Adela vă sfătuiește în sex și iubire. "Aveam o viață sexuală activă, dar de când am născut, soțul meu e complet absent"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea și pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Cuprins:
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Scriu mai mult ca să înțelegi... Sunt cu soțul meu de 13 ani, de când aveam 18 ani, a fost primul meu bărbat din toate punctele de vedere ...
Avem un copil de 8 luni, acum, și până să rămân însărcinată aveam o viață sexuală fantastică pentru că amândoi eram deschiși la toate fanteziile celuilalt și un soț îndrăgostit care mă privea într-un fel de mă paraliza... După ce am născut minunea de pui, totul s-a schimbat!
Am avut contact intim de 3 ori în 8 luni, soțul meu nici nu se mai uită la mine, vorbește doar de copil și atât. Când îi spun că îl bănuiesc de ceva, îmi răspunde cu "mă enervezi" sau "mi-e scârbă când zici așa".
Telefonul lui e mereu la dispoziția mea și nu îl ascunde. El e doar serile acasă și duminică, când nu vrea niciodată să ieșim, nici măcar la cumpărături, pe motiv că e obosit.
Noi stăm la țară și momentan nu dispun de mașină și nici nu aș vrea să plec cu microbuzul cu copilul la plimbare, dar simt că mă plafonez.
Am uitat să specific. Eu sunt o femeie îngrijită care face sport și după care se uită mai toți bărbații, chiar și când ies cu copilul în căruț.
Ce să fac? Să îl las în pace, să mai trag de relație? Ce să fac, te rog, spune-mi, căci simt că nu mă mai iubește. E un tată minunat, dar un soț total absent.
Adela răspunde:
Draga mea,
Primul lucru pe care îl ai de făcut este să te liniștești tu, să nu te mai perpelești atât. Da, e greu să nu suferi când vezi că el te ignoră, dar dacă vei reuși să te focalizezi asupra rolului de mămică, îți vei găsi resursele până la urmă. Cumva, prin mijloacele pe care tu le știi cel mai bine – pentru că tu îl cunoști cel mai bine pe acest bărbat – va trebui să creezi un climat fără tensiuni, în care el să nu aibă impresia că i se pretinde ceva. Un fel de ”nu te supăra frate”. Ca și cum ați fi doi prieteni complice, ca și cum îi dai un cot cu simpatie și îl inviți într-un spațiu în care vă înțelegeți foarte bine. Glumește cu el și cu tine.
Jucați-vă cu cel mic. Încercați să ieșiți împreună din zona minată. Dacă este cineva pe lumea asta care poate face aceasta, ești numai tu. E clar că el nu-și dă seama că te rănește, e clar că nu poate altfel acum. O să spui: ”tot eu să fac și asta?” Dacă nu e altcineva care să o facă, da.
Bărbații nu sunt deloc la fel de conectați cu emoțiile lor cum sunt femeile. Spui că este un tată bun. Profită de momentele când este tată și intră și tu în jocul lui cu cel mic. Zâmbește-i încurajator. Roagă-l să-ți facă mici servicii și apoi mulțumește-i cu căldură. Nimic nu-l face pe un bărbat să se simtă mai important ca atunci când își ajută iubita. Cel mai probabil te iubește, dar a fost dat peste cap de ipostaza ta de mamă. Fă-l să înțeleagă că ești tot tu, și ai răbdare. Lucrurile își vor intra în normal, dar în timp.
