«Vine ea, noaptea»

21 Decembrie a fost ziua sacrificiului de sine la Bucureşti, cum fusese deja la Timişoara, a fost ziua când tinerii şi-au pus viaţa preţ pentru libertate. “Emanaţii” au început să se iţească abia a doua zi, insinuându-se printre manifestanţi şi pregătindu-se să înhaţe puterea.

Atunci, pe 21, pe la ora 16.00, plecasem din Brezoianu, de la Informaţia, împreună cu un coleg, Emil Jurcă. Am ajuns în faţă la Pescarul. La etajul I, în balconul unui medic prieten, erau alţi trei colegi, Marian Cioba, Sorin Roşca Stănescu, Horia Tabacu. În mijlocul bulevardului, un grup de tineri ridica baricada. Pe stâlpul de la Parking, Dan Iosif răguşise: “Nu plecaţi!”. Pe trotuar, câţiva studenţi scriau un banner. Scutierii formaseră baraje. În spatele lor, blindate. Pe la 16.30, am plecat spre redacţie, eram de serviciu pentru a doua zi.

Pe drum, am intrat cu Jurcă la Mercur, pentru o cafea fierbinte. S-a strecurat pe uşă şi un ins, înalt, vreo 35 de ani, doar într-un costum elegant, aliură de diplomat. A cerut o apă minerală. A rostit înăbuşit şi cu ură, ca pentru sine: “Vine ea, odată, noaptea!” Peste câteva ore, când gloanţele intrau în inimi şi blindatele striveau trupurile tinerilor, am înţeles ce voia să spună. Fiarele atacă de obicei noaptea. Era una dintre ele?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro