Vieţaşii României. Brancardierul care ucidea cu pietre oameni ai străzii vrea liberarea, după 21 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Grigore Bota a împlinit 63 de ani în puşcărie. Condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, el putea ieşi din închisoare după executarea a numai 15 ani, potrivit vechiului Cod Penal. Dar au trecut două decenii de când Bota e închis, iar instanţele îi refuză liberarea condiţionată, pentru că el „nu a dovedit că s-a îndreptat”. Grigore Bota e considerat cel mai prolific criminal în serie din România postdecembristă. Acum cere să fie liber.
Cuprins:
- Criminalist: „A mărturisit că a ucis mai mulţi oameni”
- Bota: „Dădeam ca-n armată, punct ochit-punct lovit”
- Bătrânul care dormea cu câinele legat de picior
- Martori: „A strigat «Fugiţi, mă, că vă omor şi pe voi!»”
- Soţia: „Pleca noaptea şi îmi zicea să nu-mi fie frică”
- Ce fel de om era ucigaşul „oamenilor străzii”
- „Dacă aş avea un pistol, i-aş împuşca pe toţi!”
- Raport: „Minimalizează crimele, de teamă să nu fie blamat”
- După 18 ani, a susţinut că nu el a ucis
„Jur pe cruce şi pe Evanghelie că n-am făcut nimic”, le declara Grigore Bota poliţiştilor care l-au arestat, în noaptea de 21/22 august 2000. Bărbatul de 41 de ani a fost prins după ce a atacat cu un bolovan un „om al străzii” care a anunţat imediat patrula.
Criminalist: „A mărturisit că a ucis mai mulţi oameni”
Poliţia era în alertă maximă. În perioada aprilie-august 2000, în Baia Mare, pe malurile râului Săsar şi lângă gara CFR din Baia Mare, fuseseră găsite 11 cadavre. Cu toţii erau „oameni ai străzii”, ceea ce indica aceeaşi victimologie. Legiştii au stabilit că ei muriseră începând din februarie 2000.
Din cauza perioadei mari care a trecut de la deces şi până la descoperirea cadavrelor, în unele cazuri nu s-a putut stabili cu exactitate cauza morţii. Dar în majoritatea cazurilor s-a constatat că victimele fuseseră lovite în cap, ceea ce indica acelaşi modus operandi. Anchetatorii erau pe urmele unui criminal în serie.
După ce a fost arestat, Grigore Bota a recunoscut trei dintre crime. Dar atunci când a fost testat la poligraf, el a mărturisit că a ucis mai mulţi oameni, spune expertul criminalist Mihai Ion.
Iar în lucrarea sa de doctorat, „Investigarea crimelor şi criminalilor în serie”, chestorul șef de poliție Vasile Viorel dezvăluie că Bota, suspectat că a ucis încă cinci oameni, „la finalizarea anchetei, într-o discuţie confidenţială, sub cuvânt de onoare că nu voi divulga conţinutul, mi-a spus care este numărul real al victimelor sale”.
Bota: „Dădeam ca-n armată, punct ochit-punct lovit”
În anchetă, Bota a declarat că a fost agresat sexual în copilărie şi că n-a putut avea niciodată o viaţă normală. La 27 de ani, s-a căsătorit de formă, a continuat să aibă relaţii cu bărbaţi, iar după ce a înaintat în vârstă, „a început să frecventeze locurile virane, unde-şi găsea parteneri printre boschetarii care, de cele mai multe ori, acceptau o partidă de sex oral pentru o sticlă de băutură”, dezvăluie criminalistul Mihai Ion.
„Dacă era respins sau întrerupt, Bota reacţiona violent”, precizează în rechizitoriu procurorii. El le-a mărturisit că, dacă cineva îl înjura, se enerva şi-l pocnea în cap, „ca-n armată, punct ochit- punct lovit”, lăudându-se că, în perioada stagiului militar, fusese recompensat pentru rezultatele foarte bune obţinute la trageri.
În noaptea de 3/4 iulie 2000, Vasile P., un tânăr de 22 de ani, a fost lovit în cap cu o bară metalică. Bărbatul dormea în boscheţii din zona terasamentului gării din Baia Mare. Câteva luni mai târziu, chemat la sediul poliţiei pentru a-l recunoaşte pe atacator dintr-un grup de persoane, Vasile l-a indicat, fără ezitare, pe Grigore Bota.
El nu a recunoscut această agresiune, dar a mărturisit cum a comis prima crimă. În seara zilei de 10 iulie 2000, a mers tot în zona gării, de-a lungul căii ferate, până în apropiere de o benzinărie lângă care se adăpostea un „om al străzii”. Ioan G. avea 64 de ani, era de loc din Sălaj şi se aciuase de ceva vreme în Baia Mare.
Pe 23 august 2000, în prezenţa avocatului din oficiu, Bota a fost audiat de procurorul de caz. Întâlnirea lor a fost înregistrată video.
