Omul de afaceri, profita de faptul că putea merge în străinătate, pentru a participa la turneele de tenis, şi se întorcea cu diverse obiecte pe care românii obişnuiţi nu avea de unde să le cumpere. De altfel, susţine Ţiriac, unul dintre motivele pentru care a început să practice sportul alb a fost faptul că putea pleca din ţară. Şi că avea posibilitatea să câştige mult mai mulţi bani decât dacă rămânea la hochei sau ping pong, sporturi în care Ion Ţiriac se descurca bine, scrie ziare.com.
„Prima dată am pus mâna pe rachetă la 15 ani. Peste doi ani jucam deja în Cupa Davis. Am fost un sportiv bun, dar n-am avut niciun talent. Eram un jucator bun de ping pong şi în echipa olimpică de hochei. Schimbarea de la hochei la tenis s-a produs în 1964. Una dintre puţinele mele calităţi este că ştiu când să mă opresc. Aşa că m-am apucat de tenis. De ce? Din motive comerciale. În primul rând puteam circula şi câştiga 15 dolari pe săptămână. Vindeam coniac în Rusia şi mă întorceam cu ceasuri pe care le vindeam de cinci ori mai scump în Romania”, a povestit Tiriac.
Faptul că era sportiv l-a ajutat să obţină beneficii la care românii de rând nici nu puteau visa. Iar cel mai mare avantaj era că putea circula liber.

„E foarte dificil pentru voi să înţelegeţi ce însemna comunismul acelor zile. 99,99% dintre români nu aveau două lucruri: dreptul de a se informa şi dreptul de a circula. Întotdeauna am spus că eu şi Năstase am fost singurii privilegiaţi în România. Este adevărat, eu şi Năstase respectam regulile, jucam de fiecare dată pentru ţara noastră. Probabil a fost cel mai bun moment din viaţa mea”, a punctat Ţiriac.
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.