INTERVIU EXCLUSIV! «Am devenit Hurrem ajutată de un psiholog»

Libertatea: Meryem, ai devenit idolul româncelor. Toată lumea te admiră pentru prestaţia ta din serial. Cum ai fost aleasă pentru acest rol? Meryem Sahra Uzerli: A fost o întâmplare fericită pentru mine. Producătorii serialului şi scenariştii au căutat un an şi jumătate înainte de începerea filmărilor în toate ţările balcanice şi în Europa o femeie care să o interpreteze pe Hurrem. Cu două săptămâni înainte de turnarea peliculei, un prieten de-al meu m-a sunat să mă anunţe că se caută o actriţă pentru această partitură. Răspunsul meu a fost că nu mă duc, pentru că nu ştiu limba turcă. Am aflat apoi că tocmai acesta era un avantaj. Hurrem nu ştia turcă în momentul în care a fost adusă sclavă la palat. Ea fusese răpită de tătări din mijlocul familiei ei ortodoxe rutene şi vândută apoi turcilor. Pentru credibilitatea personajului, Hurrem trebuia să vorbească realmente împiedicat limba turcă în primele episoade. Le-am trimis mai întâi câteva secvenţe cu mine producătorilor, după care am mers în Turcia să dau proba propriu-zisă. A doua zi mi-au spus că eu sunt aleasa. În cât timp ai învăţat să vorbeşti bine turceşte? A trebuit să învăţ foarte repede şi pentru binele meu. Mă mutasem într-o altă ţară, trebuia aşadar să vorbesc şi limba pentru a putea comunica cu oamenii din jurul meu. Am exersat cel puţin două ore pe zi cu un profesor. Apoi ştii cum e, te foloseşti zilnic de ceea ce ai învăţat în dialogurile cu ceilalţi colegi de platou, mai faci greşeli, dar până la urmă devii mai stăpân pe limbaj. Ţi-ar fi plăcut să trăieşti în acea perioadă, redată în “Suleyman”? Mi-ar fi foarte dificil să trăiesc în mijlocul atâtor intrigi, războaie, comploturi. Mi-ar fi imposibil să trăiesc într-o mare “familie” în care patricidul, fratricidul sunt acceptate… Nu, categoric nu mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume în care familia mea să fie mereu în pericol. Dar nu pot să neg că ador rochiile, bijuteriile pe care le purtau doamnele de la Palat. Somnul o face mai frumoasă Cum arată o zi obişnuită de muncă pe platourile de la “Suleyman Magnificul”? Ritmul de filmare este foarte intens, muncim şi 12 ore pe zi, dar facem asta cu maximă plăcere, iar succesul serialului este confirmarea faptului că ne facem foarte bine treaba. La începutul filmărilor, când încă mă “obişnuiam” cu personajul meu, un psiholog s-a aflat tot timpul pe platourile de filmare pentru a-mi explica stările prin care trecea aceasta, că să îi înţeleg izbucnirile şi să o interpretez cât mai credibil în perioadele ei de labilitate psihică. Toată lumea îşi face treaba cum poate mai bine, pentru că depindem unii de ceilalţi în acest proiect uriaş. Producţia “Suleyman” a stârnit controverse şi proteste puternice în Turcia, pentru că sultanul e prezentat din ipostaza de om cu vicii şi pasiuni, nu ca un erou al istoriei. Tu ai avut de înfruntat vreo problemă cu turcii care nu agreează acest serial? Pe stradă sau prin locurile în care ai fost recunoscută?... Serialul porneşte de la adevăruri istorice, dar nu îşi propune să fie un documentar istoric. Ficţiunea face parte şi ea din proiect. Suleyman a fost umanizat în serial şi probabil că asta i-a deranjat pe unii oameni care îl considerau pe sultan un portret istoric, un mit şi atât. Suleyman iubeşte, are îndoieli, greşeşte uneori, aşa cum o face orice om, nu e nimic rău în asta, dimpotrivă. Nimeni nu îi ia lui Suleyman aura de legiuitor şi de politician excepţional. Personal, nu m-am confruntat cu situaţii neplăcute, în care oamenii să mă apostrofeze că joc în acest serial. Dimpotrivă, mă opreşte lumea pe stradă să mă întrebe ce fac, ce face Hurrem, ce se mai întâmplă în episoadele ce urmează. În serial, eşti foarte machiată. În viaţa de zi cu zi cum îţi place să te aranjezi, pentru a-ţi păstra prospeţimea? Nu îmi încarc tenul inutil, prefer machiajul cât mai natural posibil. Nu uit niciodată să mă demachiez înainte de culcare. Cel mai bun ritual de frumuseţe este somnul. Un somn bun face cât zece tratamete de înfrumuseţare. Ce stil vestimentar ai în viaţa de zi cu zi? Îmi place să mă îmbrac cât mai comod. Adevărul e că, după ce la filmări port corsete şi rochii lungi, grele, până în pământ, accesorizate din plin, abia aştept să intru într-o ţinută lejeră.