Mihai Manea, membru al trupei Barock, are amintiri dureroase, dar și frumoase, din perioada comunismului. «Puneam AC/DC la radioul fabricii între două cuvântări ale tovarășului»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Membru al veteranei trupe Barock încă de la începuturile acesteia, lui Mihai ”Croco” Manea (64 ani) îi mulțumesc astăzi mai toți cei din pop-rock-ul românesc, cu care a împărțit scena în turnee. De asemenea îi mulțumesc sute de ”oameni ai muncii” de la uzina unde a fost repartizat, cărora, între două ”cuvântări”, difuza rock occidental la radioul fabricii și organiza discoteci sub portretul ”tovarășului”
Cum cântatul la chitară și munca la pupitrul de sunet trebuiau, în acei ani, creditați de o meserie adevărată, Mihai Manea și-a început cariera timid, pe vremea când era angajat la Întreprinderea de Mașini-Unelte și Agregate București. Unde deseori a schimbat chitara cu lopata. Dar mulțumirile pe care le primește chiar și astăzi din partea celor cărora le-a făcut mai frumoasă munca în fabrică datorită emisiunilor sale și a serilor muzical-dansante, pe care le organiza, l-au convins că a fost o perioadă cu adevărat frumoasă.
Eram tânăr și destul de rebel, dar nu atât de mult încât să supăr regimul comunist. Căci comportamentul meu era la limita puterii de răbdare a unor oameni din conducerea politică a fabricii unde munceam. Am avut “îndrăzneala” să înființez un cenaclu de literatură SF, ca să pot ajunge la cineclubul întreprinderii, pentru a prelua activitatea de redacție a stației de amplificare”, ne povestește Mihai Manea, despre cum a reușit să împace și muzica, și munca în perioada anilor ’80.
“Soseau directive și liste cu piese despre care știam că nu e «bine» să fie difuzate. Programul mă obliga să imprim emisiunile pe benzi pentru toate zilele săptămânii și să le prezint spre aprobare, însă pentru ziua de sâmbătă am căzut de acord cu «partidul» să difuzez emisiunea în regim live. Am profitat să difuzez trupe românești și de afară, am invitat actori și folkiști să recite și să cânte live. De atunci am amintiri dragi cu folkiștii Dan Chebac, Ducu Bertzi, evident cu trupeții de la Barock. Semnalul de începere al emisiunii era un fragment din piesa «Hells Bells» (AC/DC), cu acele clopote teribile pe fundal, iar eu mulțumeam și conducerii comuniste a fabricii. Puneam melodii rock între două cuvântări ale tovarășului”, adaugă Mihai, omul nelipsit și în calitate de organizator de concerte și inginer de sunet la principalele evenimente muzicale ce au avut loc în România încă din anii ’80.
