Un proiect de lege care a fost deja adoptat de Camera Deputaților și care urmează să reintre în această sesiune în plenul Senatului, pentru vot, prevede că anumiți ofițeri ai Serviciului de Informații Externe (SIE) „pot fi desemnaţi” să îndeplinească, „atribuţii de cercetare penală, în calitate de organe de cercetare penală speciale”, potrivit Libertatea. Proiectul de lege a fost inițiat de Felix Stroe (PSD), Alin Chirilă (PSD) și Alexandru Muraru (PNL). Dacă acest proiect de lege va trece de votul senatorilor, iar legea va fi promulgată de președintele Nicușor Dan, Serviciul de Informații Externe va avea un model instituțional de funcționare tot mai asemănător serviciilor de informații rusești. Un ofițer de informații cu statut de cadru militar și care să aibă și atribuții de cercetare penală se regăsește ca model în agenții de intelligence care servesc regimurile autoritare sau dictatoriale, nicidecum în democrații.
Cuprins:
Culmea, una dintre principalele instituții ale statului, care prin natura atribuțiilor sale înseamnă muncă operativă în plan extern, ce presupune o conexiune rapidă și înțelegere profundă a trendurilor occidentale, funcționează în baza unei legi vetuste a tranziției românești, din anul 1998, care nu respectă principii de bază de guvernanță democratică privind sistemul de securitate.
În primul rând, SIE are ca principală responsabilitate culegerea „informaţiilor externe privind siguranţa naţională şi apărarea României şi a intereselor sale”, iar acest lucru, în esență, înseamnă intelligence civil. Niciunde în legea SIE nu există prevederea că personalul instituției are ca sarcină culegerea informațiilor din sfera intelligence-ului militar. Faptul că SIE păstrează modelul militarizat de funcționare de pe vremea vechii Securități, în care personalul instituției este un mixt format din funcționari publici civili și cadre militare, reprezintă o dovadă că, în cei 35 de ani de democrație, atât decidenții politici, cât și conducerile SIE nu au dorit să reformeze pe model vestic această instituție. La Est, serviciul de informații extern rusesc (SVR) funcționează la fel.
La Vest, în schimb, niciunde în comunitatea de intelligence euro-altantică, serviciul de informații extern nu funcționează în sistem militarizat. Serviciul de informații extern britanic (MI6), de pildă, a fost unul dintre serviciile democratice care a introdus conceptul de „civilianisation of intelligence”, cu referire la evoluția acestui serviciu secret către un leadership civil, în timpul Războiului Rece, prin desprinderea acestuia de sub influența Ministerului Apărării și racordarea sa cât mai apropiată de Foreign Office. Serviciul german extern (BND) este o agenție de intelligence civilă, al cărei personal e format din funcționari publici, iar militarii care lucrează temporar în BND sunt detașați de la Bundeswehr și au rolul de a oferi expertiză militară ofițerilor BND. Instituția are în total în jur de 6.500 de angajați, iar 800 sunt transferați de la Armată. Serviciul de informații extern american (CIA) este o instituție civilă care are ca prevedere expresă, în actul fondator din 1949, că agenția nu are atribuții de law enforcement. Pentru eficientizarea controlului intern, în schimb, CIA a introdus ca actor distinct Inspectorul General, încă din anul 1952, un angajat apolitic, civil, ce îndeplinește standarde de integritate, care are atribuția de a sesiza procurorul general în situațiile în care depistează posibile infracțiuni de corupție în rândul ofițerilor CIA.
Standardele democratice privind controlul intern în serviciile de informații recomandă, în general, două măsuri pentru îmbunătățirea acestuia: prevederi legislative eficiente pentru avertizorii de integritate din instituție și introducerea Inspectorului General, care are atribuții de a investiga în mod independent orice fel de operațiune implementată ineficient, fără respectarea prevederilor legale, sau suspiciuni de fraude ori de corupție.
Inițiativa legislativă care prevede că anumiți ofițeri ai Serviciului de Informații Externe (SIE) „pot fi desemnaţi” să îndeplinească „atribuţii de cercetare penală, în calitate de organe de cercetare penală speciale”, devine problematică și din prisma faptului că această agenție funcționează într-o stare de opacitate totală, fără ca românii să cunoască vreodată dacă parlamentarii civili controlează într-un mod eficient această instituție sau nu. De ce? Pentru că, potrivit legislației românești, rapoartele de activitate ale SIE fac parte din categoria secretelor de stat și nu pot fi făcute publice, așa cum se întâmplă în cazul rapoartelor SRI. Conform Legii nr. 1/1998, art. 2, alin. (2), singura prevedere cu privire la rapoartele de activitate ale SIE este următoarea:
„Anual sau ori de câte ori se impune, directorul SIE prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Țării rapoarte referitoare la modul de îndeplinire de către Serviciul de Informații Externe a atribuțiilor ce îi revin”. Numai că și ședințele CSAT sunt nepublice, iar cetățenii români nu au dreptul să asiste, chiar și indirect, la prezentările directorului SIE.
Nu numai că legislația SIE este retrogradă, fără nicio formă de deschidere față de ceea ce înseamnă democratic accountability, dar nici măcar leadershipul civil nu încurajează o strategie către transparență. În cei opt ani de mandat, Gabriel Vlase nu a ieșit niciodată în interviuri publice, așa cum obișnuiesc omologii săi din Vest, pentru a emite anumite direcții, viziuni sau strategii de politică externă. Comunicarea strategică de intelligence a explodat, în rândul serviciilor de informații vestice, după invazia ilegală a Rusiei în Ucraina. Nu însă și în România, care declarativ se arată orientată spre Vest, dar ca mod de funcționare se tot duce spre Est.