Scutul lui Traian

Chestiunea e mult prea serioasă. Probabil că înseşi negocierile ar fi trebuit precedate de informarea detaliată a Parlamentului şi de un mandat clar stabilit de acesta. Nu-s de exclus nici o largă dezbatere publică – aşa cum s-a procedat în Polonia, în Cehia – a posibilului angajament militar de o asemenea anvergură, ba chiar şi consultarea prin referendum a poporului care, nu-i aşa?, e suveran.

Fără îndoială, scutul ar întări, în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, capacitatea de apărare. Lucrurile trebuie însă evaluate lucid, pe îndelete şi în întreaga lor complexitate. Nu suntem sub iminenţa unor atacuri nucleare (vezi pretextul dovedit a fi fost fals, sub care a fost declanşat războiul din Irak). Scutul american nu vizează Rusia, declară Băsescu. E însă aceeaşi Rusie care mârâia ameninţătoare acum doi ani că scutul o va determina să-şi dezvolte armamentul strategic ofensiv, ţintind zonele unde va fi amplasat. România îşi asumă acum acest risc. Ca şi pe acela al reacţiei adverse a unor mari state europene. În fine – ne aflăm întro criză economică – sunt de calculat costurile: se discută despre miliarde de dolari. Dacă ne amintim şi de miliardele pentru achiziţionarea de avioane F16 second-hand, apoi chiar vedem că “securitatea naţională costă”. Tocmai de aceea trebuie cumpănit. Nu de unul singur.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro