Comandanții Armatei Române le cer judecătorilor o protecție suplimentară a militarilor de rang înalt în fața procurorilor. Cine i-ar fi instigat pe Gheorghiță Vlad și pe Iulian Berdilă să se implice într-un act de nepotism

Cei doi generali au deschis pe rolul Curții de Apel București dosare diferite (Gheorghiță Vlad – 3406/2/2026 și Iulian Berdilă – 20/81/2026) în care au solicitat instanței să le înapoieze telefoanele de serviciu și să sesizeze Curtea Constituțională.

În ambele dosare a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate în legătură cu:

• Dispozițiile Codului de procedură penală care reglementează măsurile și condițiile în care se efectuează percheziția corporală (art. 165 alin. 2 și art. 166)
• Prevederile din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare (art. 34 alin. 1)
• Normele din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară (art. 112).

Concret, cei doi militari arată că legea nu prevede o procedură specială în cazul perchezițiilor la care sunt supuși militarii de rang înalt, la fel ca în cazul parlamentarilor, deși aleșii nu au de păzit, ca ei, secrete de stat sau ale NATO.

Cu toate acestea, Curtea de Apel București a respins cererea generalului Iulian Berdilă pe data de 7 mai 2026, iar pe cea a generalului Gheorghiță Vlad pe data de 8 iunie 2026.

Soluția pe scurt: doar parlamentarii beneficiază de protecție suplimentară în fața procurorilor, pe când membrii CSAT nu, fie că sunt militari, fie că sunt miniștri.

Deși ambele hotărâri sunt definitive sub aspectul cererilor de înapoiere a telefoanelor de serviciu, ele pot fi contestate la Înalta Curte în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale.

• Reamintim că primii doi comandanți ai Armatei Române – gen. Gheorghiță Vlad și locțiitorul lui, gen. lt. Iulian Berdilă – sunt vizați de o anchetă a DNA legată de favorizarea copiilor altor doi militari de rang înalt, gen. (r.) Mihai Șomordolea și gen. mr. (r.) Mircea Anicescu.
• În contextul în care Șomordolea și Anicescu s-au lovit de refuzul șefului Direcției de Resurse Umane din MApN de a-i ajuta, cei doi au mers pe linie ierarhică, în sus, către persoanele aflate la vârful Armatei Române, adică generalii Vlad și Berdilă.
• Ei au fost cei care au cerut ilegal, potrivit procurorilor, cu depășirea atribuțiilor, suplimentarea locurilor la buget din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport în beneficiul a 20 de candidați, printre care și fiicele lui Șomordolea și Anicescu.

Cu ocazia perchezițiilor, generalii Vlad și Berdilă au refuzat să le predea procurorilor telefoanele de serviciu, astfel că acestea li s-au luat conform procedurii silite.

Avocat: Generalul are obligația de a proteja informații clasificate

Libertatea a consultat hotărârea Curții de Apel București din procesul deschis de generalul Iulian Berdilă, în care se arată ce anume a invocat locțiitorul șefului Armatei și care au fost motivele pentru care judecătorul a refuzat să-i dea telefonul înapoi și i-a respins și excepția de neconstituționalitate.

• „Critica principală invocată de petent a fost că aceste texte permit efectuarea percheziţiilor corporale şi ridicarea silită a unor echipamente de comunicaţii utilizate de cadre militare cu acces la informaţii clasificate, fără a institui garanţii procedurale speciale pentru protecţia informaţiilor secrete şi a intereselor de securitate naţională.
• În susţinerea admisibilităţii excepţiei, s-a arătat că normele contestate au legătură directă cu cauza aflată pe rolul instanţei, care priveşte legalitatea unei percheziţii corporale efectuate asupra unui militar activ şi ridicarea telefonului său de serviciu.
• Petentul a considerat că soluţia Curţii Constituţionale poate influenţa în mod direct soluţionarea plângerii formulate împotriva măsurii procesuale dispuse de procuror, întrucât se contestă tocmai lipsa garanţiilor legale pentru protecţia informaţiilor clasificate aflate pe dispozitivul ridicat.
• Pe fond, petentul a susţinut că reglementarea actuală încalcă principiile statului de drept, legalităţii, securității juridice şi proporţionalităţii prevăzute de Constituţie.
• Argumentul central fiind că legislaţia procesual penală nu diferenţiază situaţia militarilor care ocupă funcţii de comandă şi care au acces la informaţii clasificate de cea a altor persoane supuse urmăririi penale.
• Astfel, organele de cercetare penală pot efectua percheziţii şi ridicări de obiecte fără existenţa unor proceduri speciale, fără implicarea structurilor competente în materia protecţiei informaţiilor clasificate şi fără verificarea autorizărilor de securitate necesare.
• Petentul a invocat şi faptul că (Berdilă Iulian – n.r.) are obligaţii constituţionale şi internaţionale privind protecţia informaţiilor clasificate, inclusiv a informaţiilor NATO, iar actualul cadru normativ permite accesul unor ofiţeri de poliţie judiciară la echipamente care conţin asemenea date, fără existenţa unor mecanisme de securitate adecvate.
• În opinia sa, această situaţie poate genera incompatibilități între obligaţiile asumate de stat în materia securității informaţiilor şi activitatea organelor judiciare, afectând atât securitatea naţională, cât şi funcţionarea structurilor militare de comandă.
• S-a mai susţinut că normele criticate sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, deoarece nu reglementează modul în care un militar cu acces la informaţii clasificate trebuie să procedeze atunci când este supus unor măsuri procesuale care vizează echipamente de serviciu ce conţin astfel de informaţii.
• În lipsa unei proceduri speciale, militarul s-ar afla într-un conflict de obligaţii: pe de o parte trebuie să respecte măsurile dispuse de organele judiciare, iar pe de altă parte are obligaţia legală de a proteja informaţiile clasificate.
• Această omisiune legislativă este prezentată ca fiind contrară exigenţelor constituţionale privind calitatea legii şi securitatea raporturilor juridice.
• În concluzie, petentul a solicitat instanţei să constate admisibilitatea excepţiei şi să sesizeze Curtea Constituţională pentru a analiza dacă lipsa unor proceduri şi garanţii speciale privind efectuarea percheziţiilor şi ridicarea echipamentelor ce conţin informaţii clasificate de la cadre militare active este compatibilă cu dispoziţiile Constituţiei referitoare la statul de drept, legalitate, proporţionalitate, statutul constituţional al armatei şi protecţia securității naţionale. (…)
• În ceea ce îi priveşte pe miniştrii care nu au calitatea de parlamentari, în cadrul procedural în care se efectuează urmărirea penală privind pe această persoană, este necesară existenţa unei autorizări prealabile şi dacă s-ar efectua o percheziţie corporală înainte de efectuarea în continuare a urmăririi penale, fiind o ingerinţă.
• A apreciat (petentul – n.r.) că percheziţia corporală tinde la ridicarea silită a telefonului de serviciu, care este destinat doar uzului de serviciu, care este deţinut de Ministerul Apărării şi care este operaţionalizat doar de Ministerul Apărării, fiind conectat la multe sisteme doar ale Ministerului Apărării Naţionale.
• Faptul că nu există etajul unde să se efectueze analiza filtru reprezintă o problemă de constituţionalitate a dispoziţiilor legale enunţate (…)
• În cauză, prin ordonanţa procurorului, s-a dispus efectuarea unei percheziţii corporale şi ridicarea bunurilor, fără să se menţioneze că este o ridicare silită, însă este evident că este vorba de o ridicare silită, fiind făcută împotriva voinţei persoanei.
• Din această perspectivă, având în vedere că, potrivit legii, nu ar fi fost nicio problemă să fie ridicat doar telefonul personal, dar modalitatea în care a fost dispusă măsura procesuală nu a permis niciun fel de diferenţiere privind acest aspect, iar persoanele delegate să efectueze percheziţia corporală au procedat ulterior şi la ridicarea celor două telefoane, dintre care un telefon de serviciu şi un telefon personal”, se arată în documentul citat.

Motivarea instanței: Petentul nu putea asigura predarea obiectelor căutate

Pe data de 7 mai 2026, Curtea de Apel București a respins cererile generalului Iulian Berdilă pentru următoarele considerente:

• „Ridicarea unui obiect poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: 1. există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni; 2. există temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză.
• În ceea ce priveşte prima condiţie, Curtea constată că din probatoriul administrat există suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracţiunii de uzurpare a funcţiei de către petentul (Berdilă Iulian – n.r.). (…)
• Referitor la cea de-a doua condiţie, în opinia Curţii, este evidentă posibilitatea ca în telefoanele petentului şi în celelalte sisteme informatice pe care acesta le avea să se găsească informaţii de natură a contribui la clarificarea situaţiei de fapt în prezenta cauză.
• În contextul în care este rezonabil a se presupune că persoanele implicate în prezenta cauză au discutat între ele, ridicarea telefonului persoanei care a emis adresa respectivă este justificată din perspectiva necesităţii probatoriului.
• De altfel, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului nu a formulat absolut nicio apărare prin care să conteste situaţia de fapt sau corectitudinea interpretării prevederilor legale menţionate.
• Raportat la limitele analizei judecătorului de drepturi şi libertăţi în prezenta cauză, Curtea apreciază că se impune a se face delimitarea între două activităţi procesuale distincte: 1. percheziţia corporală, care ar putea fi supusă analizei judecătorului de cameră preliminară în ipoteza în care petentul este trimis în judecată; 2. ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri, doar aceasta putând face obiectul analizei în prezenta cauză. (…)
• Ridicarea de bunuri sau înscrisuri se realizează, potrivit dispoziţiilor legale, prin predarea lor de bunăvoie de către persoana fizică sau juridică care le deţine sau prin ridicarea lor silită.
• Într-adevăr, din interpretarea dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că a priori dispunerii ridicării silite este necesar ca organele judiciare să fi solicitat predarea obiectelor sau înscrisurilor, apoi să constate existenţa refuzului deţinătorului acestora de a le preda sau tăgada existenţei sau deţinerii acestora şi numai ulterior să aprecieze că este necesară ridicarea prin constrângere a acestor bunuri.
• Cu toate acestea, atunci când solicitarea de predare vizează bunuri neindividualizate în concret, punerea în executare nu se poate realiza decât prin percheziționarea persoanei.
• De exemplu, în cazul unei percheziţii domiciliare prin care se caută droguri, faptul că persoana vizată predă o anumită cantitate de droguri nu înseamnă că organele de urmărire penală nu sunt îndreptăţite să procedeze în continuare la cercetarea locuinţei.
•  În acelaşi sens, dacă procurorul urmăreşte să ridice toate sistemele informatice pe care o persoană le are asupra ei, este evident că şi dacă aceasta predă un telefon, se va cerceta dacă în realitate asupra ei nu mai există şi alte sisteme informatice.
• Totodată, în contextul în care petentul contestă măsura şi formulează apărări în sensul că aceasta nu putea fi dispusă, este evident că ridicarea nu putea fi decât silită.
• Astfel, nu se poate susţine că a fost eludat mecanismul de predare de bunăvoie al obiectelor, atât timp cât acesta nu putea asigura cu certitudine ridicarea tuturor obiectelor căutate şi poziţia procesului a suspectului a fost constantă în sensul că măsura nu este legală şi temeinică.
• În plus, nu a fost învederat faptul că modalitatea concretă de ridicare a obiectelor a adus atingere dreptului la viaţă privată a petentului”, notează judecătorul în documentul citat.

Instanța: Se confundă percheziția informatică cu ridicarea de obiecte

Curtea de Apel București a apreciat că nu se poate vorbi de caracterul disproporţionat al percheziției asupra generalului Iulian Berdilă, raportat la categoriile de date urmărite, persoanele ori comunicările relevante sau mecanismele de filtrare a informaţiilor nerelevante pentru anchetă:

• „În opinia Curţii, se face o confuzie între percheziţia informatică şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Ridicarea în sine este legală şi temeinică. Ea nu poate deveni nelegală pentru că nu au fost indicate chestiuni ce ţin de un procedeu probatoriu ulterior.
• Bineînţeles, în ipoteza în care mandatul de percheziţie informatică nu ar conţine garanţii privind posibilitatea de a cerceta doar informaţii ce ţin de prezenta cauză şi ar permite procurorului să verifice în mod nediferenţiat astfel de date (mai ales în contextul în care, după cum arată suspectul în telefonul de serviciu sunt stocate informaţii ce ţin de siguranţa naţională) se va putea solicita constatarea nelegalităţii percheziţiei informatice în procedura de cameră preliminară.
• Curtea reiterează însă că ridicarea de obiecte şi înscrisuri nu permite accesarea sistemelor informatice (acestea fiind sigilate). Prin urmare, nu este necesar ca ordonanţa prin care se dispune ridicarea să conţină garanţii privind categoriile de persoane care pot studia datele şi categoriile de informaţii care pot fi cercetate. Aceste condiţii sunt specifice percheziţiei informatice.
• În caz contrar, prezenta procedură s-ar suprapune peste procedura autorizării percheziţiei informatice, judecătorul care soluţionează prezenta cauză examinând şi chestiuni care fac obiectul procedurii reglementate de art. 168 C. pr. pen. (la acest moment subliniem faptul că este unanim acceptată obligaţia judecătorului de drepturi şi libertăţi de indica în concret în cuprinsul mandatului de percheziţie informatică datele ce urmează a fi căutate), aspect în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale.
• Nu există nicio dispoziţie care să impună procurorului să procedeze personal la ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri raportat la calitatea petentului, acesta putând delega orice act de urmărire penală.
• Totodată, faptul că în ordonanţa de delegare se face referire la percheziţie şi nu la ridicarea de obiecte este lipsită de relevanţă în contextul în care percheziţia a vizat tocmai această ridicare.
• Practic, procurorul a delegat organele de urmărire penală pentru a cerceta corpul petentului şi a ridica toate sistemele informatice pe care acesta le avea asupra sa, lucru care s-a şi întâmplat”, se arată în motivare.

Parlamentarii, mai „tari” decât miniștrii din CSAT

Instanța a arătat că numai în cazul parlamentarilor legea prevede o procedură de autorizare prealabilă în cazul perchezițiilor, nu și în cazul miniștrilor care fac parte din Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT):

• „În concret, suspectul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale (…) (și – n.r.) a arătat că, dată fiind calitatea petentului de locţiitor al Marelui Stat Major, există posibilitatea ca acesta să participe la şedinţele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
• Prin urmare, petentul a apreciat că aceste dispoziţii ar fi constituţionale numai în măsura în care i-ar asigura şi lui aceleaşi garanţii ca și în cazul celorlalţi miniştri care fac parte din CSAT.
• Chiar dacă susţinerile petentului ar fi reale, o astfel de soluţie legislativă nu ar fi influenţat în niciun fel soluţionarea prezentei cauze.
• Astfel, necesitatea autorizării prealabile a percheziţiei este incidenţă exclusiv în cazul parlamentarilor, nu şi în cazul miniştrilor.
• Pentru niciunul dintre miniştrii care fac parte din CSAT pentru efectuarea unei percheziţii corporale sau pentru ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri nu e nevoie de vreo autorizare specială.
• Ulterior punerii în discuţie acestei chestiuni, apărătorul inculpatului a învederat că excepţia este admisibilă deoarece pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de miniştri pentru infracţiuni comise în exercitarea funcţiei este necesară încuviinţarea Senatului, Camerei Deputaţilor sau a Preşedintelui României. Însă această chestiune nu conduce la admisibilitatea excepţiei.
• În primul rând, prezenta cauză nu are ca obiect contestarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă. Nu în ultimul rând, percheziţia corporală şi ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri poate fi dispusă şi faţă de o persoană care nu are calitate de suspect.
• Reiterând astfel cele anterior menţionate, pentru niciunul dintre miniştrii care fac parte din CSAT pentru efectuarea unei percheziţii corporale sau pentru ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri nu e nevoie de vreo autorizare specială.
• În aceste condiţii, chiar dacă Curtea Constituţională ar declara neconstituţionale dispoziţiile legale menţionate de petent, acest lucru nu ar influenţa soluţia pronunţată în prezenta cauză”, concluzionează judecătorul.

Cum poate fi ajutată fiica unui general să devină, la rândul ei, ofițer

În motivarea Curții de Apel București sunt expuse pe larg și acuzațiile pe care procurorii militari de la DNA le aduc generalului Iulian Berdilă și, prin extensie, superiorului său, Gheorghiță Vlad.

Cei doi sunt acuzați de uzurpare a funcţiei, respectiv complicitate la această infracțiune, comise în beneficiul altor doi generali în rezervă, care au acționat ca instigatori.

Este vorba despre generalul (r.) Mihai Șomordolea (consilier de stat în cadrul Departamentului Securității Naţionale din Administraţia Prezidenţială, secretar al CSAT) și generalul (r.) Mircea Anicescu (de la MApN).

Cei doi ar fi făcut presiuni asupra unui martor, al cărui nume este cenzurat în documentul instanței, dar care este identificat ca „șef al Direcţiei Generale Management Resurse Umane”, cu gradul de general-locotenent.

Or, șeful direcției respective la data presupuselor fapte era gen. lt. George Spiridonescu, martor în dosar – precizare pe care Libertatea o face pentru o mai bună înțelegere a pasajului în care instanța prezintă pe larg acuzațiile procurorilor militari:

• „În concret, există suspiciunea rezonabilă că acesta, în calitate de locţiitor pentru operaţii şi instrucţie al Şefului Statului Major al Apărării, care, la instigarea gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.) şi cu complicitatea gl. mr. (r.) (Anicescu Mircea – n.r.), în timpul serviciului, a semnat adresa cu nr. NI-5312/29.07.2025, cerută pentru luarea deciziei de către secretarul de stat pentru învăţământul superior (Gigel Paraschiv – n.r.) din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin care s-a solicitat suplimentarea numărului de locuri finanţate de la bugetul de stat, alocate Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, astfel încât necesarul de formare a personalului şcolarizat în cadrul acestei instituţii pentru nevoile Ministerului Apărării Naţionale să fie asigurat prin includerea candidaţilor declaraţi admişi pe locurile cu taxă, neavând competenţa de a emite un astfel de act. (…)
• În final, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a suplimentat numărul de locuri astfel încât un număr de 20 candidaţi, printre care şi (fiica lui Șomordolea – n.r.), au fost declaraţi admişi pe locurile la buget, deşi iniţial au fost admişi pe locurile cu taxă, decizia de suplimentare având la bază şi adresa cu nr. NI-5312/29.07.2025, întocmită cu nerespectarea atribuţiilor de serviciu, de către gl. lt. (Berdilă Iulian – n.r.).
• Prin demersul astfel efectuat, s-au vătămat interesele legitime ale M.Ap.N. constând în afectarea relaţiilor de serviciu instituţionale şi atribuţiilor structurilor specializate din cadrul ministerului, şi corelativ s-a creat un folos necuvenit numitei (…), fiica gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.), consilier de stat în cadrul Departamentului Securității Naţionale din Administraţia Prezidenţială, secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi celorlalţi candidaţi admişi iniţial pe locurile cu taxă şi, care, în urma suplimentării, au fost declaraţi admişi pe locurile de la buget.
• Un număr de 3 studenţi dintre aceştia, printre care şi (fiica lui Șomordolea – n.r.), în urma suplimentării locurilor la buget, au fost declaraţi admişi pe aceste locuri, dobândind, astfel, calitatea de studenţi militar într-o instituţie de învăţământ civilă, ce le conferă posibilitatea, la finalizarea studiilor, de a se încadra în M.Ap.N., pe o funcţie de ofiţer.
• Astfel, potrivit declaraţiei din data de 15.09.2025 a martorului gl. lt. (Spiridonescu George – n.r.), ce a fost completată prin declaraţia din 05.11.2025, rezultă că, în data de 25.07.2025 acesta a fost contactat telefonic de către gl. mr. (r) (Anicescu Mircea – n.r.), care l-a rugat să meargă până la el în birou, unde se afla şi gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.), ocazie cu care, cei doi i-au adus la cunoştinţă faptul că fiica gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.) a susţinut examenul de admitere la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti în sesiunea de admitere din luna iulie 2025, iar din context, gl. lt. (Spiridonescu George – n.r.) a înţeles că face parte dintre tinerii recrutaţi şi selecţionaţi de M.Ap.N., pentru a participa la concursul de admitere.
• Totodată, gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.) i-a spus şi că, dintre toţi candidaţii selecţionaţi, doar un număr de 5 candidaţi au fost declaraţi admişi la buget, deşi nevoia M.Ap.N. era de 10 studenţi, fiica acestuia fiind admisă pe locurile cu taxă, care nu asigură înmatricularea ca student militar.
• De asemenea, gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.) şi gl. mr. (r.) (Anicescu Mircea – n.r.) i-au relatat faptul că, anterior, au fost la secretarul de stat pentru învăţământul superior, (Paraschiv Gigel – n.r.) de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, căruia i-au solicitat suplimentarea numărului de locuri bugetate de la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, astfel încât şi restul de 5 candidaţi ai M.Ap.N. respinşi şi care au fost admişi pe locurile cu taxă, să fie admişi pe locurile bugetate, printre aceştia aflându-se şi (…), fiica gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.)”, rețin procurorii DNA.

Instigatorii, refuzați de șeful Direcției de Resurse Umane a Armatei

Generalii Șormoldolea și Anicescu au aflat de la secretarul de stat din Ministerul Educației Gigel Paraschiv că suplimentarea locurilor la buget ar fi putut să fie cerută de șeful Direcţiei Generale Management Resurse Umane, care însă a refuzat să facă acest lucru.

• „Potrivit declaraţiei sale de martor din data de 15.09.2025, gl. lt (Spiridonescu George – n.r.)  a apreciat că demersul nu este legal, deoarece o astfel de decizie ar fi trebuit să fie luată la nivelul Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, respectiv de trecere a unor locuri, de la taxă, la buget, solicitarea către Ministerul Educaţiei şi Cercetării fiind atributul universităţii.
• În urma acestui argument prezentat de către martorul gl.lt. (Spiridonescu George – n.r.), cei doi generali au insistat în continuare, însă fără rezultat, iar pentru a înţelege contextul, gl. lt (Spiridonescu George – n.r.) a arătat că situaţia de la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, unde, în urma admiterii nu s-au ocupat toate locurile avute în vedere de către M.Ap.N., nu este singulară, ci se regăseşte şi la alte instituţii de învăţământ superior civile, unde au participat la admitere tineri selecţionaţi în acest sens de către M.Ap.N., iar structurile M.Ap.N. care au transmis anterior necesarul de formare şi-au asumat de la început că în urma examenelor susţinute de candidaţii recrutaţi pot fi ocupate toate locurile sau doar o parte dintre acestea.
• În acest context, gl. lt (Spiridonescu George – n.r.)  a susţinut şi că, în ipoteza în care Statul Major al Apărării ar fi făcut o solicitare pentru a fi întreprinse demersuri de către Direcţia Generală Management Resurse Umane în scopul suplimentării locurilor bugetate la universităţi civile, în calitate de şef al structurii centrale din cadrul M.Ap.N., nu şi-ar fi asumat un asemenea demers către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru că, susţine martorul, în acest mod ar fi interferat în procesul de admitere al unei universităţi civile, care, conform legii, are autonomie universitară.
• În final, martorul gl. lt (Spiridonescu George – n.r.) susţine că ulterior a ieşit din biroul locţiitorului Direcţiei Generale Management Resurse Umane, iar de la acel moment nu a mai avut discuţii pe această temă cu gl. mr. (r) (Anicescu Mircea – n.r.)  şi gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.).
• În continuare, după ce propunerea pe care i-au făcut-o în data de 25.07.2025 (generalului locotenent Spiridonescu George – n.r.) (…) a fost declinată, gl. mr. (r.) (Anicescu Mircea – n.r.) şi gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.) au continuat demersurile în scopul de a obţine solicitarea cerută de (Paraschiv Gigel – n.r.), secretar de stat în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, privind suplimentarea preferenţială a numărului de locuri finanţate de la bugetul de stat, alocate Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, având ca scop real promovarea pe un loc de la buget a candidatei (…), fiica gl. (r.) (Șomordolea Mihai – n.r.), consilier de stat în cadrul Departamentului Securităţii Naţionale din Administraţia Prezidenţială, secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, astfel încât aceasta să dobândească calitatea de student militar într-o instituţie de învăţământ civilă.
• Ulterior, petentul din prezenta cauză (n.r. – Iulian Berdilă) a emis adresa la care s-a făcut referire mai sus”, se arată în actele dosarului.

În continuare, la data de 2 iunie 2026, procurorii militari ai DNA i-au adus la cunoștință șefului Armatei Române, gen. Gheorghiță Vlad, calitatea de suspect în acest dosar.

• „În cursul lunii iulie 2025, generalul Vlad Gheorghiță, șeful Statului Major al Apărării din cadrul M.Ap.N., prin actele sale de complicitate, ar fi înlesnit emiterea și semnarea de către general-locotenent Berdilă Iulian, locțiitorul pentru operații și instrucție al Șefului Statului Major al Apărării, a unei solicitări adresate Ministerului Educației și Cercetării, privind suplimentarea locurilor de la buget pentru (…) Facultatea de Educație Fizică și Sport, cu depășirea limitelor atribuțiilor conferite de legislație, în condițiile în care, solicitarea în cauză era atributul exclusiv al Direcției Generale Management Resurse Umane, structură centrală în cadrul M.Ap.N”, se arată în comunicatul DNA.

Din aceste date rezultă că, după refuzul generalului de la Resurse Umane, de solicitările celor doi presupuși instigatori s-ar fi ocupat comandantul Statului Major al Armatei Române și locțiitorul acestuia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro