World New Music Days, festivalul internațional care revine în România după 27 de ani. Compozitorul Dan Dediu: „Muzica actuală nu mai e baubaul din secolul 20”

Înființat în 1923, World New Music Days este organizat anual de o țară-gazdă membră a Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană (ISCM), cea mai veche, extinsă și prestigioasă organizație de profil din lume. Ajuns la peste 90 de ediții în prezent, festivalul are misiunea de a prezenta diversitatea practicii muzicale contemporane la nivel global. Organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) – Secțiunea Națională Română a ISCM (SNR-SIMC), în parteneriat cu ARTEXIM, evenimentul reunește compozitori, interpreți, ansambluri și instituții culturale din zeci de țări, într-o ediție dedicată experimentului sonor, dialogului artistic și noilor forme de expresie muzicală. 

Tema ediției, „Columna Infinită”, aduce un omagiu lui Constantin Brâncuși și devine o metaforă a undei sonore și un simbol al deschiderii către noi forme de expresie în creația contemporană. „Columna infinită este un simbol al noutății și al deschiderii către noi culmi și plenitudine. Prin ea înțelegem eternitatea și ritmul, libertatea și curajul artistic. Columna lui Brâncuși conține 15 module octaedrice din fontă, cu câte jumătate de modul la extremități. În vârf se află o deschidere, sugerând o continuare infinită spre cer. Ne place să credem că de acolo începe fluxul muzicii noi. La urma urmei, dacă privim forma coloanei lui Brâncuși și o rotim pe orizontală, aceasta ia chiar forma undelor sonore, imaginea vizuală a sunetului muzical”, explică Dediu în comunicatul oficial al festivalului.

Bucureștiul devine centrul muzicii contemporane 

Odată cu acest eveniment, în Capitală vor fi prezenți peste 50 de delegați oficiali din 48 de țări și regiuni, precum și peste 50 de compozitori contemporani, ale căror lucrări vor fi interpretate live. Programul include 22 de concerte camerale și electronice, desfășurate în opt spații-cheie ale culturii bucureștene: Opera Națională București, Ateneul Român, Sala Radio, Universitatea Națională de Muzică, Control Club, ARCUB, Tinerimea Română și Institutul Cervantes. În plus, duminică, 24 mai, o serie de evenimente speciale vor avea loc la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia.

Vor fi prezenți dirijori precum Cristian Măcelaru, Cristian Mandeal, Tiberiu Soare și Gabriel Bebeșelea, alături de soliști importanți ai scenei românești: Diana Moș (vioară), Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Valentin Șerban (vioară), Emil Vișenescu (clarinet), Cătălin Răducanu (țambal și pian) și Adriana Maier (pian), în timp ce un punct de referință al programului îl reprezintă prezența Cvartetului Arcadia (Cluj-Napoca), unul dintre cele mai apreciate cvartete de coarde la nivel internațional. Corul „Psalmodia” va susține un program de muzică bizantină, iar Opening Theory va aduce un concert de jazz-rock în Control Club; în total, vor fi prezentate 70 de lucrări internaționale (selectate din peste 480 înscrise), alături de 25 de lucrări românești. 

„Gândiți-vă că nu ne mai întâlnim cu acest festival în România decât peste 30 de ani, în cazul cel mai fericit. E o ocazie unică pentru multă lume”, a spus Dan Dediu, compozitor, pianist și profesor de compoziție muzicală la Universitatea Națională de Muzică din București, pentru Libertatea. Directorul artistic al ediției de la București a scris peste 190 de lucrări de muzică simfonică, de cameră, de operă și este autorul a șase cărți de muzicologie și al multor articole, studii și emisiuni despre muzica actuală. 

„Nu toată oferta culturală e invazivă”

Libertatea: Pentru cineva care nu este familiarizat cu acest univers, la ce ne referim când spunem „muzica actuală”, pe înțelesul tuturor?
Dan Dediu: Ne referim la muzica scrisă de contemporanii noștri, în genurile elaborate, adică muzică de cameră și muzică simfonică, în special. Se scrie muzică actuală peste tot pe mapamond și e foarte diferită de la om la om. Nu există o regulă. Exact ca în literatura contemporană sau în cinematografie.

– Cui se adresează acest festival? Există un public anume pe care-l aveți în minte sau este și o invitație pentru cei care nu au neapărat experiență cu muzica actuală?
– Orice festival are ușile deschise pentru oricine dorește să-i calce pragul. Și World New Music Days procedează la fel. Există un public de muzică nouă în România. Dar există și turism cultural din alte țări pentru acest festival. Sunt convins că vom avea curioși și de pe alte meleaguri la concertele noastre. Iar cât privește experiența cu muzica actuală: nu depinde decât de noi să ne conectăm la ea și să dorim să o înțelegem. Nu toată oferta culturală e invazivă. Mai sunt și zone care așteaptă să fie descoperite fără să facă multă gălăgie.

„Da, compozitorii de azi țin cont de public”

– Muzica actuală este adesea percepută ca fiind elitistă sau greu de înțeles. Cum credeți că se poate reduce această distanță dintre public și acest tip de muzică? Ar trebui ca artiștii să se apropie mai mult de public, se întâmplă deja asta, cum vedeți lucrurile?
– Asta e o prejudecată venită din preaplinul mentalității hedoniste. Nu toată arta e distracție; uneori e și cunoaștere. Chiar și efort. Și nici tot din ceea ce e distracție nu e artă. Să fim serioși: bancurile cu Bulă sunt distractive, dar greu le-ai putea cataloga drept artă. Pe de altă parte, muzica actuală nu mai e baubaul din secolul 20. Au apărut alte generații, cu alte experiențe, iar sonoritățile s-au diversificat și s-au schimbat. Da, compozitorii de azi țin cont de public. Ar fi bine, de aceea, ca și publicul să țină cont de ei.

– Mulți oameni poate spun „mi-e teamă că nu o să înțeleg” sau „e prea greu de înțeles”. Există un mod „corect” de a asculta muzica actuală sau e mai degrabă o experiență care ține de deschidere și curiozitate?
– Nu avem încă reguli ale ascultării corecte. Și, zic eu, slavă Domnului că e așa! Libertatea de înțelegere în lumea ascultării muzicii e completă. Și e o experiență care se face la persoana întâi. Fiecare dintre noi devine personajul principal al propriei ascultări. Deci experiența e individuală, dependentă de nivelul de cultură și educație, de experiență, imaginație, intuiție, atenție și capacitate de concentrare.

– La nivelul României, credeți că avem compozitori care pot influența direcțiile internaționale? Ne puteți da un exemplu?
– Am avut și avem compozitori geniali. Cu influențarea direcțiilor internaționale nu pot ști încă. Ștefan Niculescu, Aurel Stroe și Anatol Vieru ar fi câteva nume care ar avea potențialul emergenței globale ca influență ideatică. Dar nu e timpul pierdut. Mai vedem peste vreo 50 de ani. În artă, influența e o forță care se măsoară în secole.

„Tinerii sunt fenomenali”

– Tema ediției este inspirată de Constantin Brâncuși și de Coloana Infinită. Cum se traduce concret această idee în muzică și în structura festivalului? Care este conexiunea dintre Coloana Infinită și muzică?
– Concret, e simplu: dacă luăm Coloana Infinită și o punem pe orizontală, obținem imaginea vizuală a unui sunet. La modul simbolic, coloana infinită e o poveste cu suișuri și coborâșuri, cum e și muzica, așa cum e și respirația, cum sunt și bătăile inimii: ba se umflă, ba se dezumflă, ba se deschide, ba se închide. Coloana infinită e simbolul vieții. Iar eu cred că și viața e muzică. 

– Din poziția dumneavoastră de profesor, cum vedeți noua generație de muzicieni? Simțiți că au o altă relație cu publicul față de generațiile anterioare? 
– Tinerii sunt fenomenali. Nu pot fi judecați în bloc și nici nivelați ca atitudine. Unii sunt preocupați de tehnică, da. Alții nu. Au o libertate interioară mai mare față de generațiile trecute. Iar asta vine, cu siguranță, din spiritul timpului. 

– În opinia dumneavoastră, credeți că s-a schimbat modul în care tinerii abordează muzica la ora actuală?
– Depinde de profesorii lor. Dacă au profesori deschiși la minte, tinerii vor aborda muzica într-un mod care le va aduce satisfacția profesională și plenitudinea individuală. Și mai depinde și de cât au citit la viața lor. 

„N-am prins momentul când cultura a fost o prioritate în România”

– Trăim în 2026, iar muzica generată cu ajutorul inteligenței artificiale începe să fie tot mai prezentă. Cum vă raportați la acest fenomen? Vedeți inteligența artificială mai degrabă ca pe un instrument util pentru compozitori sau ca pe un risc care poate afecta creativitatea?
– Eu sunt de părere că nu tot ce sună e muzică. Și că muzica are nevoie de simțire ca să poată răsări în mintea compozitorului, interpretului și ascultătorului. În rest, acrobațiile informatice sunt de admirat!

– Într-un context în care cultura nu este mereu o prioritate în România, ce rol credeți că mai au muzica actuală, muzica clasică și festivaluri precum ISCM World New Music Days?
– Eu n-am prins momentul când cultura a fost o prioritate în România. Poate că voi o să-l prindeți, în viitor. Dar nu prea cred. Ce rol? O să răspund simplu: rolul de anticorpi împotriva prostiei și nesimțirii. Cultura, în general, și arta, în special, asta fac: ne dau o imunitate temporară împotriva turpitudinii.

– Ce le-ați spune celor care cred că astfel de evenimente „nu ajută cu nimic”, mai ales într-o perioadă economică dificilă?
– Nu le-aș spune nimic. I-aș lăsa să se uite la televizor.

„Muzica poate mântui sau sminti”

– Poate muzica să fie, în mod real, un aliat sau o formă de alinare în vremuri complicate? Ce părere aveți?
– Sigur, muzica poate să fie și aliat, și alinare, dar și sperietoare, și tortură. Depinde cum sună, cum o folosim și ce învățături tragem din ea. Ca orice pe lumea asta, și muzica poate mântui sau sminti. Și tot ca orice, poate fi și bună, și rea. Are Rilke un gând fermecător: „Până și în tăcerea de după ultimul cuvânt se mai poate arăta Dumnezeu.” La muzică, asta e regulă: în tăcerea de după ce s-a terminat muzica putem să înțelegem ansamblul și noima ei. De-asta trebuie să o ascultăm de la cap la coadă. În primul rând, ca s-o înțelegem și în al doilea rând, dintr-un motiv egoist: ca să ne demonstrăm nouă înșine că încă ne mai putem concentra mai mult de trei minute la același lucru.

– Dacă ne uităm la programul artistic al festivalului, care ar fi câteva concerte pe care le-ați recomanda cuiva care vine pentru prima dată?
– Aș recomanda toate concertele, evident. Toate au câte ceva special. Nici nu sunt multe. Să ai o operă, patru concerte simfonice, unul coral, două cvartete de coarde, trei concerte de muzică electronică, recitaluri și performance-uri experimentale – e deja un univers cultural ! Plus, un simpozion de muzicologie în care se vorbește despre Anatol Vieru și György Kurtág la 100 de ani. Ce să-ți dorești mai mult?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE