One World Romania, cel mai important festival autohton de film documentar, începe la București. Proiecții recomandate de organizatori
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
One World Romania (OWR), unul dintre cele mai importante festivaluri de film documentar din Europa de Est, se desfășoară la București în perioada 4 - 13 aprilie.
Cuprins:
În cadrul evenimentului sunt programate peste 50 de filme. Proiecţiile au loc la cinematografele Muzeul Țăranului Român (MȚR), Elvire Popesco şi Union. La majoritatea participă şi invitaţi speciali - peste 25 de cineaşti, dintre care 10 străini.
Tema ediției 2025: „M-auzi?!”
„Anul acesta ne căutăm unii pe alții într-un zgomot din ce în ce mai asurzitor. În frică, instabilitate, polarizare, ură, în noi contra lor, în noi contra noastră, în dizolvarea realităților știute și conturarea altora noi. Majorat. Câteodată, suntem din ce în ce mai puțin oameni și din ce în ce mai mult termopane. Făcute să reziste, să reziste, să reziste. Rezistența și încăpățânarea au rost doar dacă nu suntem singuri”, arată organizatorii într-un comunicat de presă.
Trei dintre oamenii implicați în organizarea şi selecția filmelor ediției 2025 a One World Romania recomandă pentru cititorii Libertatea câteva proiecții de neratat. Am invitat pe directoarea festivalului Andreea Lăcătuș şi pe cei doi curatori Anca Păunescu şi Andrei Tănăsescu. Iată ce ne propun.
Andreea Lăcătuș, directoarea One World Romania, recomandă:
Emerging Voices, un program-pilot aflat la prima ediție de susținere a noilor voci din filmul documentar - marți, 8 aprilie, la MȚR ne vom întâlni cu Alfredo Minea, Andreea Udrea, Răzvan Dima și Ștefan Marcu. Proiecția scurtmetrajelor lor va fi însoțită de o dezbatere amplă despre ce înseamnă să te formezi ca documentarist astăzi și va prilejui o întâlnire deschisă, extrem de rară în peisajul cultural de la noi între creatori diverși și publicul larg.
Fascism Vintage se va vedea miercuri, 9 aprilie, ora 19, la MȚR. E un program absolut revelator de jurnale de actualități din perioada 1940-1945 curatoriat de Alexandru Solomon, care va intra în dialog cu istoricii Adrian Cioflâncă și Florin Muller. Și cu dumneavoastră.
Unul dintre filmele mele preferate vorbește despre un context foarte specific, marcat atât geografic, cât și socio-politic, dar reprezintă în același timp ceva profund uman, calități pe care le-am regăsit la femeile din viața noastră: la mame, bunici, mătuși, vecine; vorbește despre lupte invizibile în istoria mare. Este vorba despre „Înaintând prin întuneric” regizat de Kinshuk Surjan, cu care voi avea un dialog sâmbătă, 6 aprilie, ora 18.00, la Muzeul Țăranului.
Evenimentul „Mă auzi? - SLAPP-urile care încearcă să ne reducă la tăcere”, o amplă conferință despre procese strategice împotriva participării publice organizată de KAS va avea loc sâmbătă, 6 aprilie, de la ora 15.30, la Cinema Elvire Popesco. Mă bucur enorm că acest eveniment se petrece la cinema și cred că e vital în aceste vremuri.
Aș adăuga, în scurta listă, Zilele Liceenilor, în perioada 10-12 aprilie, unde vom viziona, printre altele, în avanpremieră, documentarul „Caliu. Nicidecum altceva, ce să fac altceva?!”, al Simonei Constantin, urmat de un dialog despre demersul interdisciplinar din care face parte filmul. Tot aici avem un târg de ONG-uri, la care participă 19 organizații, 15 ateliere, un prânz comunitar, acces gratuit și gustări pentru toată lumea - vă rog, explorați programul!
*** Bonus pentru pasionați: La Sala Media a MȚR, sâmbătă și duminică, 5 și 6 aprilie, ora 13.00, ne vom întâlni la cafea să vorbim despre istoricul festivalului și direcțiile sale curatoriale.
Andrei Tănăsescu, curator OWR, recomandă:
„Taman Taman”. Poveștile muncitorilor migranți sunt scoase din anonimat prin discuții nocturne între doi imigranți indonezieni într-un parc, creând poezie în jurul unor povești neștiute de nostalgie și sacrificiu. Proiecția de pe 5 aprilie va aduce aceste povești mai aproape de casă, prin participarea Iuliei Hau, jurnalistă independentă, și Nawanjana Nisitha, membră a comunității srilankeze din București.
„Interzis”. Anelise Sălan a creat un (auto)portret puternic, echilibrând fragilitatea și rezistența pentru a arăta cum opresiunea sistemică a drepturilor LGBTQIA+ în România este trăită la nivel individual - precum și importanța rezilienței și a sprijinului comunitar.
„O dorință în ea”. Artista vizuală Myrid Carten își îndreaptă camera spre ea însăși și spre mama ei, o investigație crudă în tumultul iubirii (ne)condiționate și a traumei transgeneraționale care i-a afectat familia.
„Efectul Casa Albă”. Bonni Cohen, Pedro Kos, Jon Shenk. O realitate care dă de gândit cu privire la modul în care semințele actualei negări a climei, ale intereselor financiare și ale interferenței politice au fost semănate cu decenii în urmă, sub președinția lui George H. W. Bush. Proiecția va fi urmată de o discuție cu Mihnea Matache (Greenpeace România), Nicoleta Fotiade (Mediawise Society) și Alex Zlăvog.
„Marc Isaacs - Focus”. Ne bucurăm să îl reîntâlnim în festival pe regizorul Marc Isaacs, a cărui formă ludică de analiză a prejudecăților, xenofobiei și stereotipurilor care ne întunecă legăturile umane continuă să ne captiveze. Focusul se va încheia cu un masterclass susținut de Marc Isaacs la Elvira Popescu pe 13 aprilie.
Anca Păunescu, curator OWR, recomandă:
„Evadare prin cuibul de cuci/ Exit Through the Cuckoo's Nest” (dir. Nikola Ilić, Elvetia 2024). „Aici e pușca. Acum du-te și ucide!”, i s-a spus. Să refuzi să porți o armă și, câteva decenii mai târziu, să transformi această sfidare într-o confesiune cinematografică - asta cere curaj. Nikola, un adolescent din Serbia anilor '90, o țară măcinată de sancțiuni și războaie, „evadează”, ca mulți de vârsta lui, în scena underground de skateboarding și cea a muzicii punk. Asta până când conflictul armat izbucnește în Kosovo și el este recrutat. „Evadare prin cuibul de cuci” îmbină cu măiestrie materiale de arhivă și tehnici diverse, creând o poveste despre libertatea de a fi „nebun” într-o lume care impune obediență.
„Suntem înăuntru/ We are inside” (dir. Farah Kassem, Liban, Qatar, Danemarca 2024). Un tată și o fiică, două viziuni conflictuale asupra vieții și politicii își găsesc conexiunea prin poezie și umor. Filmul „We Are Inside” al lui Farah Kassem ne seduce în lumea lor, a două generații diferite, care caută înțelegere reciprocă și un refugiu, aproape imposibil, din tumultul Libanului. Un film curajos despre modul în care generații diferite se confruntă cu trecutul și prezentul unei țări sfâșiate de conflicte și de probleme sociale, oscilând între rima poeziei și urgența protestului, între resemnare și speranță.
„Dialoguri Extinse - «Rezistența, de ce?»”, (d. Christian Ghazi, Liban 1971); „Dialogul arabo-israelian” (d. Lionel Rogosin, US 1974). Două filme din anii '70 se concentrează pe problema palestiniană. Considerat pierdut în timpul războiului civil libanez, „Rezistența, de ce?” (d. Christian Ghazi, Liban 1971), un film documentar recent recuperat de grupul Nadi Lekol Nas din Beirut, dă glas rezistenței palestiniene din Liban, în timp ce documentarul „Dialogul arabo-israelian” (d. Lionel Rogosin, US 1974), în care un poet palestinian și un scriitor israelian caută soluții la conflictul dintre popoarele lor, se dovedește, din perspectiva de astăzi, uimitor de actual. După proiecții, Rami El Sabbagh (cineast din Liban și fost colaborator al lui Ch. Ghazi) și tineri activiști locali vor oferi o perspectivă mai profundă asupra relevanței istorice și contemporane a filmelor politice din trecut.
Dialoguri extinse - „Blocada” (r. Igor Bezinović, Croatia 2012). „Blocada” oferă o perspectivă asupra celor 35 de zile de ocupare a Facultății de Științe Umaniste și Sociale din Zagreb, Croația, care a luptat împotriva comercializării anunțate a educației în primăvara anului 2008. Adunările plenare zilnice ale studenților, zeci de grupuri de lucru și responsabilitatea individuală au fost „pilonii legislativi” ai ocupației, arătând că democrația directă nu este doar o teorie și că ideea propagată a unei societăți puternic ierarhizate ca fiind singura posibilă este doar un mit. (Chiar și cele mai mici decizii, cum ar fi cine va reprezenta ocupația la interviurile televizate, au fost luate de organismul colectiv al plenului. O lună de trăit, mâncat și discutat împreună a arătat că solidaritatea, toleranța și respectul reciproc sunt posibile și, mai presus de toate, esențiale.) Acesta a fost un eveniment care a creat o nouă generație de tineri intelectuali, care au readus la viață valori aproape uitate. Urmărind ocuparea actuală a universităților (alimentată de valorile respectului și solidarității și folosind un proces decizional similar),si protestele masive din întreaga Serbie, care au depășit orice așteptări inițiale, este dovada definitivă că o altă lume este posibilă. Proiecția va fi urmată de o discuție extinsă cu 2 studenți activi in protestele din Serbia și studenți români.
Dialoguri Extinse - „The Stimming Pool” (dir. Benjamin Brown, Sam Chown-Ahern, Robin Elliott-Knowles, Georgia Kumari Bradburn, Lucy Walker, Steven Eastwood, regatul Unit 2024). Un film și o colaborare inedită între un grup de artiști neurodiverși (Neurocultures Collective) și regizorul Steven Eastwood, care poartă spectatorii într-o călătorie senzorială și emoțională fascinantă. Redefinind neurodiversitatea prin povestiri creative și umor, filmul sfidează cu îndrăzneală atât normele sociale, cât și abordări narative clasice. În cadrul a două proiecții diferite, publicul nostru va avea ocazia să se întâlnească cu realizatorii filmului sau să participe la o discuție cu experți și activiști români despre provocările cu care se confruntă persoanele cu nevoi diferite - mai ales într-o țară în care chiar și necesitățile de bază rămân o provocare (pentru multi).
Suplimente: Ar mai fi de menționat și „Trenuri” (dir. Maciej J. Drygas, Polonia Lituania 2024), un film absolut fascinant, un semnal din trecut către viitor, care reușește prin măiestria regizorală și a montajului, doar cu materiale de arhivă din al Doilea Război Mondial și fără niciun comentariu, să creeze un manifest despre efectele revoluției industriale între progres, război și crime în masă.
Și, desigur, filmul „Noi nu suntem părinții noștri” ( despre prima grevă la fabrică Citroën din Franța în 1982 din cauza condițiilor grele de muncă. Treizeci de ani mai târziu, o nouă generație continuă lupta), urmat de o discuția despre condiții de muncă, salarizare, sindicalizare, moderată de Radu Stoichiță.
