Nicușor-Haplea, nimic excepțional

Adevărul e elementar: ca la noi – la atâția alții… La cine?! Cum am ocazia să călătoresc des, fiind un nomad (da, digital), am tot văzut lumea asta. 

Suntem suma moștenirilor noastre. Cea mai pregnantă este moștenirea noastră balcanică. Suntem otomanizați până în vârful șaormei, după sute de ani de coabitare cu turcii (cultural, ea continuă în fiecare seară la telenovelele turcești rescrise „românește”). 

Cine merge, cum am tot mers eu, prin Balcani, prin Bulgaria, Kosovo, Albania, Muntenegru, Serbia, Grecia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, și tot așa, ar cam trebui să bage de seamă. Nu doar românii mănâncă mici și sarmalele, care nu s-au născut nici la Bârlad, nici la Făurei. 

Avem enorm de multe în comun cu lumea aceasta. Nicio diferență semnificativă între Bucureștiul de acum cincisprezece-douăzeci de ani și Tirana de astăzi. Tot nu găsești loc de parcare, pentru că nu există. Atât că Tirana e mai bine administrată decât va fi Bucureștiul în următorii o sută de ani.

Li se pare românilor că sunt unici, vai! Nu sunt. Mai sunt și la alții „analiști” care fac o cronologie și pretind că „analizează”. Mai sunt și la alții curlingăi legați de vreun politruc pozând în mari cunoscători a orice, în timp ce în mod real nu înțeleg nimic din nimic.

Nu e doar presa română plină de acoperiți cu capul gol și mai puțină școală decât Marcel de la Buzău (fără diplomă de Bac găsită)…

Nu e președintele Dan singura țeapă dată în această parte de lume. N-au avut doar românii dictatură și miliție politică.

Nu doar la români conduc etern securiștii, orice nume ar avea. Toate sistemele de putere sunt fix același lucru: sisteme de putere.

Peste tot, poate cu excepția țărilor din Europa Nordică, cetățenii sunt un fel de anexe deranjante la dreptul de vot.

Nu e doar Nicușor, acest Haplea al democrației românești, cu nimic mai special decât alții, cu aura lui de olimpic în matematici, cu tot, cu ghiozdănelul în cârcă, în pasul ștrengarului pe la schituri unde pululează nostalgii fascistoide…

Nu e nici măcar Tomac singurul cărăuș de servietă prezidențială (cine l-a slujit mai frumos pe Băsescu-Petrov?!) care e împins spre funcții, în ciuda evidentei inadecvări.

Nu e alde Nicușor singurul cu apetit pentru putere absolută după ce abia s-a dedulcit la viața la palat. Au și bulgarii generalul lor Pahonțu, vorba aia.

Bonus: avem enorm de multe în comun și cu frații noștri latini, din fostul imperiu roman, mai ales cu sicilienii. Și mai avem (evident!) în comun lucruri (enorm de multe!) cu frații noștri basarabeni, ba chiar și cu rușii (deși nu ne place asta) și, de asemenea, cu ceilalți slavi, iar Transilvania continuă să fie mai aproape de Viena decât de București, per ansamblu. 

Moștenirile vechi, de sute și sute de ani, nu se schimbă. Avem în linii mari aceleași proverbe, mituri și balade cu alde albanezii, dacă vă vine să credeți.

Totuși, ceva se schimbă. Și asta se vede în comparație cu alți balcanici mai puțin norocoși (precum albanezii sau macedonenii), care n-au avut șansa Uniunii Europene. Tot ce a fost bun în ultimii douăzeci de ani n-a venit din fondul magnific al poporului român! Haida – de!

N-a venit de la simionagiii gen Peiu. A venit din boarea de civilizație, legi, democrație, ecouri de iluminism, a venit din Europa. Nu din altă parte.

Și cel mai mult avem noi în comun cu frații noștri de suferință din comunism. Și praghezii, și budapestanii, și polonezii au fost răscoliți și ei de comunism. 

Unii (polonezii, cehii) și-au revenit mai bine, alții (românii și bulgarii, îndeosebi) nu și-au revenit nici până în ziua de azi. Și au trecut patruzeci de ani de la Cernobîl și aproape patruzeci de ani și de la căderea comunismului în Europa de Est!

Dar a căzut el în capul oamenilor? În cazul celor mai mulți, abia la moarte.

Și tuturor acestor moșteniri li s-a mai adăugat și moțul recent, intens promovat pe rețelele sociale preferate ale celor provocați cognitiv, moț care e de fapt o moștenire tot a național-ceaușismului, moțul dacopatiei. Suntem daci, avem brazdă, barză, viezure, mânz!

Fiind atât de bogați cultural, la ce ne-ar mai folosi și să ne alfabetizăm sau să intrăm în mileniul al III-lea? N-avem noi treabă cu d-astea… Cam atât de „unici” suntem! 

Chiar așa, știți cum se spune la „sunt interese mari la mijloc” pe bulgărește? Păi, vedeți…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE