exista o lege in domeniu, aparuta acum cativa ani, autoritatile nu o aplica, pentru ca sustin ca nu-i vad utilitatea. Pentru inceput, Maria s-a interesat la Ministerul Sanatatii, unde a fost lasata sa astepte in telefon. A purtat apoi o discutie cu fiul sau, care s-a incheiat cu fraza: "Exista destui altii care pot sa faca asta, de ce trebuie tocmai tu sa te oferi, mama?".
Cineva i-a recomandat chiar sa stea in banca ei, iar un reporter tv a intrebat-o direct daca simte ca va muri in curand sau daca e amenintata de cineva. Poate o alta persoana, in aceste conditii, ar fi abandonat. Maria insa isi doreste din ce in ce mai tare ca dupa moartea ei, daca e posibil, macar o particica din corpul ei sa "traiasca" mai departe in altcineva.
"Nu vreau ca altii sa hotarasca in locul meu dupa moartea mea. Vreau sa-mi fac testament, iar aceasta e dorinta mea. si nu sunt singura persoana care gandeste asa. Colegii care au aflat intentiile mele au zis ca si ei ar vrea sa fie donatori de organe. in situatia in care anual atatia oameni mor pentru ca nu exista donatori, nu inteleg aceasta nepasare din partea autoritatilor", ne spune Maria.
Femeia, care de doi ani incearca sa afle ce trebuie sa faca si unde trebuie luata in evidenta ca donator de organe, a fost surprinsa sa afle ca exista de mai multi ani o lege "privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane".
Avocatul Florea Magureanu, prodecanul Facultatii de Drept a Universitatii Romano-Americane, afirma ca "activitatea de transplant de tesuturi si organe pe teritoriul Romaniei e coordonata de Agentia Nationala de Transplant, infiintata prin OG nr. 79/2004, aflata in Ministerul Sanatatii. Reglementarea acestui domeniu e cuprinsa in Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si transplantul de organe umane, modificata si completata. Prelevarea de tesuturi si organe umane se poate efectua numai daca s-a manifestat consimtamantul in scris de a se face asemenea activitati, precum si daca prin actul prelevarii nu se compromite o autopsie medico-legala solicitata in conditiile legii. Astfel, donatorul isi va manifesta in scris, printr-o declaratie, consimtamantul ca dupa decesul sau anumite organe sau/si tesuturi anatomice sa-i fie recoltate si donate, respectiv acordul pentru inscrierea sa ca donator voluntar post-mortem pentru anumite organe si tesuturi. Declaratia se va da in prezenta a doi martori si va trebui aprobata de Agentia Nationala de Transplant si inregistrata in Registrul National de Transplant. Donatorul isi va putea da acordul cu privire la investigarea periodica si gratuita a starii sale de sanatate, primind in schimb Cartea de donator. Potrivit legii, asupra hotararii date donatorul poate reveni oricand sub conditia ca actul scris de revenire sa fie semnat si de doi martori".
in aceste conditii, totul ar trebui sa fie extrem de simplu, insa la noi, la romani, lucrurile pot deveni complicate. Astfel, chiar reprezentantii Ministerul Sanatatii, cei care trebuie sa ajute la popularizarea acestei legi, sustin ca nimeni nu poate hotari din timpul vietii sa fie donator atunci cand moare.
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.