Cronică de film/ «Us», al aclamatului Jordan Peele, dovedește că genul Horror e pe drumul cel bun

“Oculus”, “The Babadook”, “Get Out”, “A Quiet Place” sau “Hereditary” sunt câteva filme de groază lansate recent care demonstrează că acest gen cinematografic are multe de spus. Titlurile astea s-au dezis de momentele “Bau!”, care mai mult distrează decât să înspăimânte, și au încercat să spună o poveste solidă prin intermediul unor actori talentați. Au reușit, deci se poate și vrem mai mult.

“Us” (tradus “Noi”) e un nou horror al cărui titlu merită gravat cu litere aurii în monumentul operelor de groază. Le numesc “opere”, pentru că au valoare artistică. Dincolo de faptul că funcționează excelent ca povești de ținut adulții treji, sunt filme competente care merită revăzute și analizate.

“Us” ne este adus pe marele ecran de Jordan Peele, regizor-scenarist laureat cu Oscar. În loc să i se urce gloria la cap, omul și-a văzut de treabă și ne convinge acum că premiul nu a fost o întâmplare.

Dușmanii noștri suntem noi înșine

“Us” urmărește o familie afro-americană, formată din părinți (Lupita Nyongo + Winston Duke) și doi copii (Shahadi Wright Joseph + Evan Alex), care-și petrece concediul în casa de vacanță de pe malul mării. Liniștea le e întreruptă de alți patru membri ai unei familii, care intră peste ei în toiul nopții și îi sechestrează.

Partea bizară: acești patru străini sunt fizic identici cu Wilsonii, protagoniștii noștri. Arată exact la fel, doar că sunt versiuni diabolice ale lor: au priviri demente, vorbesc și se comportă într-un mod nelumesc. Par demoni sau halucinații, dar se dovedesc a fi carne și oase.

Ce se întâmplă? Cine sunt aceste clone și ce vor de la familia Wilson cea originală? În timp ce ne scărpinăm în cap nedumeriți, lucrurile degenerează într-o vânătoare sângeroasă prin casă și prin împrejurimi. Doppelgängerii au venit înarmați cu foarfece și sunt hotărâți să-și elimine omologii, oricare ar fi motivul. Îl aflăm abia la final de tot, dar nu garantez că-l vom înțelege cu adevărat.

«Ce a vrut să spună autorul?»

“Us” e încărcat cu mesaje filosofice, sociale și politice, la fel ca primul film din portofoliul lui Peele (“Get Out”). De data asta, substratul e pe steroizi, în sensul că dă pe-afară de asemenea noțiuni și chiar poți privi întreg filmul ca pe o mare metaforă. O metaforă pentru… ei bine, aici e buba.

Putem interpreta ciocnirea clonelor din multe unghiuri, iar toate au oarece logică. Fie că-l vezi ca pe un comentariu pe marginea fricii de imigranți, care ar năvăli peste americani ca să le dea viețile peste cap, fie că-l citești ca pe un conflict lăuntric între laturi opuse ale aceleiași personalități, poți aranja piesele puzzle-ului în așa fel încât să vezi o anumită imagine. Doar că nu știi dacă e aceeași imagine pe care și-a imaginat-o Jordan Peele atunci când a scris scenariul.

Tocmai subiectivismul ăsta al artei va fi apreciat de mulți spectatori, care vor privi “Us” prin prisma propriilor experiențe și valori, conferind filmului un sens intim. Altfel, dacă aștepți o explicație clară și obiectivă pentru existența dublurilor diabolice, vei fi dezamăgit.

Personal, mi se pare că rămânem cu prea multe semne de întrebare. Există riscul să deviezi mult de la viziunea lui Peele atunci când îți dai cu părerea despre semnificația poveștii. Indiciile sunt toate acolo, pe ecran, dar e nevoie de multă atenție și de multă meditație post-vizionare ca să simți că ai priceput ceva.

Pur și simplu, un film bun

Să zicem că nu ai chef să interpretezi nimic. Ți-e lene, pur și simplu. Ai luat bilet la “Us” doar ca să te sperii un pic și să te distrezi. Merge “consumat” doar așa?

Da, merge. Poți privi “Us” pur și simplu ca pe un horror dubios, în care umanitatea se luptă cu invadatori din altă lume. Sau unul în care o familie încearcă să țină piept criminalilor care i-au cotropit casa. Sau unul despre o femeie (Lupita Nyongo) care-și retrăiește trauma copilăriei, când a dat nas în nas cu o reflexie vie a ei într-o Sală a Oglinzilor din parcul de distracții.

Oricum ai da-o, e un horror captivant și extrem de tensionat. Îl poți digera și fără să-ți pui mintea la contribuție.

Râzi, tremuri, râzi, tremuri

Dacă suspansul nu te convinge, să știi că “Us” e, în același timp, o comedie genială. Pentru asta trebuie să-i mulțumim mai ales lui Winston Duke, cel care-l interpretează pe Gabe Wilson, capul familiei/familiilor. El joacă rolul omului comun, care asistă la niște întâmplări SF și reacționează așa cum am face-o și noi. E vocea rațiunii, care subliniază perfect absurditatea situației și destinde atmosfera.

Nu-i ușor să îmbini comedia cu groaza, poli opuși ai cinematografiei, și să-ți iasă ceva coerent. Lui Jordan Peele îi iese perfect. Știe cum să-ți facă pielea de găină, știe cum să-ți întindă zâmbetul până la urechi, știe cum să-ți provoace crize de râs când urmărești scene macabre. E un maestru al umorului negru, al contrastelor.

Eu zic să vezi “Us”. Nu ți-l recomand din toată inima, pentru că explicația misterului te poate dezamăgi sau chiar enerva, dar oferă multe altele: actori sclipitori, emoții cu carul, umor de calitate și – mai presus de toate – originalitate. Genul horror e pe drumul cel bun.

“Us” (“Noi”) a avut premiera în cinematografele din România pe 22 martie.

Nota: 8/10.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE