Adevara AVERE a Oanei Zăvoranu. COMOARA pe care i-a lăsat-o tatăl ei

Dezvăluirile Oanei Zăvoranu despre războiul cu mama ei, Mărioara, continuă şi în Libertatea de azi. Vedeta pune „pe masă” nume şi date concrete legate de momentul care i-a schimbat viaţa, acela în care a rămas fără partea ei din averea lăsată de tatăl vitreg.

Mărioara Zăvoranu a devenit celebră datorită războiului pe care-l duce cu fiica ei
„În fatidica dimineaţă de 21 noiebrie 2000, Mărioara Zăvoranu s-a grăbit dubios de mult să mă ducă pe str. Polonă, la Cabinetul Notarial al Ioanei Gelei, cu care acum ştiu că se văzuse câteva zile bune la rând şi căreia îi pusese la dispiziţie în prealabil toată documentaţia necesară în vederea dezbaterii succesiunii în urma decesului tatălui meu, Nicolae Zăvoranu. A ţinut să mă mai „aburească” şi în dimineaţa zilei respective, cu privire la bunele ei intenţii, la sentimentele ei curate şi profunde faţă de mine şi mai cu seamă, la dorinţa ei de a gestiona cât mai favorabil, pentru mine, fabuloasa avere lăsată în urmă, pentru mine, de către tatăl meu care, repet, trăise un calvar din vara anului 1990 după fuga ei în Italia la amantul italian, cu care a şi stat în concubinaj un an şi jumătate, măritată fiind.
Şi când spun fabuloasă, mă refer la o cifră considerabilă, ce nu ar putea fi trecută cu vederea de nimeni în lumea asta. Cred că orice copil, cât de bun şi de iubitor şi respectuos ar fi, nu ar fi dat din mână cu sinceritatea şi buna credinţă cu care am făcut-o eu, averea de peste 65.000.000 de euro, la cât înseamnă în acest moment cele 75% din totalul acţiunilor deţinute de mine la acea vreme în Societatea Comercială Agricomex SA. De ani întregi spune pe unde este chemată cuvinte greu de reprodus, mă defăimează în toate felurile şi chipurile cu putinţă, dar niciodată, absolut niciodată, nu a avut sinceritatea, bunul simţ sau bunăvoinţa să îşi recunoască măcar ei, că nici un copil din lumea asta, pentru toată dragostea din lume, nu i-ar fi dat totul, aşa cum am făcut-o eu, neiubind-o, doar respectând-o pentru că era cea care m-a născut, şi având certitudinea că indiferent că nu a fost o mamă bună, că nu a avut grijă de mine, că nu s-a preocupat vreodată de pregătirea mea profesională, că nu m-a iubit, că mi-a recunoscut cu cruzime în faţă de câteva ori că nu m-a vrut şi m-a făcut la insistenţele tatălui meu, totuşi este mama mea naturală, şi în lumea asta, poate să te trădeze oricine, frate, soră, soţ, prieten, cumnat, dar mama ta niciodată nu te va putea trăda sau minţi, sau înşela. Prost am gândit şi simţit pentru că timpul şi ceea ce a urmat mi-a demonstrat contrariul. Am dat absolut totul  într-o clipă, celui mai mare şi viclean duşman al meu, omului care am conştientizat clar că este cel mai înverşunat adversar cu putinţă, celei care nu a pregetat în toţi aceşti ani nici un efort în a-mi distruge imaginea şi a mă desfiinţa total şi irevocabil în faţa publicului meu. Grea lecţie mi-a dat Dumnezeu, dar tot cu ajutorul lui voi câştiga în cele din urmă…
Aşadar, am ajuns în biroul notăriţei Ioana ? şi îmi amintesc că pe birou erau multe hârtii răspândite. Ea mi-a spus ce urmează să semnez, am citit doar atât că eu: Ioana Zăvoranu, urmează să îi cedez mamei mele, M.Z. 1881 acţiuni AG S.A. cu o valoare nominală de 100.000 lei vechi/acţiune. „Motivaţia” acestui act mi-o dăduse vicleana Mărioara în noaptea de dinainte şi în dimineaţa acelei zile. Nu mă puteam gândi, sincer, la nici două săptămâni de moartea tatălui meu, la ce avea de fapt să însemne pentru mine semnarea acelui act, pentru că eu credeam că Mărioara „mama iubitoare” era sinceră în demersul ei, pe care şi-l justificase că să ne pună la adăpost de „lumea rea”. Ce ironie a sorţii, lumea rea şi vicleană era chiar în casă cu mine!!!

Îi plătea chirie Mărioarei

Apoi, eu eram pe deplin distrusă, nu prea mai conta în acele momente partea financiară, eu nefiind vreodată o persoană materialistă. Pot spune că sunt chiar opusul ei. Multe mi-au trecut prin minte în acele minute, îmi pierdusem tatăl, nu voiam să îmi pierd şi mama, care se putea supăra dacă o refuzam. Îmi amintesc că iubitul meu de la acea vreme mi-a spus doar că fac cea mai mare greşeală a vieţii mele, că femeia asta este un monstru, şi a venit în sprijinul celor spuse cu exemplul cel mai elocvent. Fiind anul 2000, Nicu abia reuşise să îmi cumpere apartamentul de două camere din Iancu de Hunedoara unde şi stăteam de câteva luni. Însă lumea nu ştie un alt amănunt, foarte drăgălaş, despre „mămica” mea. Şi anume că, înainte de a locui în apartamentul cumpărat de el, cu patru luni înainte de a muri, am stat împreună cu iubitul meu de la acea vreme, în apartamentul de trei camere din zona Polivalentă… dar nu oricum… ci cu chirie. Da, aţi auzit bine, cu chirie, pe care i-o plătea el în fiecare lună mămicuţei mele mult iubite, pentru că ea aşa ştia să îşi manifeste mereu dragostea faţă de mine sau alţii, luând tot, bani, bunuri, sau ce se poate, pentru că, spunea ea, nu există nimic gratis pe lumea asta”.

Întrebările zilei de la Oana Zăvoranu către mama ei

– De ce te-ai grăbit atât de tare încât, la nici două săptămâni de la moartea lui, m-ai dus la notar să semnez că îţi dau tot ce el îmi lăsase prin lege?
– De ce, ca o prefăcută ce ai fost toată viaţa ta, m-ai asigurat printre lacrimi, în ziua de dinaintea semnării, că totul este al meu, că tu faci numai pentru binele meu absolut tot ce faci, când, de fapt, din momentul semnării ţi-ai schimbat total atitudinea, comportându- te ca o femeie lipsită de Dumnezeu, de cuvânt, de onoare de sau bun-simţ?
 
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE