Zece probleme pe care școala românească le reciclează la nesfârșit, indiferent de ministru și reformă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Școala românească se confruntă cu zece probleme care sunt reciclate la nesfârșit, indiferent de ministru și reformă, potrivit unei analize din Contributors a lui Mircea Bertea, expert în educație.
Cuprins:
- Guvernanța deficitară, una dintre cele mai mari probleme
- Subfinanțare cronică și structurală
- Inechitate socioeconomică și mobilitate socială blocată
- România are cea mai mare diferență de performanță între elevii din rural și urban
- Analfabetism funcțional extins în România
- Calitatea cadrelor didactice, un factor-cheie în succesul educațional
- România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu din UE
- Deconectarea învățământului preuniversitar de piața muncii și generația NEET
- Competențe digitale deficitare și rigiditate curriculară
- Participare scăzută la educația timpurie (0-6 ani)
Guvernanța deficitară, una dintre cele mai mari probleme
Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului educațional românesc este guvernanța deficitară. Raportul OCDE din 2023 subliniază lipsa unei strategii naționale de îmbunătățire a școlilor, o componentă-cheie în țările cu performanțe de top. Inspectoratele școlare județene (ISJ) exercită o funcție de control birocratic și de distribuție a resurselor, nu una de dezvoltare a capacității instituționale, conform analizei.
Potrivit clasificării Fullan (2011), România aplică „wrong drivers”, adică soluții legislative fără o construcție instituțională solidă.
Subfinanțare cronică și structurală
România alocă 6.069 USD per elev anual, cel mai mic nivel din Europa și sub jumătatea mediei OCDE ((15.022 USD), conform „Education at a Glance 2025”. Niciuna dintre țintele legale de finanțare nu a fost niciodată atinsă: nici 6% din PIB, nici 15% din BGC (Legea nr. 198/2023, art. 9), se arată în analiză.
Mai mult, structura bugetului este dezechilibrată: aproximativ 86% din fonduri sunt direcționate către personal, lăsând sub 14% pentru investiții în calitate (infrastructură, materiale, formare continuă).
Inechitate socioeconomică și mobilitate socială blocată
Rezultatele PISA 2022 arată că educația din România amplifică inegalitățile sociale, în loc să le reducă. Indexul ESCS (Economic, Social and Cultural Status) arată o corelație puternică între statutul socioeconomic și performanța educațională. Doar 7% dintre elevii proveniți din medii defavorizate ating niveluri superioare de competență la matematică, față de media de 10% OCDE. Conform Eurostat (2024), 14,7% dintre tineri se confruntă cu dezavantaje materiale severe, un procent care plasează România pe locul doi în Uniunea Europeană.
România are cea mai mare diferență de performanță între elevii din rural și urban
Diferențele dintre rural și urban sunt uriașe. Raportul PISA 2022 evidențiază că România are cea mai mare diferență de performanță între elevii din rural și urban dintre cele 80 de țări participante. În rural, rata de absolvire a gimnaziului este de doar 61,4%, comparativ cu 91,1% în urban.
În ceea ce privește distribuția liceelor, aproape 50% din tinerii de vârstă liceală trăiesc în mediul rural, dar numai 16% din licee sunt localizate în acest mediu, generând o rată de înscriere sub 60% în rural față de 83,5% în urban (OCDE, 2026), se mai arată în analiză.
Analfabetism funcțional extins în România
România se confruntă cu un nivel alarmant de analfabetism funcțional. 49% dintre elevii de 15 ani nu ating nivelul 2 PISA (pragul minim de competență funcțională), conform PISA 2022, Country Note Romania, față de ~26% media OCDE, potrivit analizei. Cauza principală este orientarea curriculumului spre cunoștințe declarative, în detrimentul competențelor procedurale și metacognitive.
Calitatea cadrelor didactice, un factor-cheie în succesul educațional
Calitatea cadrelor didactice este un factor-cheie în succesul educațional, conform meta-analizei Hattie (2009, 2023). În România, formarea continuă se concentrează pe acumularea de credite, nu pe îmbunătățirea efectivă a practicii pedagogice, conform analizei. PISA 2022 indică faptul că 27% dintre elevi se simt intimidați de profesori, iar 40–60% percep o lipsă de atenție individualizată.
România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu din UE
România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu din UE. Mai precis, 16,6% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani nu au finalizat liceul și nu participă la nicio formă ulterioară de educație sau formare (Eurostat, 2024), față de media UE de 9,4% (E&T Monitor, 2025), se arată în analiză.
Deconectarea învățământului preuniversitar de piața muncii și generația NEET
Un alt aspect critic este rata NEET, care ajunge la 22% pentru tinerii între 18 și 24 de ani, față de media OCDE de 14%. Sistemul dual de educație, introdus prin Legea nr. 198/2023, se confruntă cu birocrație excesivă și o lipsă de parteneri economici în zonele defavorizate. În plus, traseul vocațional este adesea stigmatizat.
Competențe digitale deficitare și rigiditate curriculară
Studiul ICILS 2023 plasează România pe ultimul loc în Europa la competențele digitale ale elevilor de clasa a VIII-a. Problema nu este infrastructurală, ci pedagogică: curriculumul rămâne orientat spre acumularea de conținut, ignorând procesarea cognitivă avansată.
În contextul expansiunii inteligenței artificiale generative, decalajul competențelor digitale riscă să se adâncească fără intervenții sistemice.
Participare scăzută la educația timpurie (0-6 ani)
Participarea copiilor sub 3 ani la educația timpurie este de doar 11,4%, față de media UE de 39,3%. Conform OCDE (2025), accesul la servicii de calitate este puternic stratificat geografic și socioeconomic. Deși cadrul legal există, implementarea rămâne inegală și subfinanțată, ignorând recomandările economice ale lui Heckman (2006, 2013) privind importanța investițiilor în primii ani de viață, conform analizei.
