Viața unui brazilian ajuns acum 10 ani în Transilvania: „Am descoperit că România și țara mea «suferă» de același lucru, din păcate”

Erico da Silva, 32 de ani, a sosit în România când era doar un tânăr neexperimentat, în urmă cu un deceniu, practic crescând în fotbal în Liga 1. Direct din Brazilia natală, la 10.000 de kilometri depărtare, fundașul central a început practic o nouă viață.

A învățat și limba română în primele luni, petrecute la U Cluj.

Brazilianul s-a adaptat de minune atât în Transilvania, cât și în Muntenia, a mărturisit într-un interviu acordat Libertatea că i-a fost simplu. Chiar dacă este departe de locurile natale, Erico ar vrea să se stabilească în România. A explicat și care sunt motivele.

Libertatea: Erico, de ce ai rămas atâția ani în România?
Erico da Silva: Mă simt foarte bine, aici mă simt exact ca acasă. Am lucrat în zone diferite al țării și peste tot sunt oameni calzi și prietenoși. Mi-e bine, sunt fericit aici, cred că e evident, altfel nu aș fi rămas o perioadă atât de mare. Practic, aici m-am dezvoltat, am crescut. Învățând și limba, am prins și mai mult drag de România.

– Care a fost primul lucru de impact, n-aș zice neapărat șocant, pentru tine, foarte tânăr, departe de Brazilia?
– Zăpada. M-a izbit. Nu văzusem așa ceva la mine acasă. Nici nu știam ce este. Oricum, nici acum, după atâția ani, nu sunt acomodat total cu zăpada, cu frigul, nu-mi plac. (râde) Zăpada e frumoasă în preajma Crăciunului și pentru fotografii, amintiri.

„Oameni buni, cu suflet, ți-e drag cu ei”

– Ce știai despre România până să ajungi aici?
– Foarte puține, știam doar că ați avut o Generație de Aur la fotbal, cu Hagi, cu Popescu, atât. Nimic despre țară, care mi se părea foarte departe. Veneam dintr-o zonă săracă din Brazilia, dar acest detaliu m-a făcut să fiu mai puternic. Oricum, mi-e dor de locurile natale.

–Brazilia mai înseamnă și altceva în afară de fotbal, Copacabana, cafea și carnaval?
– La fel cum și România înseamnă și altceva în afară de Dracula. Sau de Hagi. Brazilia este una dintre cele mai frumoase țări de pe pământ, cu sute, cu mii de locuri frumoase. Doar că nu sunt promovate. De-a lungul ultimilor zece ani, am descoperit că și în România e la fel. Are multe locuri naturale foarte frumoase, despre care ori nu se știe, ori nu sunt promovate. Am fost în zone de sate de-a dreptul minunate. Sau la munte.

– Ai vreun loc preferat?
– Sunt atâtea. De la orașe cunoscute, până la diverse zone rurale, necunoscute multora. În România, mă simt ca acasă. Mi-au plăcut atât de multe locuri, le-am descoperit, ar fi nedrept să spun doar acolo sau dincolo. Chiar aveți o țară frumoasă. Și, la fel de important, oamenii! Sunt buni, cu suflet, ți-e drag să stai cu ei. E clar, nu? De aceea sunt de zece ani aici.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

– Fratele tău geamăn ce mai face? Îl adusesei și pe el în România, a jucat o perioadă la Pandurii.
– E în Brazilia, am vorbit cu el. Joacă acolo într-un oraș frumos, cu plajă. Aș vrea să mai vină pe aici, mi-e greu fără el. Are două fete, au crescut, iar eu nu am mai stat cu ei în ultima vreme. Ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care el a plecat din România. A născut soția lui și nu mai voia să stea departe. Mă bucur că e bine și sănătos, are o familie frumoasă. Mi-e dor de el!

Viitorul îl vede în România

– Ce-ți place cel mai mult în România?
– Viața de aici, de zi cu zi, siguranța și liniștea. Îmi place să pun capul liniștit pe pernă, să nu am griji față de cele normale, ale fiecărui om în parte, legate de cariera lui, de ce-ar putea face a doua zi.

– Și ce nu-ți place?
– Nu știu. Sau n-am avut timp să mă gândesc la ce nu-mi place aici. Probabil, îmi plac prea multe și n-am avut timp să mă gândesc la lucruri negative. Nu cred că m-am lovit de lucruri pe care să le numesc cu adevărat negative.

– Te-ai gândit și la obținerea cetățeniei române?
– Nu am luat, dar da, mă gândesc. Îmi doresc ca după atâția ani în România, având în vedere că mă simt ca un român, să iau cetățenia.

– Iei în calcul chiar să te stabilești aici?
– Da, clar, m-am gândit la asta, nu este doar un gând trecător. Vreau să rămân aici și pe viitor… Ce-o vrea Dumnezeu!

De la ciorbiță la tăierea porcului

– Care este mâncarea ta preferată în România?
– Ciorbița. De orice fel. Cea mai bună.

– Ai vreo tradiție preferată?
– Tăierea porcului de Crăciun. Nu neapărat sacrificarea animalului, cât faptul că reunește prieteni, familie, ideea de a împărți ceva alături de cei apropiați, de comunitate.

– Cât de mult te îngrijorează situația din Ucraina?
– Ca pe orice om. Dar aș prefera să nu vorbesc despre acest subiect, despre război, sunt chestii prea crude.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro