Iată povestea lui Florin Harsan, omul-foarfecă!

Copilăria lui Florin a fost marcată, începând de la 3 ani, de o serie de operaţii destul de complicate, care i-au lăsat nişte cicatrici inestetice  pe corp. De atunci, viaţa lui s-a schimbat, pentru că nu avea voie să alerge sau să se joace la fel ca ceilalţi copii, iar la şcoală erau necesare tot timpul scutiri pentru a nu face efort.
Oricum, talentatul frizer recunoaşte că şcoala nu s-a înscris printre preferinţele lui: „Şcoala nu a fost un capitol din cele mai strălucite în viaţa mea, în schimb mă fascina mereu perfecţiunea geometriei şi cum poate o culoare da viaţă unui obiect. Nu am ştiut niciodată că acest lucru mă va ajuta enorm în viaţă. Am teminat cu chiu cu vai clasele primare, m-am înscris la liceu şi nu am intrat din prima. Vă daţi seama că nici nu mă strofocam foarte tare să învăţ pentru toamnă. Eram un puşti fascinat de maidanul Bucureştiului  şi nu puteam să văd ziua de mâine decât prin muzica la maxim, dansul şi gaşca de atunci”.
Văzând că fiul lui nu a intrat la liceu, tatăl cel vitreg, care l-a crescut după ce părinţii lui au divorţat, l-a pus în faţa unei alegeri capitale: aceea de a se califica în meseria de barman-ospătar sau cea de coafor-frizer.
„În prima fază nu am fost de acord, dar bietul tata, Dumnezeu să-l ierte, avea un dar deosebit de a spune lucrurile: „Tu îţi dai seama câte fete frumoase o să cunoşti, nopţi în bar, gagici …”, dar eu habar nu aveam ce o să urmeze de fapt. Am făcut  amândouă cursurile, şi  cel de  barman, şi cel de coafură, din care nu am înţeles prea mare lucru.”, îşi aminteşte Florin cu nostalgie.
Sedus de mirajul străinătăţii a plecat şi el pentru o perioadă, dar s-a întors relativ repede. Şi bine a făcut pentru că la 18 ani a cunoscut-o pe cea care urma să-i devină soţie, Adriana.
Numai că problemele medicale l-au băgat în spital din nou, la vârsta de 21 de ani. El a suferit atunci o serie de operaţii, care i-au costat pe părinţii lui banii unei case promise surorii lui mai mici, Alina.
Acest lucru l-a ambiţonat şi a dorit să se răscumpere într-un fel faţă de familia lui aducând mai mulţi bani în casă. A început să lucreze la o frizerie din cartier, iar prima zi de muncă nu o va uita niciodată. “Îmi aduc aminte nu cu prea multă mândrie. De ce? Ştiu că apăsam, cu maşina de tuns, pe capul clientului  atât de tare (ca să fiu sigur că nu rămân fire în plus) încât bietul om când mă vedea pe stradă traversa pe partea cealaltă”.
Norocul lui s-a numit în acea perioadă, Ileana  Băjenaru,  care l-a încurajat tot timpul. Tot ea i-a propus să participe la un concurs internaţional în Bulgaria, la Sofia, unde Florin a câştigat locul 2 la secţiunea  „cut&color”.  A fost pentru prima dată când a făcut cunoştinţă cu cele mai tari academii de hairdressering  din  lume şi tot atunci a văzut cele mai “tari” hairshow-uri. În tot acest timp, idolul care i-a ghidat paşii a fost Vidal Sassoon , revoluţionarul hairdresser care, cu stilul său geometric inspirat din Bauhaus, a schimbat felul în care lumea priveşte coafurile.
Cu timpul, Florin Harsan a început să participe din ce în ce mai des la concursurile din ţară şi de peste hotare, unde  a câştigat destul de multe diplome.  Mergând la competiţii a cunoscut şi marile “legende” ale acestei arte,  oamenii  pasionaţi, care au făcut posibil  ca meseria aceasta să devină un cult, hairdresserii.
La 25 de ani, când a devenit tată pentru prima dată, Florin a fost conştient că trebuie să-i ofere micuţului Alexandru tot ceea ce este mai bun şi pentru aceasta muncea şi câte 14-15 ore pe zi.
Moartea tatălui l-a afectat enorm, pentru că cel care îl crescuse nu s-a mai putut bucura de succesul pe care începuse să-l aibă în meseria de frizer. “A murit cu o bucăţică de ziar în buzunarul de la piept în care era o poză cu mine şi câteva rânduri scrise. Se lăuda la toată lumea ce băiat cuminte şi muncitor avea el. Nu ştiu să vă spun dacă a fost omul cel mai bun sau fără de păcat, dar ştiu cu siguranţă că fost cel mai minunat tată, pe care putea Dumnezeu să mi-l dăruiască.”, povesteşte cu emoţie Florin.
Tristul eveniment nu l-a descurajat, ba dimpotrivă a devenit şi mai ambiţios. Cu ajutorul unor prieteni şi-a deschis un salon şi lucrurile au prins să evolueze, după cum îşi aminteşte chiar el: “Am început să formez echipe în salon şi să merg prin ţară cu diferite branduri profesionale în calitate de freelancer sau ambasador. Am început  să  pun în scenă diferite concepte de hairshow-uri,  care mai de care mai bine structurate şi am văzut că mulţi coafori din România şi de afară sunt  fascinaţi de abilităţile pe care le deţin şi de genul de show pe care îl făceam”.
Între timp i s-a născut şi cel de-al doilea copil, o fetiţă pe nume Alexandra şi abia atunci a realizat că, deşi avea succes în domeniul în care lucra, familia lui stătea tot într-o garsonieră închiriată.
Dorinţa cu care a venit la “Românii au talent” a fost aceea de a demonstra că nu este un simplu frizer şi ar vrea să câştige pentru familia care i-a fost mereu alături.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE