„Viață privată” – un thriller cu intelectuali

„Psihiatru”, răspunde eroina filmului.

Privirea colegului polițist de culoare, surprins de răspuns cu ceașca de cafea în aer, rezumă filmul.

„Viață privată” – producția franceză prezentată anul trecut la Festivalul de la Cannes și care, din 9 ianuarie rulează pe ecranele din România  –  are un public care așteaptă filmul demult. Un public pentru care rareori se mai fac filme cu o țesătură psihologică atât de fină, cu trimiteri culturale, pe care, ca să le prinzi, trebuie să-l fi răsfoit măcar pe Freud (dau doar un reper bibliografic cunoscut și de tiktokeri).

Crimă sau sinucidere? Întrebarea ține orice spectator cu sufletul la gură. Cealaltă întrebare – cine sunt? – și-o pune eroina, fără să o exprime în concepte.

Psihiatrul Lilian Steiner, a cărei experiență profesională se citește în fiecare rid de expresie, află că pacienta pe care o tratase nouă ani s-a sinucis. Nu crede că s-a sinucis și îi face loc în propria viață, pornind o investigație pe cont propriu pentru a afla adevărul. Îi face loc în propria viață – acțiune riscantă într-o relație terapeutică (Freud o numește „transfer”). Dar cum pacienta nu mai este, psihiatrul – în febra detectivistică a investigării – se întoarce spre sine (divorțată, mamă, bunică). Un fel de proces de autotransfer – o autoproiectare afectivă în propria viață, care a trecut pe lângă ea, în timp ce încerca să le așeze pe ale altora.

Trei scenariste inteligente și cultivate – Anne Berest, Rebecca Zlotowski, Gaëlle Macéco – Zlotowski fiind și regizorul filmului – îi fac pârtie marii Jodie Foster să se dezlănțuie într-o limbă franceză impecabilă, rafinată.

Oricine altcineva ar fi interpretat rolul Lilianei Steiner ar fi dus „Viață privată” fie într-o prețiozitate ridicolă, molierească, fie într-un thriller fără suspans.

Amestecul exploziv de inteligență și talent, de control și salt fără plasă de siguranță al Jodiei Foster, personalitatea sa artistică uriașă, sunt puse în valoare de o partitură pe măsură.

Când intelectualul, mereu aplecat asupra angoaselor sale, mai este și medic psihiatru pe deasupra, spectacolul sinelui este asigurat.

Lilian Steiner/Jodie Foster („servită” impecabil de Daniel Auteuil, în rolul fostului soț, și Virginie Efira – actrița distribuită în majoritatea filmelor Rebeccăi Zlotowski – în rolul fostei paciente) este proiectată în viața sa personală, pe care, introspectiv, ca de pe “divanul” psihanalistului, încearcă să și-o înțeleagă, dar și să o prindă din urmă, agǎțându-se de ea ca de o barcă de salvare.

Când își ia în brațe nepoțelul, pentru prima oară cu căldură, laitmotivul filmului – „pe toți ne sperie să umblăm în întuneric” – își găsește soluția. Soluția este străveche, de la începuturile umanității: credința vede cel mai limpede în întuneric. Credința că ești. Cine ești afli într-o viață pe care nu trebuie să te temi să o trăiești. Oricât de nobile și altruiste ți-ar fi pretextele.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.