„Exit 8”, un film de Genki Kawamura. Singura ieșire – dragostea

„Exist 8” se lasă greu încadrat într-un gen cinematografic. Nu este atât horror, pe cât este, în spatele simbolurilor, o dramă. Este un mystery, dacă admitem că în filmul acesta „detectivul”, care rezolvă enigma ce ne ține în suspans este, investigându-se pe sine, enigma. Un film psihologic? Da, dar unul care nu neglijează acțiunea în favoarea introspecției.

L-am ales fiindcă este un film foarte „la zi”. Nu despre noi, care ne-am născut fără opțiunea unei lumi virtuale. Este despre tinerii și foarte tinerii care au tot mai acut acest reper existențial. Această scăpare ce devine, mai devreme sau mai târziu, o capcană din care cu greu mai găsești scăpare.

Filmul lui Genki Kawamura expandează jocul video cu același nume, „Exit 8”, transformându-l în lung metraj artistic. Eroul – personajul Omul Pierdut, interpretat de exemplarul actor Kazunari Ninomiya – este proiectat în jocul propriei vieți de mesajul din spital al fostei iubite, însărcinată cu copilul lui, cerându-i să ia decizia dacă să îl păstreze sau nu. Întrebându-se dacă poate fi tată, un tată adevărat, un tată bun, Omul Pierdut explorează în toate direcțiile tunelul vieții sale, căutând ieșirea, adică răspunsul.

Exact ca în jocul video omonim, inspirat de subteranele metroului din Tokyo, Omul Pierdut trebuie să respecte „regulile”: nu treci cu vederea când descoperi o inadvertență, te întorci rapid în direcția opusă, altfel cea mai mică greșeală te va trimite mereu la începutul jocului. Acolo unde oricând 8-ul este mereu infinitul, alergarea în buclă, iar ieșirea – fără ieșire.

Mai există în acest aparent interminabil coșmar în căutarea Exit 8, două personaje: acel straniu trecător cu servietă, tipul omului captiv în propria rutină. Este simbolul Eroului Pierdut, la vârsta maturității. Și copilul, tot el, care nu și-a cunoscut tatăl. El-copil și copilul asupra căruia trebuie să decidă dacă să se nască sau nu, același personaj cu care împărtășește aceeași dramă: nu și-au cunoscut tatăl.

Pe măsură ce se apropie de decizia că trebuie să i se nască fiul, Omul Rătăcit în propria viață – cum, la răscrucile existenței noastre suntem toți – se apropie de drumul cel bun spre ieșirea din labirintul frământărilor și angoaselor sale.

Imaginea Omului (de această dată) Regăsit, jucându-se pe o plajă cu copilul (identic celui din tunelul autoanalizei lui), alături de mama copilului, este soluția. Este sfârșitul coșmarului.

Dragostea este singura alegere corectă la oricare dintre răscrucile pe care le întâlnim în cale. Soluția ca să nu ne rătăcim definitiv în propriile vieți.

Pentru acest adevăr, filmul trebuie văzut.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE