Printre scrierile care au marcat-o pe Andreea Raicu se numără „Prinț și cerșetor”, „Singur pe lume” și „Maytreyi”.
„Sunt sigură că așa a fost și în cazul tău. La început, citești obligată de părinți sau de profesori. Îți spun că așa este bine, iar tu te supui pentru a putea mai târziu să te joci.

Când am început „Prinț și cerșetor” de Mark Twain aveam o normă zilnică de pagini pe care trebuia să le parcurg înainte de a ieși cu copiii în spatele blocului. Treptat-treptat povestea m-a prins și am început să depășesc norma impusă și să uit de treburile copilăriei. Încercam să-mi imaginez senzațiile pe care le trăiau cele două personaje care-și schimbaseră viețile între ele și eram curioasă să văd cum se va termina întreaga poveste.
În cazul lui „Singur pe lume” am fost marcată de tristețea care răzbătea din fiecare pagină a romanului scris de Hector Malot. Îmi amintesc că a fost prima carte care m-a făcut să plâng și tot atunci mi-am dat seama cât de important este să ai o familie care să-ți fie aproape.
La liceu, am trecut la pasul următor: romanele de dragoste. Părinții mei nu mă lăsau să mă uit la televizor la filme romantice așa că încercam să-mi potolesc curiozitatea cu cărți. Îmi amintesc și acum cu cât interes am citit volumul lui Mircea Eliade „Maytreyi” și cât de mult mi-a plăcut povestea de iubire interzisă cu frumoasă indiancă. Mi-am dorit să aflu și versiunea ei și de aceea am citit mai târziu și românul scris de Maitreyi – „Dragostea nu moare”, dar, din păcate, senzația nu a mai fost aceiași”, a scris Andreea pe blogul personal.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.