul zilnic. Un banc al vremii surprinde sarcastic situaţia din ţară. Un cetăţean o întreabă mirat pe vânzătoare, la Alimentara: cum, nu aveţi nici un fel de pâine? Vânzătoarea răspunde placidă: «Aici nu avem carne. Alături nu au pâine»”, precizează reprezentanții CNSAS.

Cum raporta Securitatea lipsurile de produse alimentare

O notă secretă a Securităţii din mai 1989, „cu privire la unele neajunsuri în aprovizionarea populației cu produse agroalimentare”, descria situaţia critică în privința aprovizionării în judeţul Bihor.

Lapte și produse lactate: Materia primă se realizează la nivel de 38% față de sarcina planificată pe județ. Pe primele 20 de zile ale lunii mai, în conformitate cu drepturile de consum ale populației, s-au livrat zilnic în medie 58.000 de litri de lapte în zilele lucrătoare, precum și produse proaspete stabilite prin Programul Județean de Aprovizionare.

Lipsesc produsele complementare: băuturi răcoritoare pe bază de zer și zară; batoane din miere artificială; brânză de vaci cu adaosuri; lapte praf cu must de malț. Aceste produse complementare nu se realizează la nivelul sarcinilor stabilite, motivându-se lipsa repartițiilor de zahăr și a materiilor prime ce intră în componența produselor.

Lipsesc, de asemenea, produse ca brânză telemea, brânză de burduf, smântână, cașcaval, brânză de vaci în cantități care să satisfacă cerințele, iar laptele distribuit nu acoperă în toate cazurile necesarul. Aprovizionarea unor creșe și grădinițe prin rețeaua unităților comerciale „Alimentara” se face în raport de cantitatea de lapte primită, și nu de numărul de copii existent.

Preparate din carne: Gama sortimentală este restrânsă și nedistribuită uniform cantitativ, predominând produse cu rentabilitate ca salam de porc „Mistreț”, cârnați „Ignat”, slănină afumată, cremvurști, oase garf. Materia primă folosită la fabricarea preparatelor din carne este provenită în procent de 60-70% din tăieri din necesități și 25-50% carne cu valoare nutritivă redusă.

Întrucât nu se dispune de făină de soia, polifosfat de sodiu și ulei, precum și de unele condimente ca și cimbru, chimion, maioran, precum și de cantitățile sporite de grăsimi introduse, calitatea acestor produse este afectată. De asemenea, din lipsă de membrane adecvate, aspectul comercial lasă de dorit (se folosesc bășicile și membranele de ovine și cabaline). Au fost situații în care unele legume deficitare folosite în preparatele culinare preambalate au fost înlocuite cu oase.

Termenul de garanție al preparatelor din carne este între 3 și 7 zile. Datorită calității necorespunzătoare a unora din ele, sunt refuzate de cumpărători, depreciindu-se.
În rețeaua comercială nu se găsesc conserve de carne, mixte de legume (mazăre, fasole), compoturi.

Uleiul: Datorită stocurilor reduse de ulei, Centrala Uleiului București a emis cote care sunt sub cantitățile contractate de beneficiari. Unele din acestea nu pot fi respectate de către Întreprinderea de Ulei Oradea. Până în ziua de 24 mai a.c., cota către ICRA Bihor de 208 tone a fost realizată la nivel de 125 de tone, din care la Beiuș – 2,4 tone; Salonta – 12,1 tone; Aleșd – 1,3 tone, iar la Marghita și Vașcău nu s-a livrat nici o cantitate. La U.J.C.C. Bihor, cota prevăzută de 170 de tone a fost onorată la nivelul de 70 de tone. Vor rămâne mult sub cotele stabilite beneficiarii din județele Alba, Arad, Cluj, Caraș-Severin, Hunedoara, Maramureș, Sălaj. Întreprinderea de Ulei Oradea, pentru luna iunie a.c., nu mai dispune de ulei în stoc, rafinăria unității fiind programată pentru remont.

Zahărul: I.I.S. Zahăr Oradea, în lun,a mai a.c. va termina stocul de zahăr pentru fondul pieței, rămânând numai în rezerva de stat, cantitatea de 7.000 de tone. Această unitate aprovizionează cu zahăr beneficiari din cinci județe, necesarul de livrări pe lună fiind de 3.000 de tone.

Legumele și fructele: Ca urmare a aprovizionării unităților comerciale din rețeaua ICSLF cu legume și zarzavaturi (ceapă verde, spanac, ridichi, salată verde), în cantități zilnice mult mai mari decât cele vândute către populație, unele dintre acestea rămân în unități, depreciindu-se.

Ouă: Cantitățile de ouă puse în vânzare prin rețeaua comercială a ICS „Alimentara” și ICSLF reprezintă aproximativ 30% din necesarul populației. Singurele unități comerciale care sunt aprovizionate în prezent cu cantități mai mari de ouă sunt cele din sistemul AGROCOOP, în cantități care nu satisfac pe deplin cerințele populației.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3

O oră de muncă pentru trei ardei

În timp ce realizau astfel de statistici despre problemele grave în domeniul asigurării alimentelor de bază, angajații Securității erau implicați activ și în urmărirea și anchetarea românilor care criticau această realitate cruntă.

„Dincolo de propaganda comunistă sunt mărturiile oamenilor, care au trăit atunci şi au experimentat direct umilinţele cozilor nesfârşite şi greutăţile întâmpinate pentru a pune ceva de mâncare pe masă. Când lumea se trezea cu noaptea-n cap pentru a se aşeza la cozi şi când muncitorii plecau neanunţat de la serviciu pentru că «s-a băgat» ceva. Documentele prezentate demonstrează că, încă din 1980, penuria de alimente atinsese cote alarmante.

Manifestarea nemulţumirii oamenilor era denumită în rapoartele Securităţii «comentarii tendenţioase»: era o infracţiune să constaţi şi să exprimi că realitatea nu se plia pe propaganda statului. În lungile ore de stat la coadă, cetăţenii discutau între ei, spunându-şi unul altuia păsurile. Iar informatorii, aflaţi la aceleaşi cozi cotidiene, îi turnau la Securitate”, mai susțin cei de la CNSAS.

Unul dintre documentele publicate se referă la nemulțumirile oamenilor care munceau în sectorul de construcții, în orașul Dej. „(…) se manifestă în ultimul timp o stare de îngrijorare profundă față de lipsa de alimente din comerțul de stat, dar mai ales există o indignare deosebită față de prețurile ridicate ale produselor din piața de alimente a municipiului. Foarte frecvent muncitorii se exprimă la locul de muncă, astfel: «Când s-a mai văzut ca un meseriaș de categorie superioară să lucreze o oră pentru 3 ardei» sau își pun mereu aceeași întrebare: «… oare de ce nu aduce statul marfă și ne lasă la cheremul pieței?».

Această situație se reflectă în mod negativ și asupra procesului de producție în sensul că se pierd foarte multe ore din producție datorită faptului că oamenii merg după aprovizionare fie la magazine alimentare, fie la aprozare din timpul programului.

Semnificativ în acest sens este faptul că în data de 30 septembrie 1980, când s-a auzit că au sosit gogoșari la aprozare, din două echipe de zidari și una de dulgheri care lucrau la Consiliul Popular Municipal Dej nu a rămas la punctul de lucru nici un muncitor timp de aproape 6 ore, toți s-au dus să stea la rând la aprozare. Și în prezent este suficient ca unul dintre muncitori să anunțe că a sosit ceva legume și toată lumea pune uneltele jos și pleacă pentru aprovizionare, fără să le mai pese de nici un fel de urmări”, transmitea superiorilor maiorul Emil Pop, șeful Securităţii Municipale Dej, într-o notă din octombrie 1980. Printre cei nemulțumiți erau menționați cu numele doi zidari, un sobar și doi zugravi.

Viața românilor în „raiul comunist”, documentată de Securitate: „Măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc” — Notă de securitate Dej. Sursa foto: CNSAS

Maiorul de securitate din Dej mai transmitea Inspectoratului Județean Cluj și aprecierile unei femei, după interceptarea unei scrisori a acesteia: Am obținut o informație din care rezultă că numita (…) din Dej, necunoscută în evidențele noastre, adresându-se unei cunoștințe de-a ei din Cehul Silvaniei, a afirmat:

„Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită. Aș renunța la această luptă dacă nu aș avea cei doi copii, căci săracii au avut nenorocul să se nască pentru așa zile grele. Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot când la ouă, când la zahăr. Nu mă necăjesc pentru mine, ci pentru copilașii mei. Imediat trece anul și poate vine altul mai trist și mai nenorocit”.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 2

„Măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc”

Tot în octombrie 1980, Securitatea Turda transmitea o informare cu privire la nemulțumirile oamenilor, obținute cu ajutorul „surselor”, adică românii racolați și plătiți pentru a-și turna vecinii, rudele, prietenii sau colegii de serviciu.

Sursa „Giurgiu”: (…), muncitoare la Șantierul 2 Construcții Turda afirmă: „… Am cumpărat cu 5 lei kgr. de cartofi din piață și nu se găsesc nicăieri cartofi și am auzit la radio că vor fi foarte puțini anul acesta. Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mâine nu mai avem din ce trăi. Țuica era cu 34 kgr., acum sunt sticle de 1/2 kgr. dar cu 29 lei sticla, așa s-a scumpit…” Discutând două femei între ele, una din ele afirmă „…în secție nu vorbim numai de mîncare și aprovizionare. Planul să-l facem, dar nu avem din ce, stai toată ziua la coadă și nu primești carne și nici la salam nu mai poți ajunge…”.

Informatorul „Godea”: În Turda există o stare de spirit agitată, deoarece deja se resimte o lipsă acută și de zahăr, nu numai de carne, cartofi și zarzavaturi. În 16.X.1980, la măcelăria din Turda, Micro II, de la orele 7 dimineața s-a format deja rînd pentru carne de porc. Multe persoane aducându-și scăunele. La orele 16,30, când încă nu se desfăcea carnea, fiind un rând de cca 300 de persoane, au sosit un număr destul de mare de personal muncitor, din cadrul șantierului de construcții, venind de la lucru, au intrat abuziv în fața rândului, creându-se scandal.

Se contraziceau foarte agitați că degeaba se face rând de dimineață de către pensionari, deoarece cei care lucrează din greu, după program nu mai pot ajunge la carne. S-au îmbrâncit între ei încât unii au fost scoși din rând și strigau nemulțumiți. (…) profesor-pensionar fiind împins afară din rând, a început să înjure conducerea de la comerț, că de ce se aduce carne de porc numai de momeală, dacă tot nu pot asigura cerințele, creându-se scandal și certuri chiar între vecini și prieteni de cartier. Gestionarul magazinului a tot încercat să calmeze spiritele, anunțând că are carne suficientă, dar a fost huiduit.

La măcelăria din centrul orașului Turda, seara la orele 21, când se vindea carnea, era încă un rând de cca 200 de persoane, care zbierau întruna, deoarece apăreau unii care intrau abuziv în față. (…) șeful forțelor de muncă din Turda afirmă: „…n-am ce face, stau la rând de la orele 16 și uite, este ora 21 și mai am în față peste 100 de persoane. Noroc că se dă numai 2 kg. carne de persoană și sper ca să-mi ajungă și mie. Nu pot rămâne fără carne, chiar dacă stau până dimineața, întrucât am familie numeroasă care cere de mâncare”

Informatorul „Radu”: „Suntem nemulțumiți în orașul Câmpia Turzii, deoarece este foarte slab aprovizionat cu zarzavaturi și mai ales cu cartofi. Din această cauză, piața neorganizată este foarte scumpă și nici pe piață nu se găsesc întotdeauna zarzavaturi și legume. Cetățenii se mai plâng că fructele sunt foarte scumpe și se găsesc greu la aprozare și pe piață…”

Informatorul „Giurgiu Petru”: (…) pensionar din Turda, fost condamnat la 9 ani I.C. pentru uneltire, afirmă: „Mi-ar plăcea să se întâmple și la noi cum s-a întâmplat în Polonia. N-ar strica să se înființeze și în țara noastră sindicatele libere…” (…) profesor pensionar, cunoscut în evid. noastre, afirmă: „…ce porcărie se întâmplă și la noi, se vor mări chiriile la locuințe pînă 100 la 100, apoi se vor scumpi alimentele, un adevărat haos, mai rău ca în Polonia…” (…) jurist-pensionar din Turda, fost în PNL, urmărit în SI, afirmă: „…am ascultat la radio, le este frică și celor din Ungaria și Cehoslovacia ca să nu se înființeze și la ei sindicate libere ca în Polonia…” (…) pensionar din Turda, cunoscut în evidențele noastre, afirmă: „…cum ne jucăm cu legile în țara noastră, până ieri ți-a dat voie să-ți faci o casă de odihnă și vine azi poruncă să ți-o ia, frumoase legi se mai fac la noi în țară…” (…) funcționar din Turda, este în atenția org. noastre, afirmă: „…măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc. Cred că a sosit și la noi timpul să se deștepte și țăranul, care vede că tot produsul care l-a realizat la C.A.P. se duce la stat, la bazele de recepție și lor nu le rămâne nimica de mâncare”.