Bătrânul care dormea cu câinele legat de picior
Procuror: Deci, te rog să ne spui, în gară, când te-ai întâlnit cu bătrânul (victima Ioan G. - n.r.), ce s-a întâmplat din momentul în care ai ajuns lângă el?
Grigore Bota (evită contactul vizual, priveşte în gol): În momentul când am ajuns, bătrânul dormea. Sub boschet. Deci, sub salcia aia verde (gesticulează amplu). Aşa. Dormea în ghemuit, cu capul băgat acolo. Sub cap, avea o plasă cu boarfe, cu ronghiuri (zdrenţe - n.r.). Şi, când am ajuns lângă el, l-am lovit cu piciorul. În piciorul lui. S-a trezit, s-a sculat, l-am văzut că-i urât, deci îmbrăcat zdrenţăros, a început să... m-o luat că „ce-mi trebuie?”, a început să bolborosească pe acolo, io m-am dus în apropiere, imediat acolea, am luat o piatră ş-am dat în el. El era acolo jos, l-am nimerit cred că-n spate, în piept, nu ştiu în ce poziţie era culcat. Şi dup-aia..., la care, eu am plecat d-acolea, l-am lăsat acolo. Era un căţel mic, acolo, pe lângă el. Nu ştiu, al lui o fost sau s-o plimbat p-acolo, un căţelaş mic era p-acolo.
Lovit în cap, Ioan G. a murit din cauza fracturii craniene. Trupul lui a fost descoperit a doua zi. Lângă el, era înfipt în pământ cuţitul cu care „omul străzii” spera să se apere, dacă va fi atacat. Înainte să se culce, bătrânul îşi legase de un picior sfoara câinelui său, ca să nu-l piardă. Când au venit poliţiştii, câinele era tot acolo, păzind victima.
Martori: „A strigat «Fugiţi, mă, că vă omor şi pe voi!»”
A doua crimă recunoscută de Bota a fost comisă în seara de 3 august 2000. După lăsarea întunericului, el a mers pe malul drept al râului Săsar, unde dormeau trei „oameni ai străzii”. Unul dintre ei era Alexandru J., de 39 de ani, venit în Baia Mare dintr-un sat din Maramureş.
„Dormea, eu l-am trezit”, a mărturisit Bota, „i-am cerut dacă vrea să aibă relaţii cu mine, s-a trezit, n-o vrut, o sărit la mine, io am luat o piatră. Am dat cre’ că în zona capului, unde i-am dat, după care l-am luat, l-am trecut peste gardul ăla de beton şi l-am târât până la marginea apei, acolo”.
Ceilalţi doi bărbaţi, martori fără voia lor la crimă, au declarat că Bota le-ar fi strigat, după ce l-a lovit pe Alexandru J. cu piatra în cap: „Fugiţi, mă, că vă omor şi pe voi!”.
Soţia: „Pleca noaptea şi îmi zicea să nu-mi fie frică”
În aceeaşi săptămână, Bota a mers din nou pe malul râului Săsar, iar într-o seară, în apropiere de locul unde-l omorâse pe Alexandru J., l-a găsit dormind pe Vasile B., un bărbat de 38 de ani care devenise „om al străzii” din cauza alcoolului.
Bota le-a povestit anchetatorilor că a încercat să-l trezească, lovindu-l uşor cu piciorul, însă acesta a făcut un gest violent către el. Furios, Bota a luat de jos un bolovan şi l-a lovit în cap pe bărbat, iar apoi, conform declaraţiei de recunoaştere a faptei, a întreţinut un raport sexual oral cu el. După aceea, a târât victima până pe malul râului şi a aruncat-o pe taluzul de piatră.
Pe 22 august 2000, a doua zi după ce Bota fusese arestat, soţia lui le declara jurnaliştilor din presa locală: „Cu oamenii (bărbaţii - n.r.) hai să zicem că mai accept că făcea ceva, da’ cu crimele... Nu-mi vine să cred, am rămas înmărmurită când am auzit!”.
Femeia a recunoscut că soţul mai lipsea noaptea de acasă, fără ca ea să ştie unde merge, „nu-i plăcea să-l întreb. Mă liniştea el: să nu-mi fie frică, că nu păţeşte nimic”. Înainte de a fi arestat, în seara de 21 august, el i-a zis că merge să bea o bere, la o terasă, iar înainte de a ieşi din casă, îşi amintea soţia lui Bota, s-a uitat lung la ea şi i-a spus: „io când n-o să mai fiu, tu îi fi a nimănui”.
Ce fel de om era ucigaşul „oamenilor străzii”
„Ţinea toate posturile şi mergea în fiecare duminică la biserică”, „avea vorba blândă” şi „era un om gospodar şi muncitor”, aşa îl descria pe Grigore Bota soţia lui. El lucrase ca paznic pe la diferite firme din oraş, iar din 1999 se angajase brancadier la Policlinica nr. 2 din Baia Mare. Toţi colegii de serviciu spuneau despre el că „e harnic şi săritor”.
