De ce a fost reclamată Cristina Stamate la Partid – ”De atunci n-am mai plâns niciodată în teatru!”

Actriță de teatru și film, Cristina Stamate a cântat și a încântat generații de spectatori. Însă, familia nu i-a dat prea multe șanse pe scenă. Într-un interviu, actrița povestea cum unul dintre frații ei chiar a luat-o peste picior când a auzit că vrea să dea examen la Teatru. „Tu, să intri la teatru?! Păi tu nu te uiți cum arăți?!„ El avea prietene care căzuseră la Teatru, erau frumoase toate, erau gătite, fardate… Eu eram un pepenaș, așa, dolofănică – am slăbit după aia – și nefardată, nu știam, mama nu se farda, nu mă fardam nici eu”.  Cel care a încurajat-o a fost fratele mai mare.

Așa a ajuns Cristina Stamate o actriță valoroasă, care a propulsat renumele teatrului de revistă românesc. Însă succesul vine și cu ”mușcatul de poponel”, așa cum spunea însăși actrița.

Într-un interviu acordat, în 2013, agenției Rador, Cristina Stamate a povestit cum a ajuns să fie reclamată la partid.

„Deci am reuṣit la Teatrul de Revistă ṣi primul spectacol în care am jucat a fost comedia Birlic, piesă de teatru. Dar am debutat strălucit, pe scenă cu Birlic, cu Vasilica Tastaman, cu Gărdescu, cu Petre Ştefănescu Goangă, cu mari artiṣti ai lumii. Abia al doilea spectacol a fost o revistă. Şi n-am scăpat de figura aia cu „mușcatul de poponel”.

Recomandări

Harta puterii după parlamentare. PSD ia un sfert din mandate, AUR și-a dublat scorul. Fiefurile PNL pot fi numărate pe degetele de la o mână | Analiză

La un moment dat, directorul teatrului ṣi regizorul primei reviste în care repetam m-a chemat pe scenă ṣi mi-a zis să spun eu din revistă ce știu deja pe dinafară. Şi am spus, m-am dus în cabină ṣi era doamna Cornelia Teodosiu – nevasta lui Temistocle Popa, era încă actriță acolo – mi-a spus pentru ce fusese asta: mă reclamaseră la partid și la guvern colegele mele, nu le știu pe nume, că abia am venit și că am primit toate rolurile ṣi că nu merit chestia asta. Şi a venit comisie de la partiduț ca să vadă ṣi de-aia mă pusese [să spun rolul]. Am plâns îngrozitor, am plâns de a sărit cămașa de pe mine! Şi atunci Cornelia Teodosiu mi-a zis: „Te rog să-mi promiți că nu mai plângi niciodată în viața ta în teatru, că nu știi cine se bucură!„ Şi de atunci n-am mai plâns niciodată în teatru!”

Urmărește-ne pe Google News