Toamna este anotimpul în care găsim din belșug mere parfumate, crocante și gustoase, numai bune de mâncat crude sau de pus în plăcinte. Merele sunt delicioase când sunt proaspăt culese, însă, cu puțină atenție la detalii le putem păstra în stare bună luni întregi. Află, așadar, cum să păstrezi corect merele peste iarnă.
Cuprins:
Merele sunt unele dintre cele mai accesibile fructe, sunt apreciate atât pentru gust, cât și pentru aportul lor de fibre, vitamina C și alți compuși benefici pentru sănătate. În plus, sunt ușor de transportat, pot fi folosite în numeroase preparate și, spre deosebire de multe alte fructe, se pot păstra o perioadă destul de lungă.
Totuși, rezistența lor peste iarnă depinde și de soi, dar și de starea fructelor și, mai ales, de locul în care sunt depozitate.
Un măr lăsat într-o bucătărie încălzită se înmoaie repede, se zbârcește și devine făinos. Același măr, ales cu grijă și ținut la rece, într-un spațiu potrivit, poate rămâne gustos săptămâni sau chiar câteva luni. De aceea, dacă avem mere din propria livadă sau cumpărăm o cantitate mai mare toamna, merită să le pregătim corect pentru depozitare.
Nu toate merele rezistă la fel de bine peste iarnă. În general, soiurile târzii, recoltate toamna, se păstrează mai bine decât soiurile timpurii de vară. Merele ferme, cu pulpa densă și coaja sănătoasă sunt cele mai potrivite pentru depozitare.
Soiuri precum Idared, Jonathan, Golden Delicious, Fuji sau Granny Smith pot avea o rezistență bună, dacă fructele sunt sănătoase și sunt ținute în condiții potrivite.
Merele pe care vrem să le păstrăm trebuie culese când au ajuns la maturitate, dar înainte să devină deja moi. Un fruct foarte copt este bun pentru consum imediat, însă va rezista mai puțin depozitat.
Merele culese în prima parte a perioadei lor normale de recoltare și soiurile care se coc mai târziu tind să se păstreze mai bine.
Este important ca fructele să fie culese cu grijă, fără să fie trântite în găleți sau lăzi. Loviturile pot altera merele destul de tare. Merele potrivite pentru iarnă trebuie să fie întregi, tari, fără tăieturi, urme adânci, găuri de insecte sau porțiuni putrezite.
Fructele lovite, crăpate ori foarte coapte nu trebuie aruncate. Pot fi consumate primele sau folosite pentru plăcinte, compot, sos de mere, suc ori gem. Important este să nu fie puse în aceeași ladă cu merele sănătoase.
Merele pot fi păstrate peste iarnă, luni întregi, chiar până în primăvară, dacă reușim să le depozităm corespunzător și să le menținem în condiții bune.
Merele continuă să se coacă și după recoltare. La căldură, acest proces se desfășoară repede, la rece, este încetinit considerabil. Din acest motiv, temperatura scăzută și constantă este cel mai important element dacă vrem să reziste mai mult.
Cele mai multe soiuri se păstrează foarte bine la temperaturi apropiate de de 1 grad, iar unele soiuri mai sensibile preferă aproximativ 3-4 grade. Într-o gospodărie obișnuită nu putem însă să obținem condițiile perfecte. Un spațiu în care temperatura se menține, în general, între 3 și 10 grade este foarte bun, atât timp cât merele nu îngheață.
Merele au nevoie și de o umiditate destul de ridicată. Aerul foarte uscat le face să piardă apă, iar coaja începe să se zbârcească. Specialiștii recomandă pentru depozitarea profesională o umiditate relativă de aproximativ 90-95%. Acasă însă putem limita pierderea de apă folosind lăzi potrivite, hârtie pentru împachetare sau pungi perforate, fără să închidem fructele într-un recipient în care se strânge prea mult condens.
La casă, cea mai bună variantă este de obicei o pivniță răcoroasă, o cămară neîncălzită sau un beci curat, în care temperatura rămâne relativ constantă. Locul trebuie să fie întunecos, ferit de îngheț și să permită o ușoară circulație a aerului.
Înainte de depozitare, merele se sortează cu atenție. Nu este indicat să fie spălate, deoarece umezeala rămasă pe coajă poate favoriza mucegaiul. Spălarea se face înainte de consum.
Fructele pot fi așezate în lăzi curate din lemn sau plastic, în cutii de carton rezistente ori pe rafturi.
Ideal este să nu fie puse într-un strat foarte gros. Unul sau două straturi sunt mai ușor de verificat și reduc presiunea exercitată asupra fructelor aflate dedesubt.
Pentru o protecție suplimentară, fiecare măr poate fi învelit într-o bucată de hârtie curată și simplă. Hârtia limitează contactul direct dintre fructe și încetinește răspândirea alterării de la un măr la altul. Este o metodă folositoare mai ales atunci când dorim să păstrăm merele timp de mai multe luni.
Lăzile nu trebuie lipite complet de perete sau așezate direct pe o pardoseală foarte rece și umedă. Este mai bine să stea pe un suport, pe un raft sau pe câteva scânduri, astfel încât aerul să poată circula în jurul lor.
Merele trebuie verificate periodic, de preferat o dată pe săptămână sau la două săptămâni. Fructele care încep să se înmoaie, să se păteze sau să se strice se scot imediat și se folosesc cât mai repede. În caz contrar, un măr stricat le poate strica și pe celelalte.
Este bine ca merele să nu fie depozitate în aceeași ladă cu cartofii, ceapa sau alte legume. Merele produc etilenă, un gaz natural implicat în coacerea fructelor, care poate grăbi îmbătrânirea anumitor legume. În plus, merele pot prelua mirosurile puternice din spațiul în care sunt păstrate.
La bloc, frigiderul este cea mai sigură și mai simplă soluție. Merele se păstrează cel mai bine în sertarul pentru fructe și legume, unde temperatura este scăzută, iar umiditatea este mai mare decât pe rafturile obișnuite.
După sortare, merele se pot pune în pungi alimentare în care au fost făcute câteva orificii mici. Punga ajută la păstrarea umidității și împiedică merele să se zbârcească, iar orificiile permit o aerisire minimă și reduc acumularea condensului. Nu trebuie înghesuite foarte tare, mai ales dacă sunt deja bine coapte.
Dacă frigiderul nu are suficient spațiu, merele pot fi împărțite în mai multe loturi. Cele mai coapte sau ușor lovite se consumă primele, iar fructele cele mai tari și mai sănătoase se păstrează pentru mai târziu.
Un balcon închis poate fi folosit numai dacă rămâne rece, dar nu îngheață. O ladă pusă departe de geam și de razele directe ale soarelui, oferă o protecție mai bună.
O debara aflată în interiorul apartamentului este potrivită doar pentru păstrarea pe termen scurt. Dacă temperatura este apropiată de cea din restul locuinței, merele se vor înmuia destul de repede. În acest caz, este mai bine să ținem o cantitate mică în debara pentru consumul curent și restul în frigider.
Durata de păstrare diferă mult în funcție de soi, de gradul de coacere și de condițiile de depozitare. Unele mere își păstrează calitatea doar câteva săptămâni, în timp ce soiurile târzii, ferme și sănătoase pot rezista trei sau chiar patru luni în condiții foarte bune, astfel că le putem avea chiar până aproape de primăvară.
Într-o pivniță rece și bine organizată, soiurile potrivite de mere pot trece cu bine peste iarnă. Depozitele profesionale obțin perioade mai lungi deoarece controlează cu precizie temperatura, umiditatea și compoziția aerului, condiții care nu pot fi reproduse la fel acasă.
Un măr care a început să se înmoaie nu trebuie aruncat. Dacă nu are mucegai sau miros neplăcut, poate fi folosit foarte bine în preparate gătite. Merele mai moi sunt potrivite pentru plăcinte, prăjituri, mere coapte, sos de mere, clătite, compot sau gem.
Dacă avem o cantitate mare și nu dispunem de un spațiu suficient de rece, o parte dintre fructe poate fi conservată. Merele pot fi tăiate în felii și congelate pentru plăcinte cu mere, pot fi uscate, transformate în compot sau fierte sub formă de piure. Congelarea nu păstrează textura unui măr proaspăt, dar este foarte practică pentru deserturi și sosuri.
Descoperă și Rețete cu mere. Cele mai bune rețete cu mere de încercat toamna asta
Dincolo de gustul plăcut și de varietatea impresionantă de soiuri, merele au și o serie de beneficii importante pentru organism. Un măr poate înlocui cu ușurință o gustare cu zahăr sau un produs ultraprocesat, poate fi luat la serviciu ori la școală.
Un măr de mărime medie, de aproximativ 180 de grame, are în jur de 95 de calorii și peste 4 grame de fibre. În același timp, conține foarte puține grăsimi și sodiu și are un conținut ridicat de apă.
Merele furnizează vitamina C, potasiu și cantități mai mici de vitamine din grupul B și vitamina K. Nu sunt o sursă foarte concentrată de vitamine dacă le comparăm cu anumite fructe de pădure, însă contribuie semnificativ la aportul zilnic de nutrienți, mai ales atunci când sunt consumate regulat.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale merelor este conținutul lor de fibre. Acestea includ atât fibre insolubile, care ajută la menținerea unui tranzit intestinal normal, cât și fibre solubile.
Cea mai cunoscută fibră solubilă din mere este pectina. În contact cu lichidele din tubul digestiv, aceasta formează o structură asemănătoare unui gel. Astfel, contribuie la încetinirea digestiei și poate susține o eliberare mai treptată a nutrienților din alimente.
O parte din pectină ajunge în intestinul gros, unde poate fi fermentată de bacteriile intestinale. Din acest motiv, pectina este studiată pentru potențialul său prebiotic, adică pentru capacitatea de a servi drept hrană anumitor microorganisme benefice.
Merele sunt utile și atunci când dorim o gustare care să ne țină de foame. Apa ocupă o mare parte din volumul fructului, iar fibrele încetinesc digestia. În plus, un măr întreg trebuie mestecat, ceea ce oferă organismului mai mult timp să perceapă faptul că primește hrană.
Merele pot fi și mai sățioase dacă sunt combinate cu o sursă de proteine sau de grăsimi sănătoase. De exemplu, putem mânca un măr împreună cu câteva nuci, migdale, unt de arahide fără zahăr adăugat sau puțină brânză. O astfel de gustare oferă o combinație plăcută de dulce, acrișor și cremos și poate menține sațietatea mai mult timp.
Fibrele solubile, inclusiv pectina, sunt unul dintre elementele care fac merele benefice și pentru sănătatea cardiovasculară. În cadrul unei alimentații bogate în fibre, acestea pot contribui la menținerea unui nivel normal al colesterolului, arată healthline.com.
Merele conțin și polifenoli, compuși naturali produși de plante. Acești compuși sunt studiați pentru proprietățile lor antioxidante și pentru posibila contribuție la protejarea vaselor de sânge.
Vitamina C participă la funcționarea normală a sistemului imunitar, contribuie la formarea colagenului și ajută organismul să absoarbă fierul din alimentele vegetale.
Pe lângă vitamine, merele conțin polifenoli cu activitate antioxidantă. O cantitate importantă de polifenoli și fibre se găsește în coajă. Din acest motiv, dacă mărul este sănătos și a fost spălat bine, consumarea lui cu tot cu coajă este indicate.