M-am uitat ani buni la emisiunile “Zece pentru România” ale lui Mihai Tatulici. Sincer, nu mi-au plăcut, nu m-au dat pe spate, pentru că aduceau a şuşanea. Ştiam că C.T. Popescu e abonat pe viaţă, dar eram curios cărui om politic îi mai dă un premiu. Inevitabil era de la Putere. OK, valori-valori, dar dădea premii la tot cartierul, ca să mă exprim aşa, iar criteriile, dar şi modul sociologic de analiză era haotic. Ca şi ţara în care trăim! Un “Nufărul” televizat! Surpriza mea mare este că, anul ăsta, Tatulici face altceva. A renunţat la modelul “Cântarea României”.
“După cinci ani de lăsat poporul să-şi aleagă elitele, de anul acesta, la «Zece pentru România», elitele îşi vor stabili elitele, le vor impune mai exact, iar acest lucru va dura cinci ani”, mi-a spus Tatulici într-o întâlnire informală pe care am avut-o. “Cinci ani am scanat mentalul colectiv şi cinci ani vom impune valorile”, mi-a explicat ziaristul. Care mi-a mai precizat că de anul acesta a renunţat – off, Doamne, ce bine! – la categoria jurnalişti.
Nu sunt un fan al lui Mihai Tatulici. Unele emisiuni cu câte 50 de invitaţi, modelul de clacă, de şezătoare, în care fiecare vorbeşte câte un minut, iar el, sfătos cât o oră, mă lasă rece. De data asta, ajuns la maturitate, se pare că Tatulici a înţeles care-i este menirea. Şi că un neam trebuie să-şi preţuiască, să-şi cultive elitele. Mai că încep să-mi schimb părerea despre Tatulici. Începe să-mi fie simpatic. Baftă!