VIDEO/ Răzvan Exarhu a răspuns la Kestionarul Morning Glory, pe care îl aplică el pe invitații de la Rock FM
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Răzvan Exarhu a răspuns la chestionarul la care, de obicei, își supune invitații de la Morning Glory, matinalul de la Rock FM. Cel mai penibil moment, sunetul irezistibil, expresia care-l enervează la culme, ce-ar mânca la ultima masă? Sunt câteva dintre întrebările Kestionarului Morning Glory, la care Răzvan a trebuit să vină cu răspunsuri ...pline de glorie.
Cuprins:
Maioneza se pune doar deasupra salatei boeuf, nu și în compoziție. În compoziție poți face un sos mai subțire, din muștar sau iaurt, tocmai ca să nu te simți așa vinovat când devorezi trei porții de salată boeuf, una după alta. Când îți spune asta Răzvan Exarhu, îl asculți. De altfel, asta ar devora cunoscutul realizator radio și bucătar la ultima masă dinaintea Apocalipsei. Prezent la Interviurile Libertatea, Răzvan Exarhu a răspuns cuminte la întrebările cu care el ”îi mitraliază” în fiecare dimineață pe invitații la Morning Glory.
Libertatea: Care a fost clipa ta de glorie anul ăsta?Răzvan Exarhu: Păi aș zice că anul trecut a fost clipa mea de glorie, când m-am întors la radio, anul ăsta sunt cuminte. Am făcut niște mâncărică foarte mișto și m-am simțit foarte bine. Anul trecut a fost clipa mea de glorie că mi-a apărut cartea și doi că m-am întors la radio, lucru la care nu mă așteptam. Adică nu era în programul meu neapărat.
Curg în continuare reacțiile după carte? Da, ea are o viață... Ea se lipește de oameni foarte diferiți și tocmai fiindcă este construită din fragmente care schimbă starea, cred că găsește fiecare în ea o părticică în care se recunoaște. Și în momentul în care ai făcut această conexiune profundă cu un cititor, ea rămâne un moment foarte important. Și oamenii simt să împărtășească. Când am încheiat de așezat textele în carte și ilustrațiile și toate lucrurile astea m-am gândit că atunci când te gândești la o carte te gândești ca la un gest de seducție. Mie mi se pare că acum, fiindcă lumea e grăbită și nu are răbdare, trebuie să lucrezi foarte repede, e ca la comedie.
„Am o problemă cu încrâncenarea, cu intoleranța, cu violența”
Ai o problemă cu cineva sau ceva în momentul ăsta?
Da, am o problemă cu încrâncenarea, cu intoleranța, cu violența. România, așa cum arată ea astăzi, și nu e pentru că oamenii au ceva, ci pentru că felul în care sunt îndemnați să trăiască îi face să nu se mai gândească deloc la aproapele lor, cum ar veni, și la cum ar putea să colaboreze cu ceilalți în loc să-i înjure înainte să-i întrebe sau să afle ceva. Și de aici apare o problemă care este lipsa totală de umor și relaxare, în consecință. Lumea este foarte încrâncenată, foarte încordată. Și nu găsește loc pentru lucrurile pe care în mod normal le-ar face în copilărie. Și copiii mi se pare că suferă de chestia asta pentru că participă la tot felul de chestii violente, pe lângă lecțiile de maturitate pe care le primesc de la părinți că fiecare încearcă să deverseze mizeria pe care o acumulează în viața modernă în capul cuiva sau în sufletul cuiva și e o povară foarte grea asta.
A ajuns sub ochii mei un citat al lui George Enescu care spunea că nu-i plac oamenii fără umor că nu sunt serioși.
Da, e-adevărat, îți trebuie foarte multă putere ca să râzi pentru că e mai degrabă ceva ce practici ca pe un fel de igienă mentală, cel puțin pentru mine asta era. Adică am avut și eu o perioadă mai întunecată în viața mea când încercam să mă salvez singur păstrându-mi umorul, practicându-l ca pe o disciplină, ca pe un exercițiu de respirație sau orice altceva că mi se părea că fără asta mă duc dracului de tot. Eram la pământ oricum, dar așa aș fi fost mult mai la pământ și aș fi fost fără nicio speranță. Atâta vreme cât vedeam că îi puteam face pe alții să râdă eu simțindu-mă ultimul om, în depresie, varză, pe scurt, ziceam că nu e totul pierdut, am resurse să-mi rezolv tristețea.
Ce vrea lumea de la tine?
Nu știu, nu sunt foarte lămurit, dar cred că deocamdată cu ce pot eu oferi dimineața, cred că lumea e destul de mulțumită. Pentru că îi fac să zâmbească, îi fac să-și transmită unii altora, să-și povestească, adică același efect pe care îl are cartea, pe care vrei să îi spui celuilalt ce ai citit, vrei să împărtășești cuiva, să râdeți împreună, același lucru se întâmplă și după emisiune. Și asta îmi place foarte tare. E ceva memorabil și e ceva care creează dependență, vrei să consumi mai mult. Sunt oameni care îmi scriu că stau în mașină și nu ies de acolo fiindcă vor să asculte emisiunea până la capăt, se plimbă cu mașina, fac tot felul de artificii ca să rămână în contact cu emisiunea până când se încheie.
Care e cel mai penibil moment de care îți amintești?
Aaaa, iată! Fac des gafe, foarte des și le fac cu cele mai bune intenții tocmai pentru că încerc să practic simțul umorului. Am intrat... Asta a fost groaznică, e tristă... Pe strada pe care locuiesc e un semi-aprozar așa și era o doamnă mai învârstă care vinde acolo și mai vorbeam cu ea, mai schimbam niște vorbe când îmi luam una-alta. Și am văzut-o într-o zi mai abătută, așa, și i-am zis: ce faceți doamnă? De ce sunteți așa de abătută? Zice: eee, nu mă simt prea bine. Și gluma mea favorită și imbecilă pe care o folosesc foarte des: dar ce s-a întâmplat, ați schimbat drogurile? Femeia având 60 plus... Și ea se apleacă așa peste tejghea înspre mine și îmi zice: nu, sunt pe citostatice. Și mai am una, mult mai dură, dar prefer să o las așa. Eu sunt maestrul gafelor.
„Preferatul meu era basistul din Muppets, cu ochelari și foarte cool așa, groovy”
Cuvântul sau expresia care te enervează la culme?
Măi, acuma mă enervează „cumva”. „Cumva” e foarte folosit de tineri, nu neapărat de Millennials, de ăștia mai micuți de Millennials, și care e folosit abuziv cam cum era „deci”-ul pe vremuri, în momente în care vrei să fii foarte precis. Și tocmai asta mă scoate din minți, acest „cumva” care relativizează absolut tot e folosit în relație cu sensuri absolute, fără termen de comparație. Cumva absolut perfect, genul ăsta. Ține și de felul nostru de a lucra cu valorile absolute. L-am auzit și pe domnul Iohannis care a spus: „destul de pozitiv”.
Ai un tic verbal?
Ăăăăăă... Da! Ăăăăăă!
Nu pleci niciodată de-acasă fără...
Fără intenția de a mă întoarce.
Care sunt mai atrăgători pentru tine? Soliștii, chitariștii sau toboșarii?
Mie îmi plac basiștii foarte mult. E o relație foarte veche pentru că preferatul meu era basistul din Muppets, cred că îl chema chiar Floyd, cu ochelari și foarte cool așa, groovy, basistul mi se pare esența chestiei, mai nou.
Sunetul pe care îl consideri irezistibil?
Îmi place fornăitul unui cal. E felul în care un cal care te iubește, e un fornăit de mulțumire. După ce îi dai unui animal care are cu 400 de kile mai mult decât tine un morcov și el e mulțumit și nu te calcă în picioare, scoate un fel de fornăit foarte mișto. Îmi plac foarte mult caii.
„Salata boeuf e o chestie minunată”
Când erai mic ai tăi îți spuneam mereu că...?
Că o să ajung la școala de corecție. Li se părea că sunt obraznic, eu am fost un copil foarte cuminte, mă îndoiesc că am spart vreodată un geam cu mingea. Eram foarte cuminte în afară că mă cățăram în copaci și aruncam cu cartofi în autobuze. Dar altfel eram foarte cuminte. Eram teribilist, nu eram golan, mă enerva lumea în care trăiam, strictețea asta tâmpită, matricola, uniforma școlară mă scotea din minți. Și în felul meu protestam, era simpatic, de altfel. Aveam foarte mult umor și un tip de grație pe care o mai regăsesc și acum în glume tâmpite.
Și dacă mâine ar veni apocalipsa, ce ai mânca la ultima masă?
Aicea m-ai rupt, dar cred că salată Boeuf, cu mazăre. Că sunt două școli de gândire: unii pun mazăre, alții nu pun mazăre. Eu aș vrea să simt bobuțul de mazăre. Și castraveți neapărat în saramură, nu în oțet, niciodată în oțet. E apocalipsa, ce mama mă-sii!
Și maioneza făcută de tine?
Dar să știi că maioneza în salata boeuf se pune deasupra. În interior se folosește un sos foarte subțire care poate fi făcut și cu iaurt, și cu muștar, nu ar trebui să fie o mișcare atât de grea, cum e acum percepută salata. Salata boeuf e o chestie minunată. Și nu se mănâncă niciodată, se îndreaptă, am scris-o chiar eu în carte și este cea mai bună observație despre salata boeuf, toată lumea a fost de acord cu mine. Și se mănâncă rece, în fața frigiderului, dimineața, pe întuneric.
Citește și: Sanda Nicola, la Interviurile Libertatea. Despre viața de reporter de teren și cele mai importante evenimente relatate
