Geoff Tate, fostul solist al trupei Queensrÿche: „Trăiesc muzica emoțional. Am încredere în mine, în inima mea și-n oamenii cu care lucrez” | Interviu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Geoff Tate, fostul vocalist al formației Queensrÿche, este considerat unul dintre cei mai mari soliști rock din toate timpurile. Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, legendarul artist dezvăluie ce locuri din București îi plac și cât de important este pentru el să trăiască muzica emoțional.
Cuprins:
Participă la Posada Rock Festival
Celebrul solist Geoff Tate (66 de ani), solist al trupei Queensrÿche în perioada 1982-2012, va veni pe 30 august 2025 la Câmpulung Muscel pentru a participa la Posada Rock Festival (cel mai vechi festival de muzică rock din România, prima ediție a avut loc în 1986) cu un show special cuprinzând hiturile Queensrÿche care i-au adus celebritatea.
Una dintre vocile definitorii ale rockului mondial, Geoff Tate a cunoscut faima ca frontman timp de trei decenii al trupei americane Queensrÿche, alături de care a lansat albume definitorii pentru genul progressive metal: „Operation: Mindcrime” și „Empire”.
În plus, Geoff Tate s-a remarcat în 1986 cu una dintre cele mai apreciate partituri vocale din proiectul „Hear ‘n Aid”, unde a cântat alături de legendarii Ronnie James Dio și Rob Halford.
După ce s-a despărțit de trupa Queensrÿche în 2012, Tate a lansat mai multe albume solo și sub titulatura „Operation: Mindcrime”, înregistrând melodii pentru alte trupe cunoscute, printre care se numără Avantasia.
A vizitat Bucureștiul de două ori
Geoff Tate a concertat în București cu Queensrÿche de două ori, în 2008 și 2009, având amintiri speciale legate de zilele petrecute atunci în România.
Revista americană de rock Hit Parader l-a plasat pe locul 14 în topul celor mai mari soliști din toate timpurile. Împreună cu Queensrÿche, Geoff Tate a fost nominalizat de trei ori la premiile Grammy în perioada 1990-1992.
Combinând versurile meșteșugite și foarte profunde cu linii melodice complexe, Geoff Tate este și va rămâne un nume de prim rang în lumea muzicii rock.
La începutul carierei, Geoff Tate activa într-o trupă de rock progresiv intitulată Babylon, atunci când a fost chemat să cânte la un festival rock cu trupa de coveruri The Mob, trupă ce ulterior va începe să scrie compoziții originale și va deveni Queensrÿche.
După ce trupa Babylon s-a destrămat, Tate a cântat la câteva concerte cu The Mob, după care a plecat, deoarece nu era interesat să cânte coveruri, ci să își scrie propria muzică, alăturându-se trupei Myth.
Însă în 1981, cei de la The Mob l-au vrut din nou pe Geoff Tate, remarcând talentul său muzical excepțional. Trupa și-a schimbat apoi numele, iar din 1982, acesta a fost timp de trei decenii solistul Queensrÿche.
În interviul special acordat pentru Libertatea, Geoff Tate a fost un interlocutor extrem de deschis, vorbind cu pasiune atât despre cariera sa, cât și despre pasiunile sale și amintirile legate de România.
„Nu aș putea trăi fără muzică”
Libertatea: Mărturisești că ai fost interesat de muzică din copilărie și că te-au atras în special lucrările simfonice.
Geoff Tate: Am studiat muzica clasică de mic și asta a fost, de fapt, introducerea mea în muzică. Încă ascult muzică clasică acasă în fiecare zi.
– Ai vrut să devii jucător de fotbal până când ai suferit o accidentare la genunchi. Practic, acel moment ți-a schimbat viața. Ai mai jucat fotbal ulterior?
– Nu am mai jucat fotbal după acea accidentare. Și pot să îți spun sincer că nu regret asta. Sunt foarte mulțumit de cariera mea.
– Cum ai reușit să-ți păstrezi interesul pentru muzică și dorința de a experimenta?
– Trăiesc muzica emoțional și este modul principal în care mă exprim. Nu aș putea trăi fără muzică. Lucrez cu diferiți muzicieni și organizăm regulat jam session-uri deschise. Acest lucru îmi amintește cât de distractivă poate fi muzica și cât de pozitivă poate fi ea în viața mea.
– Când ai realizat că metalul progresiv este iubirea muzicală a vieții tale?
– Îmi plac multe stiluri muzicale, dar am avut succes comercial cu ceea ce se numește metal progresiv. Lucrările pe care le-am realizat creează o legătură cu oamenii, iar aceștia adoră experiența de a le asculta live. Îmi place mult legătura cu publicul și consider că este important să continui să cânt aceste melodii, care înseamnă atât de mult pentru oameni.
– Care dintre piesele pe care le-ai creat de-a lungul anilor a avut cel mai dificil proces de creație?
– Nu este vorba că vreuna dintre melodii a fost dificilă, ci că oamenii cu care am lucrat au fost dificili sau negativi, ceea ce a făcut ca lucrul la anumite piese muzicale realizate de-a lungul carierei mele să fie mai puțin plăcut.
– Ai avut două concerte cu Queensrÿche la București, în 2008 și 2009. Care sunt amintirile tale cele mai speciale din acele zile petrecute la București?
– Iubesc Bucureștiul ca oraș. Îmi place să mă plimb prin oraș, să merg la restaurante, baruri și cafenele, să admir arhitectura uimitoare a numeroaselor clădiri deosebite și să întâlnesc oameni incredibil de primitori. Am amintiri minunate din plimbările prin Parcul Herăstrău din acele zile petrecute la București. Prețuiesc toate amintirile din vizitele mele în România.
– În august 2025 vei avea un concert la Posada Rock Festival în Câmpulung, fosta primă capitală a Țării Românești. Care a fost prima ta reacție când organizatorii evenimentului te-au contactat?
– Am fost fericit și recunoscător că am fost invitat să cânt la acest festival cu mare tradiție. Abia aștept să petrec câteva zile în plus în România pentru a face și o vacanță în jurul acestei date în care voi concerta. Este realmente o mare plăcere să revin în România.
– Ești un pasionat de vinuri și le colecționezi cu seriozitate din 1983, când erai în turneu în întreaga lume. Ai produse românești în colecția ta?
– Nu am deloc experiență cu vinurile românești. Poți să-mi dai câteva sfaturi despre ce ar trebui să încerc? Sunt deschis la invitații din partea oricui are o cramă!
– Îți pot recomanda vinurile de la Marcea, crama aflată la cea mai mare altitudine din sudul României, la doar 50 de kilometri de Câmpulung, unde vei concerta.
– Mulțumesc mult.
– Dacă ar fi să asociezi un vin cu una dintre melodiile tale, care ar fi acel vin și acea melodie?
– Sagrantino di Montefalco îmi amintește de Silent Lucidity. Este profund și intens, dar și fin.
„The Three Tremors”, proiectul care n-a fost să fie
– Cât de important a fost Ronnie James Dio pentru tine și Queensrÿche?
– Ronnie era un adevărat gentleman foarte amabil și cu un suflet mare și a fost foarte cald și apropiat de Queensrÿche când am fost în turneu cu el pentru prima dată în 1984. S-a purtat minunat cu mine de fiecare dată când ne-am întâlnit de-a lungul carierei mele și îmi doresc doar să îi fi putut spune ce a însemnat pentru mine.
– Cât de greu și cât de plăcut a fost pentru tine să te descurci cu faima în timpul carierei tale remarcabile?
– Nu m-am simțit niciodată faimos, așa că poate deloc.
– Acum mai bine de două decenii, au existat zvonuri și speranțe legate de proiectul „The Three Tremors”, care ar fi fost alcătuit din tine, Bruce Dickinson și Rob Halford. Ai discutat în ultimii ani cu Bruce Dickinson și Rob Halford despre posibilitatea de a cânta împreună, măcar o piesă, poate „Tyranny of Souls”?
– Am discutat de câteva ori, la un pahar, dar programele noastre nu au fost niciodată compatibile. Cred că ar fi foarte distractiv să încercăm să cântăm împreună măcar o melodie. Ar fi fost ceva cu adevărat deosebit.
– După 2012, ai simțit vreodată dorința sau nevoia de a te întoarce la Queensrÿche sau de a avea o reuniune temporară, pentru câteva concerte?
– Nu, am cântat în atât de multe locuri minunate pentru atât de multe publicuri incredibile fără acei muzicieni după 2012. Am vândut cuvântul „Queensrÿche” celor trei băieți și acum cred că acel cuvânt este deținut de doi dintre ei. Muzica pe care am compus-o rămâne actuală și vie sub numele meu.
– Parafrazând o parte din versurile piesei „Silent Lucidity”, aș vrea să te întreb: cât de greu ți-a fost să-ți înfrunți temerile de-a lungul anilor și să te lași purtat de capriciile minții tale?
– Am oameni minunați în viața mea, care mă susțin foarte mult. Am încredere în mine, în inima mea și în oamenii cu care lucrez, așa că mi se pare că am o viață foarte confortabilă.
