Vorba lui Homer, „mania ce-l cuprinse” in iunie pe ministrul de interne, Ioan Rus, la adresa macrocoruptiei multora dintre galonatii sai, facandu-l sa porneasca epopeea „viliadei” si promitand ca, in scurt timp – la 8 august – vor fi date publicitatii primele rezultate, risca sa esueze intr-o comedie de doua parale. Sau intr-o cacealma. S-a anuntat un nou termen, 22 august. Nici unul din spagarii cu grade nu a fost dat afara, daramite trimis in judecata, cel mult cate unul, asupra caruia planau prea multe, a fost rotit. Restul isi vad mai departe de grade, de functii si de adaugarea inca unui cat la a doua sau a treia vila.
Ceea ce irita opinia publica e siguranta de sine, nonsalanta cu care sustin, atunci cand binevoiesc sa deschida gura, ca si-au construit palatele si si-au schimbat limuzinele din lefusoara de bugetar, ajutorul de somaj al nevestei si cu banutii economisiti din pensie de socri. Tupeul isi are originea in nimic altceva decat in certitudinea ca sistemul care-i verifica e subred si formal (comisii colegiale), procedura e stufoasa parca anume pentru a nu putea fi parcursa, iar finalitatea ar insemna cel mult niste procese civile, durand ani si ani, in care vor afirma ca averea au facut-o mancand iaurt cu paine, ca de aia au burta mare.
Scarbit, parca, ori molesit de canicula, ministrul a ocolit, in ultima vreme, chestiunea. In schimb, vreo sase subordonati de-ai sai, de la Eforie, amenintau cu greva foamei pentru ca nu le-au fost ascultate sesizarile privind contrabanda cu tigari obladuita de sefii lor. Simptomatic.