Imagini rare cu Andreea Esca la debutul în televiziune. Confesiuni despre începuturi și culisele unei cariere legendare: „La 19 ani nu aveam nicio emoție”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu o carieră de peste trei decenii, Andreea Esca rememorează începuturile sale la doar 19 ani și momentele care au transformat-o într-un simbol al jurnalismului românesc. Prezentatoarea de la PRO TV nu a visat niciodată la succesul pe care îl are în prezent.
Cuprins:
Andreea Esca este, fără îndoială, una dintre cele mai longevive și iubite prezențe din televiziunea românească. Povestea sa profesională a început devreme, la doar 19 ani, cu un pas curajos făcut în direct, un moment care avea să îi schimbe definitiv destinul. De atunci și până astăzi, jurnalista a transformat fiecare provocare într-o lecție și fiecare apariție într-o demonstrație de profesionalism.
Într-un interviu savuros acordat revistei VIVA!, Andreea Esca a rememorat începuturile sale în televiziune, pe vremea SOTI, când a avut primul contact cu camera de filmat. Descrie acea perioadă ca pe un moment magic, dar și plin de inocență. Talentul și naturalețea ei au fost remarcate imediat, iar producătoarea i-a cerut să rămână și să prezinte știrile chiar în noaptea aceea. A fost începutul unei cariere impresionante.
„La 19 ani și un pic, nu aveam nicio emoție. Am citit primele știri din viața mea, la televizor, ca și cum aș fi fost la o serbare. Iar eu eram deja o «veterană» (zâmbește) a spectacolelor. Eram în echipa de teatru a Liceului Gheorghe Lazăr, din București, conduceam un grup de dans pe care îl avusesem și în școala generală, cântam în cor, recitam, participam la Cenaclul Literar, jucasem într-un film pentru adolescenți, eram foarte prietenă cu scena. Diferența era că acum chiar «vorbeam ca televizorul», în sensul în care era pentru prima dată când eram cam singură în fața camerei de filmat. Dar pare că m-am descurcat. Mă dusesem să dau o probă pur și simplu pentru că nu am zis niciodată nu unei oportunități, dar nu aveam nicio așteptare. Eram studentă în primul an la Jurnalism și aflasem de casting de la un prieten bun, care a și mers cu mine.
Apoi, odată făcut primul pas, am avut șansa ca, în momentul în care primisem ce am de citit și începusem să vorbesc către cameră, să treacă prin regia de emisie producătoarea jurnalului din acea seară, să mă vadă și să i se pară că «am ceva». M-a rugat să rămân să prezint știrile «de-adevăratelea» chiar atunci, la 12 noaptea, când era jurnalul la SOTI. Probabil că a ieșit bine, căci am fost angajată de a doua zi. Mă rog, nu chiar angajată, că atunci stăteai câteva luni de test, fără salariu. După care, fiind o stație mică, primul post privat din România, aveam o leafă simbolică. Noroc că eu eram din București, stăteam acasă, cu părinții, și foloseam banii câștigați pentru gumă de mestecat (zâmbește)”.
Andreea Esca nu a visat la succesul pe care îl are în prezent
Au urmat experiențe internaționale, inclusiv transmisiuni la CNN, dar și momentul definitoriu: jurnalul PRO TV, pe care Andreea Esca îl prezintă de foarte mulți ani, devenind un reper al știrilor din România. Cu o combinație rară de rigoare, eleganță și umor discret, ea a reușit să transforme fiecare apariție într-un act de echilibru între emoție și luciditate.
„Nu mi-am imaginat nimic, niciodată. Nu mi-am făcut planuri, n-am avut un vis anume. Am dorit pe rând, ca mulți copii, să fiu profesoară, doctor, vânzătoare, jurnalistă, avocată, actriță, și tot așa. Dar cred că viața știe cel mai bine încotro ți-e drumul ca să-ți fie cel mai potrivit.
Cât despre cât de cunoscut sau de iubit ești, aceste lucruri bănuiesc că sunt un răspuns mimetic la dragostea pe care, la rândul tău, o transmiți telespectatorilor, oamenilor în general. Telespectatorii simt imediat dacă faci cu plăcere ceva, dacă ți-e drag de ei, dacă îți pasă de profesia ta. Nu prea m-am gândit la ce răspundere mare am. Pentru că întotdeauna mi-am făcut treaba cu seriozitate, atenție, pasiune. Nu aș fi putut-o face altfel, oricum”, a declarat prezentatoarea de la PRO TV pentru sursa mai sus-menționată.
Andreea Esca, despre momentele care nu s-au văzut niciodată la TV
Privind în urmă la cele peste trei decenii de jurnalism, Andreea vorbește cu recunoștință despre echipa care a fost mereu în spatele fiecărei ediții impecabile. Dincolo de camerele de filmat, culisele au fost pline de adrenalină, situații neprevăzute și momente tensionate care, în timp, s-au transformat în amintiri savuroase.
De la transmisiuni în direct din diferite colțuri ale lumii până la momente-limită în care calmul a fost esențial, Andreea Esca rămâne un simbol al profesionalismului și al pasiunii pentru meserie. Mai mult decât o prezentatoare de știri, ea a devenit un reper de stabilitate și încredere pentru generații întregi de telespectatori.
„Uitându-mă la reportajele retrospective pe care le-am difuzat la știri în această perioadă, mi-am amintit o mulțime de situații amuzante sau interesante. Unul este cum m-am trezit eu peste noapte în Air Force One, lângă Madeleine Albright, de la Madrid către Varșovia, și cum mi se părea atât de ireal și firesc în același timp, încât eram fascinată că existau chibrituri cu sigla Air Force One pe ele. (zâmbește) Vă reamintesc că era 1997, iar eu aveam 25 de ani. (zâmbește) M-am revăzut la București, peste un timp, cu secretarul de stat Madeleine Albright și am povestit, amuzate, despre acel moment.
Și tot din acea deplasare la Madrid… nu mi-a venit să cred că Christiane Amanpour, corespondentul CNN de război, avea rău de înălțime. Și am descoperit cu doar câteva minute înainte de interviul pe care trebuia să i-l iau, PRO TV având locul de transmisie pe o schelă de câțiva metri înălțime. A adus-o, cu chiu, cu vai, producătorul, Mișu Predescu, dar eu am crezut că mor văzând că nu ajungea la timp… La transmisia din Bruxelles, în 2004, cu ocazia anunțării aderării României la Uniunea Europeană, ne-a dispărut tot ce scriseserăm în calculator cu vreo 15 minute înainte să intrăm în emisie. Atunci am simțit că îmi plesnește bila. Am rescris pe niște hârtii prima știre, apoi colegul meu, care trebuia să opereze prompterul, mai introducea în calculator una câte una informațiile, în timp ce eu eram deja în direct. Mi-a aruncat mie, la propriu, rotița cu care se derulează textul în prompter și vorbeam, în picioare, pe un balcon, iar cu mâinile îmi controlam textul din calculator…
Când s-a terminat jurnalul, ne-am uitat unii la alții și am început să urlăm și să sărim de bucurie, că doar noi am știut ce a fost în spate, iar pe ecran s-a văzut impecabil. Ce echipă… Ce vremuri frumoase, ce desfășurare de forțe…”, a povestit Andreea Esca.
