În vreme ce discurile în orice formă nu mai au căutare, Electrecord vrea să producă discuri și spectacole. „Ne bazăm pe fonotecă, însă îmi doresc să relansez casa de producție”, spune Cornelia Andreescu.
Coloana sonoră a României
Compania românească de înregistrări audio a fost inaugurată în 1932 și, mai în glumă, mai în serios, a fost numită și Coloana sonoră a României, fiind productivă până în anii 2000, după care, din cauza concurenței de pe piața muzicală, nu a mai putut ține pasul. Electrecord, care deține însă cel mai mare număr de înregistrări muzicale și nu numai (mii de discuri înregistrate în propriul studio se află în catalogul casei de discuri), a renăscut în mediul digital, platforma online putând fi accesată de oricine și conține toată muzica românilor, mai ales din ultimii 50 de ani. Chiar dacă nici compact discurile nu mai sunt la modă, Electrecord revine și pe piața fonogramelor, ca producător, urmând să continue tradiția cu noi și noi albume. De-a lungul timpului, mii de artiști români, de la Maria Tănase, Gheorghe Zamfir, Phoenix, Mondial, Benone Sinulescu, Margareta Pâslaru până la Holograf s-au asociat cu Electrecord pentru ca muzica lor să ajungă în casele românilor.
Sărbătoare cu… cântec
Printre cei ce au participat la importantul eveniment din muzica românească s-au numărat: Horia Moculescu, Jolt Kerestely, Mădălin Voicu, Ovidiu „Țăndărică” Lipan, Alexandra Ungureanu, Gheorghe Turda, Mugurel Vrabete (Holograf), Stela Enache, Marina Voica, Mihai Alexandru, actori, vedete de televiziune și foști miniștri ai cultelor. S-au depănat amintiri din alte vremuri și, cum altfel, s-a și cântat. Cocktailul a fost animat de un microrecital al Marinei Voica, dar și al unui cvartet de coarde.
Anii de glorie
Casa de discuri Electrecord a fost înființată în 1932, de negustorul evreu Nathan Mischonzniki, care adus în București echipamente de producție muzicală second hand din Germania. Mischonzniki a pus pe picioare prima fabrică de plăci din Europa de Est, iar în 1934 a lansat primul disc presat în România – Orchestra Bănățeană Luță Ioviță. În 1957, capacitatea de producție a casei a ajuns la un milion de discuri. În perioada 1939 – 1940, tirajul plăcilor se ridica la circa 70.000 anual. Societatea își oferea serviciile Radioului, Ministerului Propagandei, Societății Compozitorilor Români, filialelor locale ale Caselor Columbia și Odeon, precum și firmelor doritoare să-și aibă imprimate reclamele audio. În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile din vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. Anii 70 sunt caracterizați prin înregistrări de o calitate îmbunătățită (dar slabă, în raport cu producțiile vestice), precum și prin tiraje de ordinul zecilor de mii de copii lunar. În anii 80, tirajul anual ajunge la 6 – 7 milioane de copii.