Era pasionat de cofetărie, făcea prăjituri pentru nunţi şi botezuri, iar de sărbători primea comenzi pentru torturi. „Mai rar dulciuri şi mâncăruri, cum făcea el! Douăzeci de femei nu-l învingeau când se punea el să gătească. Şi-i plăcea să fie curat tot timpul. Atâta se spăla pe mâini, de ziceai că-i batăr doctor! Era tare ordonat, făcea de toate în casă. Mai în glumă, tăt «tu, femeiucă» îi ziceam”, mărturisea una dintre cumnatele lui Bota.
Pe soţia lui, Bota ar fi lovit-o o singură dată, cu un an înainte de descoperirea crimelor. Atunci, un prieten de familie a rămas să doarmă la ei peste noapte, „în aceeaşi cameră şi în acelaşi pat cu inculpatul. Surprins de soţia sa, el a reacţionat extrem de violent, aplicându-i lovituri puternice şi determinând-o să se refugieze la vecini”, notează procurorii în rechizitoriu.
„Dacă aş avea un pistol, i-aş împuşca pe toţi!”
Soţia lui Bota a declarat că el s-a schimbat, devenind mai nervos, din toamna anului 1996, după ce a fost înjunghiat pe stradă de un bărbat, în abdomen. Agresorul a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru tentativă de omor, însă „Grigore era supărat că n-a primit niciun leu despăgubire”.
Şi procurorii spun în rechizitoriu că atunci el a suferit o transformare, începuse să-i urască pe romi şi pe oamenii străzii, „identificându-l pe fostul agresor cu unul dintre aceştia, în baza unei reprezentări pur subiective”. Aversiunea lui s-a amplificat, mai susţin anchetatorii, în urma unui incident petrecut pe scara blocului. În loc de bani, Bota le dădea cerşetorilor prăjituri făcute de el, iar într-o zi a văzut cum aceştia le aruncă pe jos şi s-a simţit foarte jignit.
Atunci când a fost arestat, Bota le-a declarat poliţiştilor care-l păzeau că „nu poţi trece de boschetari, te împiedici de ei peste tot, în gară, în Săsar, te înjură, nu te mai poţi plimba de ei. Dacă aş avea un pistol, i-aş împuşca pe toţi!”.
Raport: „Minimalizează crimele, de teamă să nu fie blamat”
Grigore Bota a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice la INML, iar în raport se precizează că el prezintă psihopatie antisocială, dar avea discernământ când a comis crimele, că dovedeşte „şiretenie şi tendinţă spre negare, spre devalorizarea faptelor”, pe care „le minimalizează, de teamă să nu fie blamat de societate”.
Bota a mărturisit trei crime, pentru care a şi fost condamnat. Pe parcursul cercetărilor, a fost testat de două ori la poligraf, dovedind că e sincer în recunoaşterea faptelor, iar la reconstituirea filmată, unde a venit îmbrăcat în pantaloni albi, călcaţi la dungă, era dezinvolt şi spontan, povestind cum și-a ucis victimele, susțin anchetatorii.
La procesul care a urmat, a revenit asupra declaraţiilor şi a susţinut că ar fi fost ameninţat de anchetatori, ca să recunoască crimele. Dar, în baza probelor din dosar, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj şi apoi Curtea Supremă de Justiţie au decis că, pentru faptele lui, Bota trebuie să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
După 18 ani, a susţinut că nu el a ucis
În 2018, Grigore Bota a cerut pentru prima oară liberarea condiţionată. Potrivit vechiului Cod Penal, în baza căruia i se judecă cererile, „condamnatul la pedeapsa detențiunii pe viață trecut de vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 15 ani de detențiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Bota executase 18 ani, dar, în loc de dovezi temeinice de îndreptate, el a declarat instanţei: „nu eu sunt autorul faptelor pentru care am fost condamnat. Anchetatorii au încercat să mă lămurească să recunosc faptele, pentru a beneficia de anumite facilități, întrucât le era frică și că adevărul va ieși la iveală”. Iar Judecătoria Baia Mare l-a trimis înapoi în închisoare.
Bota a contestat sentinţa, iar după numai două luni declara la Tribunalul Maramureş că a greșit şi își cere iertare. Anul trecut, el cerea clemenţă Judecătoriei Oradea, precizând că „a recunoscut faptele, le regretă”, că „are o vârstă înaintată, îi pare nespus de rău pentru ce s-a întâmplat și dorește să plece acasă. Consideră că în cei 20 de ani și-a revizuit conștiința, și-a dat seama că tot ce s-a întâmplat a fost un păcat, o greșeală care i-a distrus viața și promite că nu se va mai întâmpla niciodată”.
Cererile de liberare condiţionată i-au fost respinse până acum, rând pe rând. Ultima, în primăvara acestui an, când un judecător, în motivarea deciziei sale, i-a reamintit lui Grigore Bota că el „nu a făcut, fără echivoc, dovada faptului că s-a îndreptat”.
