Adela vă sfătuiește în sex și iubire: «Îmi place un bărbat o zi, două, apoi…»

Dragă Adela,

Sunt Ana, am 21 de ani şi nu reuşesc să rămân într- o relaţie. Oare să am eu o problemă sau doar nu am găsit partenerul potrivit? Îmi place un bărbat o zi, două, după care îmi trece şi nu mai vreau nici să-l văd. Ce se întâmplă cu mine? Am şi un copil pe care îl cresc singură, însă nu am probleme financiare. Chiar reuşesc foarte bine şi simt că am nevoie de un bărbat doar să mă iubească… Unde e problema atunci?

Draga mea,

Din moment ce te plictiseşti după două zile, e clar că încă nu ai întâlnit persoana care să te captiveze mai mult. Mi-e greu să-mi dau seama ce problemă ai, pentru că nu te cunosc. Dar dacă tu eşti cea care se plictiseşte, înclin să cred că nu e chiar atât de grav. Mai rău era dacă toţi ceilalţi fugeau de tine – atunci da, ai fi putut să te gândeşti că la tine e o problemă. Dar dacă tu eşti cea care se îndepărtează, e posibil să fii, pur şi simplu, greu de mulţumit. Totuşi, dacă tânjeşti după iubire, atunci nu-i exclus să fie necesar să-ţi aprofundezi emoţiile. Concentrează- ţi atenţia asupra copilului. Petrece cât mai mult timp cu el, încearcă să înţelegi cât mai bine ce simte, de ce are nevoie. Acest exerciţiu te va ajuta să te obişnuieşti să pui nevoile altcuiva pe primul plan, să înveţi să-i asculţi şi pe alţii. Poate vei reuşi să rămâi măcar prietenă cu cineva un timp mai lung şi până la urmă o să te şi îndrăgosteşti.

Dragă Adela,

Mă numesc Cristina, am avut o relaţie de un an şi jumătate în care m-am zbătut să îl învăţ ce e afecţiunea, am încercat să îl integrez în familia mea. El are un anturaj dubios în legătură cu care l-am tot averizat. La început părea receptiv, dar pe parcurs au apărut certurile. Ne-am despărtit, dar sâmbătă ne-am întâlnit şi a dormit la mine. Între timp, el s-a hotărât să plece în Cehia. Eu i-am spus că îl voi aştepta cu condiţia să se maturizeze, că totuşi are 24 de ani. Ne-am declarat iubire, dar acum îl simt din nou rece. Ce să fac?

Dragă Cristina,

Te întreb un lucru: crezi că el are cel mai mic gând să se schimbe de dragul tău? Ţi-a dat impresia, suficient de mult încât să-l crezi, că ţine cont de sfaturile tale şi de eforturile pe care le faci pentru el? Mă tem că ştim amândouă răspunsul. Îţi mai spun încă ceva: oamenii reuşesc foarte greu să se schimbe, chiar atunci când vor ei, darămite când o fac de dragul altcuiva. E foarte puţin probabil că el va deveni vreodată aşa cum îţi doreşti tu să fie, cu atât mai puţin cu cât te consideră pe tine “aia rea”, care îl bate la cap şi nu-l lasă- n pace. Având în vedere aceste lucruri, te întreb: ce vrei să faci cu viaţa ta? Vrei să aştepţi tot timpul pentru ca un om – pe care îl iubeşti, da – să-ţi acorde un strop de atenţie? Vrei să continui să te chinui aşa la nesfârşit? Oare nu s-ar putea să existe o altă persoană care să te respecte mai mult şi pe care să o poţi iubi, de asemenea? De ce să alegi să te mulţumeşti cu atât de puţin?

Dragă Adela,

Mă numesc Ramona şi am 22 de ani. Am avut o relaţie în urmă cu 7 ani cu un băiat. El a fost şi primul din viaţa mea. Relaţia a durat 8 luni, dar, în această perioadă, totul între noi a fost perfect. Doar o greşeală de-a mea a făcut ca părinţii mei să îmi interzică să mai fiu cu el. Eu încă nu l-am uitat şi, din câte ştiu, nici el pe mine. Problema este că între timp s-a însurat şi are şi un copil. Am momente în care cred că am trecut peste iubirea asta, până îmi vine în minte o amintire cu el şi intru în melancolie. Nu vreau să îl despart de familie, dar nici nu îl pot uita…
Dragă Ramona,
Gândeşte-te, te rog, ce părere ai despre relaţia pe care o are o fată de 15 ani cu un băiat, timp de opt luni? Dacă personajele ar fi altele decât tu şi cu el, ai lua-o la fel de în serios? La 15 ani nu poţi să judeci matur, însă idealizezi mult. Eşti sigură că cel la care te gândeşti tu acum mai e la fel cu cel pe care l-ai cunoscut acum şapte ani? Gândeşte- te cât de mult te-ai schimbat şi tu între timp. Poate că pur şi simplu ai crescut o himeră şi acum eşti neîmplinită pentru că nu mai găseşti pe nimeni care să se potrivească cu ea. Mai e un aspect pragmatic: dacă iubirea voastră era împărtăşită şi perfectă, el de ce s-a grăbit să se însoare şi să facă şi un copil cu altcineva? De ce nu te-a aşteptat? Mă tem că idealul despre care vorbeşti e numai în mintea ta şi, în realitate, lucrurile stau mult mai prozaic. Părerea mea e că trebuie să-ţi vezi de viaţa ta şi să-ţi aminteşti cu drag de el exact aşa cum a fost: prima iubire, nimic mai mult.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE