MENIU CAUTĂ
19 Aug. 2014 18:40

Dinu Patriciu, o VIAȚĂ DE FILM încheiată tragic

Distribuie

Dan Costache Patriciu s-a născut pe data de 3 august, în urmă cu 64 de ani, dintr-o familie bună, cu rădăcini boiereşti. Întotdeauna a spus că succesul pe care avea să-l cunoască mai târziu s-a datorat educaţiei primite de acasă.
Omul de afaceri, de profesie arhitect, n-a vorbit niciodată prea mult despre anii de dinainte de Revoluţie, eveniment care l-a prins în timpul unei deplasări alături de un grup de oameni de afaceri arabi, el petrecând mult timp în străinătate ca reprezentant de afaceri al României comuniste.

Primul capitalist al ţării

Obişnuit cu rigorile afacerilor libere', Dinu Patriciu a fost primul român care a înregistrat la Registrul Comerţului o firmă particulară după 45 de ani de comunism. Foarte activ, a făcut şi a pierdut primii bani din comerţ, cea mai accesibilă afacere în primii ani de comerţ. Devalorizările succesive ale monedei naţionale, lipsa de orice reguli comerciale l-au ridicat şi l-au prăbuşit de mai multe ori.
Spre finalul anilor 90, Patriciu devenise deja cunoscut, iar afacerile sale din construcţii incepuseră să-i aducă suficienţi bani pentru a participa la marile privatizări din perioada respectivă. El a pus ochii pe unul din 'premiile' cele mai mari, Rafinăria Midia Năvodari, integrată mai apoi în grupul Rompetrol pe care l-a înfiinţat.
La începutul anilor 2000, Dinu Patriciu îşi măsura deja averea în zeci de milioane de dolari. Dacă în afaceri i-a mers bine, în viaţa personală, a suferit prima lovitură, după divorţul de Sabina Roşianu, cu care avea două fete, Ana şi Maria, care, de altfel, aveau să rămână alături de el după ce prima soţie a emigrat în Canada.
S-a recăsătorit apoi cu Dana-Rodica, care avea deja un fiu, Andrei Ştefan. Moartea l-a prins pe fostul arhitect în mijlocul unui divorţ urât şi controversat de cea de-a doua soţie. Fetele şi fratele său, Şerban, i-au fost aproape în ultimele clipe.

Cel mai bogat român

Departe de ochii curioşi, pe un iaht în mijlocul Mării Negre, Dinu Patriciu a reuşit cea mai mare lovitură de afaceri dată de vreun român în perioada post-decembristă. A vândut firma Rompetrol, pe care o dezvoltase incredibil, kazahilor de la KazMunai-Gas pentru o sumă care va rămâne probabil necunoscută.
Presa a scris la vremea respectivă că Patriciu a primit de la kazahi, pentru a ceda controlul Rompetrol, între 2 şi 3 miliarde de dolari. Vânzarea din 2007 l-a transformat instantaneu în cel mai bogat român, potrivit publicaţiilor de specialitate.
Afacerist înnăscut, magnatul a investit apoi în multe afaceri, proprietăţi imobiliare, ziare şi reviste (Trustul Adevărul, pe care l-a deţinut între 2006 şi 2012), restaurante de lux, bănci.
A fost, de asemenea, un filantrop generos, ajutând mii de tineri să aibă acces la o educaţie. Tot o afacere, celebrul lanţ de magazine de cartier mic.ro i-a prevestit şi decăderea, care a coincis nefericit şi cu deprecierea stării de sănătate.

Politician controversat

Patriciu a fost şi un politician foarte activ, mai ales în anii 90, când a fost printre fondatorii Partidului Naţional Liberal. De altfel, toată viaţa sa, chiar şi după ce a renunţat oficial la politică, Patriciu s-a declarat un liberal convins. Politica i-a adus şi multe necazuri, probleme cu justiţia şi scandaluri nesfârşite.
Averea este o încercare pe care viaţa ţi-o pune în faţă', spunea omul de afaceri. În cazul său, e greu de spus dacă a reuşit să treacă cu brio testul. A cheltuit enorm de mulţi bani, de multe ori în afaceri nereuşite, dar şi pentru a-şi satisface toate dorinţele.
Avea cel mai mare iaht din România (44 mil. euro), patru avioane personale, limuzine de zeci de milioane de euro, vile pe insule exotice şi o colecţie uriaşă de tablouri şi obiecte de artă evaluată la circa 20 milioane de euro. Rămăşiţele uriaşei sale averi urmează a fi împărţite între moştenitorii săi şi, posibil, mulţii săi creditori.
Formula clasică e că nu luăm nimic cu noi… Totuşi: un lucru, o idee, un sentiment. Mi-aş lua Trivia (un joc de cultură generală – n.r.)', spunea, mai în glumă, mai în serios, Dinu Patriciu, în 2009, într-un interviu pentru Libertatea.

A jucat baschet la Arhitectură, a deţinut un club, a vrut să cumpere o echipă de fotbal, Petrolul Ploieşti

Pasiunea mai puţin cunoscută a lui Dinu Patriciu a fost sportul, în general, baschetul, în special. Patriciu a fost preşedintele FR de Baschet, între 1992 şi 1994! Fosta baschetbalistă Carmen Tocală, actual secretar de stat în MTS, a creionat, pentru SportNews.ro, portretul sportiv al lui Patriciu.
Patriciu (medalion) a jucat baschet la Arhitectură
A fost preşedinte de onoare al federaţiei. Secretarul general avea funcţie executivă. Aşa era atunci. Patriciu s-a implicat ca preşedinte-fondator la echipa de baschet Vega Soced Ploieşti, care a tras la titlul de campioană, dar s-a desfiinţat în 2004. Chiar a pierdut o finală de campionat, cu West Petrom Arad. Echipa s-a mutat, apoi, la Bucureşti, A ajutat baschetul românesc prin greutatea numelui său, deschidea uşor multe uşi. Prin implicarea la Soced a motivat şi celelalte competitoare să ţină pasul cu performanţa. În studenţie, Patriciu a şi jucat baschet de performanţă la echipa Arhitecturii, în prima ligă, şi la Rapid'.
La un moment dat, omul de afaceri a fost la un pas să preia clubul de fotbal Petrolul. Se întâmpla în 2003, o perioadă gri pentru lupi', când echipa era la un pas de dispariţie.
Fiind petrolist de mic şi având o relaţie specială cu Patriciu, care mi-a şi fost naş la nunta de aur, am avut mai multe discuţii. Părea că acceptă provocarea de a se implica în fotbal, mai ales că putea sponsoriza echipa, cu ajutorul rafinăriei Vega, pe care o deţinea', ne-a declarat, cu ceva timp în urmă, Mircea Ionescu-Quintus (97 de ani).
Venerabilul liberal a continuat, pentru SportNews.ro: Aveam mari speranţe că Dinu va ajuta Petrolul să iasă la liman. Nu ştiu însă ce şi cine l-a oprit, cert este că dintr-odată a renunţat la acest proiect. L-au deranjat anumite lucruri care se întâmplau atunci în fotbalul românesc'.
Conform unor alte surse, acum cinci ani, Patriciu ar fi negociat şi cumpărarea clubului Rapid de la George Copos. Fără rezultat, însă.

Cei care l-au cunoscut îl regretă



Autori: Cătălin Alistari, Viorel Tudorache, Ciprian Iana

Comentarii